Atractia sexuala in cuplu

n/a spune:

nousername, te rog sa ma ierti daca atitudinea mea te-a suparat. Chiar imi esti simpatic si nu vroiam sa te atac personal, daca am facut-o sa sti ca am vrut sa subliniez ceva nu sa te fac sa te simti aiurea.

Io te admir ca ti-ai asumat trairile. Esti barbat si te inteleg intrutotul pentru ca sunt de parere ca barbatii cauta solutii comode la probleme grele. Eu apreciez ca esti destul de tolerant la micile capricii ale sotiei tale dar te dezaprob total pentru cristina. Nu stiu cata importanta dai dezaprobarii mele. banuiesc ca te lasa rece si sper sa te lase rece.

Dar asta e parerea mea. Nu mi-ar placea sa am un sot care-mi telereaza mofturile si tace si se uita prin vecinis a vada unde gaseste intelegere. mi-ar placea unul sa imi spuna verde in fata ca sunt dusa cu mofturile mele si in stilul asta o sa ajunga sa se duca direct la vecina sa o sarute pe buric ca eu s-o-scorpie
. Asa cred ca m-ar ajuta mai mult.

http://noideea-noideea.blogspot.com/2011/04/divort.html
http://noideea-deea.blogspot.com

alexia_21 spune:

doamnelor, dar voi nu admirati un barbat frumos? ca nu vi-l si imaginati pe perete, dar chiar nu va place ceea ce e frumos, chiar daca nu e barbatul vostru?
acum eu stiu ca barbatii sunt mai glumeti in gandire, dar asta nu-i face pe ei mai pacatosi decat pe mona-lisa fara a carei aprobare pacatul ar ramane doar in mintea lor.
iar sincer va spun ca si eu as fi tare nemultumita daca nici una din dorintele mele nu ar fi acceptata de partenerul meu, cu atat mai mult daca as vedea ca avem deja moduri diferite de a vedea lucrurile.

belleane spune:

Pai daca as fi nemultumita i-as spune clar partenerului asta, nu m-as uita dupa altii. Am o problema o rezolv, daca nu exista nicio solutie atunci divort si apoi sunt libera sa ma uit la 1000 barbati, sa fac ce n-am facut cand eram legata.

alexia_21 spune:

mi-am sters mesajul pentru ca eram complet off topic.

Rufus spune:

Da, lady, asa este.
Pe mine ma amuza "razvratirea" asta a fetelor...daca barbatii s-ar comporta ca niste floricele, ar vorbi ca din carti si ar susura povesti de dragoste in fata unui pahar cu suc, n-ar mai fi barbati, ar fi femei.
Nu m-am gandit sa spun unei femei ca-i buna si mama, ce i-as mai face, cand facem cunostiinta. Nu i-as spune nici mai frumos...ca nu se cade sa faci complimente, se pot interpreta, este comportament agresiv.
Dar cu siguranta ca intre prieteni pot spune sincer ca e buna daca-i buna si zau ca, in acel moment, nu discuta nimeni de intelect.
De ce e un compliment? Smplu: daca n-ar fi buna, nimeni nu s-ar obosi sa spuna asta.

Credeam sincer ca va incepe, legat de acest "buna", cealalta discutie veche de cand lumea, purtata tot de catre femei: "buna? cum adica buna? buna la ce? ha?"

Rufus, Tora si iadele www.onetruemedia.com/otm_site/view_shared?p=80cd684043d64e6bf268f6&skin_id=701&utm_source=otm&utm_medium=email br / " target="_blank"> Retrospectiva 2008 www.onetruemedia.com/otm_site/view_shared?p=a1ed73f473ea25944e234a" target="_blank">Retrospectiva 2009 www.onetruemedia.com/otm_site/view_shared?p=d39f778033dd7597d12ac9&source=category&category_id=all" target="_blank">Retrospectiva 2010

violetan spune:

Eu astept continuarea povestii, nousername!
Chiar daca parerea ta nu concorda cu a majoritatii eu iti sugerez foarte serios sa te apuci de scris. Intr-o prima faza ai putea scrie articole saptamanale intr-o publicatie, vorbesc serios!
Ce scrii tu e realist, ca e trist sau nu, ca e optimist sau pesimist, never mind, vorba lu' heliade radulescu:"scrieti, baieti, numai scrieti!".

Si ca sa nu fiu complet offtopic, chiar cred ca relatiile se pot reface cu ceva munca, mai ales cele in care lipsurile nu sunt foarte mari. Nu m-as apuca sa construiesc pe o fundatie instabila, cum ar fi nemultumiri legate de comportament-violenta (no f...way!!!), abuz verbal, lene, jocuri de noroc si alte asemenea. Pana si la un adulter mic m-as mai obosi, dar, evident, depinde de context.
Isabela, iti urez succes, dupa cum descrii tu lucrurile sigur vei reusi!

isabella_80 spune:

In primul rand, nu ma super pentru nici un fel de intrebare... De asta suntem aici, sa discutam. Si in afara de asta, intrebarile ma fac sa-mi dau seama si mai bine de ce se intampla cu mine.

