Mama, numai mama
Raspunsuri - Pagina 2
bird70 spune:
Noi avem astfel de probleme cu soacra-mea 
. Vesnic ne intreaba daca nu ne gandim sa ne intoarcem in Romania. Cand am fost in vizita, primele zile a fost fericita pentru ca spera ca ramanem 
apoi aproape ca nu a mai vorbit cu noi. Eu i-am zis ca am luat cea mai buna decizie pentru copiii nostri, ei sunt cei mai importanti in viata noastra si ce e mai bine pentru ei primeaza. Am intrebat-o daca vrea sa sacrific binele copiilor pentru binele ei. Nu ca as fi facut-o 
, dar vroiam sa vad daca e in stare sa zica DA. De atunci s-a mai potolit cu reprosurile, dar tot sufera ca de ce am plecat.
Health is a state of physical, mental and social wellbeing and not merely the absence of disease or infirmity . World Health Organisation
I'm not insane, my mother had me tested! Dr.Sheldon Cooper
laurenta spune:
M-am casatorit in 2000,si imediat am venit aici impreuna cu sotul. sunt unicul opil.
In 2003,parinti au murit in accident de masina,(mama 48 de ani si tatal 52).
In acei 3ani ,ne vizitam ,telefonam zilnic,vacante impreuna.....dar mama di tata nu erau deloc multumiti si pe departe fericiti..
tot timpul imi reprosau ca am plecat mult prea departe,iar eu urlam sus si tare ca nu ma inteleg si nu ma sprijina....
Intr-o seara ma sunat politia din ro,si mia dat cea mai urata VESTE din viata mea.....
Stiti cat imi doresc sa dau timpul inapoi,,,,,,,,,muuuuuuult de tot.
Asa ca ganditi-va un pic si la ei .la parini,ca sufera........sufera enorm....
ch_dana spune:
Cunosc povestea, asa a procedat bunica cu tatal meu ; pur si simplu l-a santajat sentimental, in timp ce pe fata ei a indemnat-o sa plece, baiatul a trebuit sa ramana in tara, ca deh, n-avea cine s-o ingrijeasca la batranete. Baiatul a murit inaintea ei, iar ea s-a dus la fata din Germania. End of story.
Slava cerului, mama n-a procedat niciodata asa, ba cand a fost sa plec, ea m-a impins de la spate. N-a fost sa fie, dar stiu ca nu mi-ar fi reprosat niciodata plecarea (de vreme ce ea insasi a vrut sa plece, soarta a vrut insa altfel).
Am citit pe Hotnews o poveste care se potriveste cu subiectul asta, nu e insa o poveste de spus copiilor 
| Citat: |
| O barza si sotul ei se pregateau sa plece in tarile calde. Aveau trei copii si un drum greu. Cānd puiul cel mare a obosit, tatal l-a luat pe spatele lui si a zburat mai departe cu el: - Dragul meu, cand voi imbatrani, ma vei duce si tu in spate? - Absolut sigur, tata! Tatal s-a rasucit brusc si l-a lasat sa cada in gol. Puiul cel mijlociu a obosit si el in curand, iar tatal barzoi a preluat sarcina lui. Niciunul din pui nu auzise discutia cu fratele lor mare. - Dragul meu, cand voi imbatrani, ma vei duce si tu īn spate? - Absolut sigur, tata! Tatal s-a lepadat si de el, lasandu-l sa cada īn hau. L-a preluat in curand pe cel mic. - Dragul meu, cand voi imbatrani, ma vei duce si tu in spate? - In niciun caz tata! Voi duce copiii mei! Si puiul cel mic a ajuns īn tarile calde. |
alinuk spune:
| Citat: |
| citat din mesajul lui laurenta Stiti cat imi doresc sa dau timpul inapoi,,,,,,,,,muuuuuuult de tot. |
Laurenta si daca ai fi fost in Ro cand ai primit vestea aceasta cumplita nu ai mai avea acest sentiment, aceasta dorinta de a da timpul inapoi??
oare te consideri vinovata cu ceva? daca erai aici in romania, acel accident nu s-ar fi petreceut..1?
