Nevoile mamei vs. nevoile copilului

1puiutu spune:

ce te faci cand sotul e prea ocupat, socrii n+ai si parintii sunt la sute de km distanta, respectiv nu ai pe nimeni sa te ajute?!

si peste toate esti in situatia de mai jos:

""cum sa-ti cresti copilul?

Am primit de mai multe zile un e-mail de la o prietena, la care nu am raspuns fiindca nu eram sigura ce sa raspund, sau la care dintre intrebarile ei sa raspund prima data: “” La multi ani", ca nu ne-am auzit anul acesta. Primeste toate gandurile bune din partea mea si astept sfaturi de la tine (cand ai timp …daca ai…)
pentru cum se cresc copiii…sunt bunica si eu intre timp(nu sunt inca soacra…si sper sa nu fiu decat in momentul in care Ana isi va gasi omul potrivit …(pt. ea.. ,nu pt. mine…)…”"

am si eu o fetita de 3 ani pe care am rasfatat-o si ingrijit-o ca pe ceva foarte fragil, ea fiind mai sensibila si avand probleme de sanatate din prima zi. Acum,nu prea ma ia in serios cand ii cer ceva sau ii spun ceva, nu prea raspunde la nici o “chemare”de a mea, imi raspunde cu o atitudine si niste cuvinte care ma incremenesc, caci nu le asteptam de la un copil asa mic – parca ar fi vorbe de duh sau obraznicii de adult, ca: “”pleaca de aici ca n-am nevoie de tine, sau “”de ce te superi ca eu vreau doar sa te bucuri de mine, sau de te superi ca esti prietena cu mine?”; doarme doar cu mine; nu adoarme singura; daca vreau intradevar sa manance trebuie sa-i dau eu; ….toti imi spun ca am gresit, ca nu asa se educa un copil; si pe cand aproape m-au convins, si-mi spun ca-mi voi calca pe inima si voi fi mai riguroasa, mai constanta, mai restrictiva, mai… cum mi se spune ca trebuie sa fiu, fiica mea face febra, vomita, nu poate respira, nu poate respira si inghiti zile si nopti in sir, momente in care nu dormim, schimb asternuturi de 4-5 ori pe noapte, dorm cu ea in brate, ca sa stea pe verticala, nici ziua nu vrea sa stea cu altcineva, decat cu mine; nu ajung nici sa ma spal, merg la toileta, o hranesc dandu-i cu lingurita fiecare imbucatura, ca sa manance ceva si sa pot sa-i dau medicamentele………..si sugestia celorlalti este ca “regulile sunt reguli si cand ea e bolnava”. cand aud asta mi se frange inima! cum sa pedepsesti un copil care n-a dormit in noaptea precedenta si de-abia respira? cum sa-i refuzi ceva in astfel de momente?
si da, uite asa, nu invata nici sa doarma singura, in patutul ei; nici ca daca isi mai strica jucariile sau le lasa peste tot, nu mai primeste altele sau i se vor lua; nici sa nu mai scuipe mancarea din gura cand n-o vrea sau nu-i place, etc.
siiii, ii fac mici atentii, caci o iubesc de nu se poate, si nu-mi vine sa cred ca am asa o fetita frumoasa, destepta, isteata, cocheta, volitiva, hotarata, perspicace si minunata. si le primeste, le testeaza si apoi ma intreaba:”" ältceva mi-ai mai adus ?”
Da, si nu e OK, caci e razgaiala deja! Si, cum iti cresti copilul?
O alta prietena, care stie istoria mea cu spitalizari si medici la domiciliu, si trecut dintr-o afectiune in alta cu fiica mea, si tratamente saptamani sau chiar luni in sir, mi-a poveastit despre o alta mama. O mama cu o cariera interesanta, stabilita in strainatate, care are un baietel mult asteptat, si care se naste bolnavior. Nimeni nu stie de ce?
Cu alergii la diferite lucruri, alergii dezvoltate in timp si care s-au modificat si aparut din senin, cu alte multe sensibilitati, cu spitalizari si spitalizari, pana la varsta de 12 ani, cand se descopera o anomalie cromozomiala, mostenita genetic, din care nu se moare, dar “nici nu se traieste”. in tot acest timp, femeia mai naste un copil, pe care-l cresc bunicii, caci ea il tot salveaza pe primul.
Dupa varsta de 12 ani, sensibilitatile adolescentului, de acum, se estompeaza ca impact. El creste… Mama lui, dupa 12 ani nu tocmai reuseste sa-si reia cariera de unde a oprit-o; cei 12 ani isi lasa amprenta pe tot ce ea reprezinta: relatii familiale sau sociale; capacitate si avant; sanatate; tot.
acum baiatul are 30 de ani, si vrea sa se mute intr-o tara din lumea a-3-a si sa se casatoreasca acolo.
Mama lui e mai mult decat trista, si intreaba: “cum sa-i spun ce au insemnat pentru mine cei 12 ani de “daca moare”"? Cum sa-l fac sa inteleaga?”