Asa incat voi incerca sa raspund.

Nu stiu nici eu in masura de 1000% de ce am luat drumul pe care l-am luat... Si pe care sper sa raman, insa viata poate fi plina de surprize...

Insa cred ca e o combinatie de doua lucruri:
1.Iubirea profunda a sotului meu, asa cum o percep eu de multe ori o vad mai presus decat orice pasiuni fulgeratoare de moment.
Afectiunea pana la pierderea completa a ego-ului, increderea totala in ce avem - asta in conditiile in care nu sunt perfecta (desi el imi spune ca sunt) ma cam hipnotizeaza... desi, in mod paradoxal, contribuie la dezinteresul pentru partea sexuala.

2. Am inca speranta ca nici partea sexuala nu e pierduta, trebuie doar sa ma mai invigorez putin... De exemplu, noi inca nu am avut ocazia unui concediu in doi in ultimii ani. Insa copilul se culca foarte devreme seara, deci timp ar fi teoretic chiar daca suntem acasa.

belleane, gandeam si eu ca tine! Daca nu iti convine, divortezi si apoi esti libera sa faci ce-ti place. Putin insa sunt cei care cauta pe altcineva in afara relatiei in mod constient. Putini sunt acei care realizeaza ce se intampla inainte de a se fi intamplat deja! Adica intr-o relatie pot exista probleme de a caror magnitudine nu-ti dai seama suficient de mult incat sa te gandesti la divort. Crezi ca e normal, ca nici o casatorie nu e perfecta si nicidecum ca cineva ar putea interveni.

Teoria e simpla, dar in practica nu e intotdeauna alb-negru. Ce bine ar fi sa fie asa. Realitatea e foarte, foarte complexa. Eu nu am cautat pe nimeni in afara, ci pur si simplu o relatie banala de servici cu un coleg s-a transformat intr-o secunda intr-o mare pasiune de moment, o mare furtuna si pot sa jur ca nu am contribuit constient sau am cautat cu lumanarea.

Am invatat ca viata te poate surprinde, si iau lucrul asta ca atare. Poti sa ai idei si principii cat de multe, universul e mult prea complex ca sa tina cont de principiile tale, sufletele noastre sunt mult prea complexe si nu intotdeauna ne dam seama de ce exact ne lipseste pana cand cineva umple golul... Atunci abia realizam, dupa ce se intampla. Bineinteles, decizia iti apartine, dar tu vei lua decizia fiind prinsa deja in joc. Asta e nebunia.


noideea, crede-ma, i-am marturisit mult... si am fost mult prea sincera in toate... Asa cum am mai spus, eu prefer comunicarea totala, 100%, totul spus si discutat. Dar asta nu intotdeanuna ajuta la "scantei". Intuitia mea imi spune sa nu fac intotdeauna asta.

In plus, as vrea ca initiativa de a face ceva sa vina si de la el, nu doar de la mine. Daca i-as spune "As vrea sa avem o seara romantica la restaurant" el ar aranja asta, dar nu ar fi acelasi lucru cu propria lui initiativa, nu l-as privi cu aceeasi ochi... Nu stiu cum sa explic mai bine. Nu vreau sa creez, sa modelez, desi, bineinteles, sunt hotarata sa iau initiative.

Acum imi dau seama mai bine de ceva, cred ca el e putin descurajat din cauza respigerilor mele "discrete si elegante". Si din nou totul e vina mea...

babyblue, ce frumos ai scris, mi-au dat lacrimile... Si al meu e cateodata bursuc... :-)

buflea spune:

Asta a fost o rautate gratuita care nu-si are locul in nici un fel de discutie ...

buflea spune:

Si pe mine ma amuza lesinurile astea ..dar mie mi s-a spus de multe ori ca gandesc ca un barbat . Pana la urma Nousername ne-a povestit din sufletul lui, si ce am auzit de acolo nu s-a manifestat in lumea reala ... dar, da, da, sigur, nici in gand nu avem voie sa ne placa de altcineva cand ne-am casatorit si dupa 10 ani si atata rutina domestica trebuie sa umblam cu un sac in cap si cu gandul la comutere .
Sper ca toti ochii astia peste cap sa nu-l impiedice pe nousername sa-si continue povestea ...sper, desi eu sa fiu in locul lui as lasa-o balta

n/a spune:

mi-as permite o intrebare. mai tre sa o mai permiti si tu, dar asta e.... crezi ca el iti pune totul pe tava? prea pe tava? Ca a devenit asa un fel de scalv al dorintelor tale si nu stie cums a te multumeasca si asta cumva te-a facut sa nu mai ai ce cuceri? pentru ca noua ne place jocul. Sa ne luptam cu barbatul pe care il avem sa-l cucerim sa ne chinuim putin sa fie al nostru. Oare asta sa fie problema esentiala?

http://noideea-noideea.blogspot.com/2011/04/divort.html
http://noideea-deea.blogspot.com