Alinuk
si ostrogotzii din dotare: Andu mik (3 ani) si Teo voinik (5 ani)
www.desprecopii.com/info-id-8903.htm" target="_blank">Lumina Sfanta pentru copii
............................................................................
Nimic nu-i intamplator!
............................................................................
alinuk spune:
Dana excelenta pilda
Alinuk
si ostrogotzii din dotare: Andu mik (3 ani) si Teo voinik (5 ani)
www.desprecopii.com/info-id-8903.htm" target="_blank">Lumina Sfanta pentru copii
............................................................................
Nimic nu-i intamplator!
............................................................................
Deceneus spune:
| Citat: |
| citat din mesajul lui alinuk De multe ori mi-e greu sau fac eforturi sa o inteleg. Am impresia ca totul vine din faptul ca pur si simplu sunt independenta si nu mai are parghii prin care sa ma controleze. Nu e usor sa pierzi controlul asupra unui om, a ceva.. fata de care ai trait in mentalitatea 'e al meu..fac ce vreau cu el'. E o mentalitate de generatii, o mostenire grea asa a fost si bunica / si era o incoana de femeie  ...iar toate astea nu cred ca tin de distanta fizica la care ne aflam Alinuk si ostrogotzii din dotare: Andu mik (3 ani) si Teo voinik (5 ani) www.desprecopii.com/info-id-8903.htm" target="_blank">Lumina Sfanta pentru copii ............................................................................ Nimic nu-i intamplator! ............................................................................ |
Exista riscul sa ajungeti asa, toate care spuneti "copii sunt totul pentru mine".
Este o mentalitate care are la baza o experienta dura. In lipsa unor venituri sigure si decente, a unei asigurari de viata, si a unui sistem institutionalizat pentru persoane varstnice, copii si averea reprezentau "asigurarea" la batranete.
Oamenii erau saraci si obligat sa convietuisca mai multe generatii sa se ajute reciproc. Parintii cu copii si cu bunicii. Ultimii cand nu mai erau in putere se ocupau de nepoti si nu se simteau inutili in lume. Utilitatea le dadea sentimentul de implinire.
Reducerea lor la simpli consumatori de care nu mai are nimeni nevoie, nu este suportata usor.
Au fost obisnuiti sa stie tot timpul ce fac membrii familiei sa dea sfaturi sau "indicatii", unele pe un ton autoritar.
Acum standardul de viata ridicat a permis generatiei actuale sa traiasca independent si ei s-au trezit inutili si tolerati.
Eu sunt singurul dintr-un colectiv de 8 colegi care am ramas in tara din motive sociale, respectiv parintii in varsta si cu probleme.
Un fost coleg, singur la parinti a plecat cu familia, si in mai putin de un an tatal lui a decedat la varsta de 5X de ani.
Si problema intretinerii este una delicata. Oamenii de la sate nu se adapteaza nici in mediul urban, cu atat mai putin in occident unde nu cunosc limba.
Solutia ar fi un sistem social forte bine pus la punct, in care ei sa traiasca in conditii decente, intr-un mediu in care au fost obisnuiti. Sa aiba posibilitatea sa socializeze cu persoane din generatia lor, cu preocupari comune, sa stea la "taclale".
Din pacate guvernantii nu au nici un proiect, nici pentru batrani singuri, nici pentru copii ai caror parinti au plecat la munca in occident, si care sunt o alta categorie napastuita.
buflea spune:
Eu sunt de acord cu Deceneus si traiesc drama parintilor mei asa cum si-o traiesc si ei. Ii inteleg perfect, au avut un singur copil, au avut o viata profesionala si sociala activa si s-au trezit la pensie singuri, fara un tel in viata, prietenii au inceput sa dispara unul cate unul, cand sunt in Romania sunt efectiv lipsiti de activitate, valoarea lor sociala a scazut, gradul de informare a scazut, pulsul vietii a scazut.