Deci cum se cresc copiii? respectiv, cum ii educi?

As spune: cu dragoste, cu dedicare si renuntari; si din dragoste.""

Victoria_mami spune:

Draga mea, in primul rand vreau sa te asigur ca nu vreau sa jignesc, ci doar sa-mi spun parerea; asadar, aceasta mama de ce a facut toate acele sacrificii? pentru a se asigura ca (,) copilul va sta lipit de fustele ei, recunoscator o viata intreaga? Nu cred. Probabil ca ii e doarte greu ca el vrea sa plece departe, dar nu poate acum sa-i 'arunce in fata' sacrificiile pe care le-a facut ea 12 ani ptr. copilul ei. Eu nu cred ca a facut mai multe sacrificii decat ar face orice alta mama aflata in situatia in care s-a aflat ea. Nu e nici prima nici ultima mama din lume (din pacate) care se afla in situatia de a trebui sa lupte ptr. viata propriului copilu. Nu inseamna ca e acum indreptatita sa-i s[una copilului ca ea s-a chinuit 12 ani si nu poate sa plece de langa ea. Deci, eu as zice sa nu-i spuna (daca nu i-a spus pana acum, sa nu o faca nici acum) si sa-l lase sa isi aleaga singur viitorul.

_
Mami si Daddy lupta impotriva leucemiei, impreuna cu Printesa Victoria Isabella 22.05.2008

VICTORIA


www.facebook.com/pages/Acute-Lymphoblastic-Leukemia/178051842277685" target="_blank">Acute Lymphoblastic Leukemia

nemora spune:

s-a uitat din ecuatie barbatul care este sotul mamei, sau mi se pare mie?
mama tre sa fie intai si intai femeie, care face dragoste cu barbatul ei, barbat care o sustine. a fi femeie implica niste treburi. e nociv ca un copil sa fie crescut doar de o mama, el trebuie sa aiba ca model o femeie. si e benefic pentru copil sa stie si sa vada ca el nu este preocuparea exclusiva a mamei lui, ca ea socializeaza, are preocupari, si este satisfacuta de catre altcineva, si nu el responsabil cu satisfactia.

Victoria_mami spune:

Nemora, nicidecum nu e vorba de a face copilul responsabil de satisfacerea nevoilor mamei. Doar ca exista mame care sunt pur si simplu fericite si satisfacute emotional in postura de mama mai intai. Ca nu sunt toate mamele la fel, e adevarat. Asta nu le face mai putin mame, la fel cum celelalte nu sunt mai putin femei ptr. ca aleg sa fie intai mame. Satisfacerea nevoilor emotionale depind ede fiecare persoana, ce ma face pe mine fericita pe tine te-ar baga in depresie (e doar un exemplu, nu o lua personal) si invers.