Ce ii tine pe picioare sunt vizitele aici, respectiv nepotii - copiii mei le dau un sens al vietii, sentimentul ca sunt utili, ca fac ceva cu perspectiva, ca viata lor are inca un rost, ca trebuie sa fie sanatosi pentru ei ... dar nu vor sa se stabileasca aici pentru ca efectiv nu pot trai aici. Voi nu realizati ce inseamna sa traiesti intr-o comunitate pe care nu o poti intelege si cu care nu poti comunica. Chiar daca noi am fi aproape, tot nu am fi minut de minut alaturi de ei, si de spital le este frica chiar daca serviciile sunt de 100 de ori mai bune ca in Romania.
Eu nu sunt suparata pe ei sa se simt abandonati pentru ca, da, sunt abandonati ... nu am nici o solutie, dar periodic le spun ca imi pare rau ca viata m-a aruncat departe de ei, intr-un mediu la care ei nu se pot adapta. Am observat ca le face bine marturisirea mea, pentru ca reprezinta un fel de recunoastere a meritelor lor.
Cat despre mine, o sa traiesc cu tristetea asta in suflet.
laurenta spune:
Decenius mare adevar graiesti.......
Nu ,bineinteles ca nu as fii oprit cu nimic tragedia daca eram cu ei in tara ........
Numai ca mi/am amintit cum 3 ani imi tot cerea sa ma tot reintorc cat mai mult in tara langa ei........
Si ce bine ar fii fost daca ii ascultam,pentru sufletul meu,linistea mea.......,mai castigam 3 anii langa ei...........
pentru un copil .....sau macar pentru mine sunt enorm de multi acsti 3 ani..........
Dragostea parinteasca e unica dragoste neconditionata..
michelle-usa spune:
din pacate nu cred ca ai cum sa rezolvi situatia.
si eu in toti acesti ani mi-am auzit aceleasi reprosuri. nu conteaza ca esti bine, cu noteaza ce ai realizat...conteaza doar faptul ca nu esti cu ei, unde vor ei.
am ajuns sa cred ca este pretul pe care il platim pentru ca am ales sa plecam.
sunt oameni care se astepata ca ceilalti sa-i faca fericiti(sotul/sotia, copiii, prietenii) si asta nu se poate.
fericirea vine din interiorul fiecaruia si de la Dumenzeu.
noi cred ca am incercat totul si fara rezultat bun:
-le-am propus sa stea cu noi in America, nu au vrut
-ne-am intors, ne-am restabilit in Romania. dar nu a fost bine, ca nu am vrut noi sa stam la apartament, pe scara cu ei.
-le-am propus sa se mute cu noi la vila. nu au vrut, ca nu cunoasteau orasul...lumea...nu era doctora pe scara cu ei.
-am plecat din nou din tara si ne-am intors in America pt ca nu se merita sa traim acolo si ei tot nefericiti erau.
deci concluzia mea e ca nu se poate, cine vrea sa fie nefericit gaseste metode.
mai este si ca o lectie pt noi, cand vom ajunge in aceeasi situatie noi sa nu procedam asa, si sa punem atita suferintza in inimile copiilor nostrii.
imi pare sincer cumplit de rau pt parinti ca sufera.
michelle
ch_dana spune:
Michelle, parintii sufera, dar nu isi dau oare seama ca-si fac si copiii sa sufere ? Asta mi se pare cel mai dureros...cum tu, ca parinte, care teoretic doresti tot binele din lume copilului tau, sa ajungi sa-l "toci marunt", zi de zi in acest mod...e cumplit.
| Citat: |
| Sa aiba posibilitatea sa socializeze cu persoane din generatia lor, cu preocupari comune, sa stea la "taclale". |
Deceneus, o sa-ti dau si un contra-exemplu: mama a rupt incet-incet legaturile cu cei de varsta ei, pe motiv ca-s "ramoliti"
Adevarul e ca ea n-a fost niciodata un om cu rabdare multa, iar pe masura ce a imbatranit, rabdarea s-a imputinat si mai si. Reteta ideala ca sa-i tina ocupati e un tel zdravan - in cazul mamei, recuperarea proprietatilor confiscate de comunisti. De 20 de ani ii "mana de la spate" pe avocati si cred ca asta a ajutat-o sa-si mentina capul limpede.