Edit: pe mine, personal, postura de mama ma face fericitia si nu prin ce face, ce nu face, cum este/cum nu este copilul meu, ci pur si simplu faptul ca copilul meu exista e suficient sa ma faca fericita. Peste vreo 15 ani cand va alege sa plece de langa mine (pot fi 30, desigur ), eu sper sa am luciditatea sa o las sa plece, ca o pleca la scoala, la servici in alta parte sau ca se marita. Sper sa am puterea si intelepciunea sa o las sa aleaga ea pentru ea si eu doar sa-i fiu alaturi, sa o sustin la nevoie si sa ma bucur o data cu ea ptr. succesul ei. Eu am fost numai femeie pana la 32 de ani, acum vreau sa fiu mama in primul rand. Poate si ptr. ca sotul meu e destul de matur incat sa inteleaga (si sa simta la fel ca si mine) ca nevoile ei primeaza, ca noi ne modelam dupa nevoile ei, si sa nu asteptam sau sa pretindem sa se modeleze ea dupa nevoile noastre. Si casnicia mea e bazata pe prietenie, iubire, intelegere si respect reciproc, chiar nu simt nevoia de o partida de sex sa imi pastrez casnicia sau sa-mi dovedesc ca sunt femeie.


_
Mami si Daddy lupta impotriva leucemiei, impreuna cu Printesa Victoria Isabella 22.05.2008

VICTORIA


www.facebook.com/pages/Acute-Lymphoblastic-Leukemia/178051842277685" target="_blank">Acute Lymphoblastic Leukemia

nemora spune:

well, desiree, suntem diferite
mie imi trebuie iubire, (ceea ce implica si iubire fizica), o relatie apropiata cu barbatul impreuna cu care am conceput copiii, si mai apoi, avand asta ca sustinere, ma ocup senina sa ma joc cu copiii, sa vorbesc cu ei, sa fac mancare, curatenie, daram casa daca sunt satisfacuta. eu de la copii imi iau bucurie, dar satisfactie nu, de niciun fel.

ary_v spune:

Cam asta e problema cu mamele care se "sacrifica" si se implinesc prin copii: mai tarziu nu le mai pot da drumul pentru ca viata lor e goala. De asta e atat de important echilibrul.

Pe de alta parte sunt de acord ca macar in primele 6 luni ale copilului se poate face un efort si se pot lasa pe planul doi toate celelalte roluri, dar sa faci asta pe o perioada indelungata nu e sanatos pentru nimeni, mai ales pentru copil.

buflea spune:

Asa este ... eu nu mi-as lasa serviciul daca as fi milionara. Este o parte a vietii mele care ma defineste ca adult, am investit ani de munca si studiu pe care nu vreau sa ii arunc al gunoi si sincer, vreau sa definesc acest model in fata copiilor mei.

libelula spune:

am revenit sa scriu la acest subiect pentru ca am vazut altul la forumul despre bone si mi s-a facut parul maciuca.

ca sa recapitulam, sunt total in favoarea femeilor care doresc sa se intoarca la munca dupa ce copilul trece de 6-9 luni, dar cu conditia sa il lase cu cineva de incredere. aceasta insemnand cineva care sa il educe, sa fie de nivelul intelectual al parintilor (sau pe aproape), sa il invete politetea, bunul simt, sa ii insufle dragostea de arta, de literatura etc.

no, si cand colo, vad un subiect la bone, in care o mamica isi cauta bona/menajera. adica aceeasi bona sa faca menajul atata vreme cat fetele nu erau acasa. mie mi se pare total gresit. copiii trebuie sa stie ca stau cu o "doamna" acasa, nu cu femeia de serviciu. exprimarea era ceva de genul "sa fie cand bona, cand menajera". cu acest lucru nu sunt de acord. sub nicio forma!

monicabo spune:

Libelula, sunt de acord cu tine, nu prea merge sa fii si bona si menajera in acelasi timp, practic nu poti sa faci nimic ca lumea, nici menajul in casa, nici sa ai grija, sa te ocupi de copil.
N-am citit subiectul cu pricina, ma gandesc daca mamica respectiva nu s-a referit la "menaj usor" pe care doamna sa-l faca atunci cand copilul doarme de dupa amiaza (spalat vasele, maturat, curatat scaunelul/masuta copilului, strans prin casa jucarii, chestii din astea marunte)

Monica, mami de 2 : Andreea Ioana (11 iulie 2007) si Ana Maria (13 noiembrie 2008)

www.andreeaioana.ro/displayimage.php?album=31&pos=37" target="_blank">Ele doua

Povestea sarcinii si a nasterii Andreei

Povestea nasterii super rapide a Anei Maria