Nevoile mamei vs. nevoile copilului

Continua discutia pe forumul nou. Apasa aici

Raspunsuri - Pagina 35

Inceputul discutiei

Pag. 34 | Pag. 36

columbiana spune:

ia sa-ti salvez mesajul, sa nu te razgindesti

Citat:

citat din mesajul lui Laura25

Ana, sa mercam cu rosu in calendar ziua de azi. ti-am aprobat un mesaj

Si eu cred ca asta e de fapt ce trebuie sa faci: sa gaseasca familia impreuna cea mai buna cale pentru satisfacerea nevoilor tuturor membrilor familiei, dar sa fi si cu bataie lunga. Ca degeaba ti-e bine azi daca maine nu ai ce pune pe masa. Echilibru si cumpatare in toate. Nici sa lasi totul balta si sa traiesti doar pentru si prin copil, dar nici sa te bazezi pe zicerea: "oricum creste".

Ana, sa stii ca au inceput si in Romania sa isi ia tot mai multi tatici concediu de cresterea a copilului in locul mamei, mai ales de cand criza i-a determinat pe parinti sa aleaga intoarcerea la munca a celui care aduce un venit mai mare in casa. Chiar tatal finei mele este in CIC de mai bine de jumatate de an, iar mama s-a intors la servici. Si tati asta are un job foarte "masculin", dar se descurca extraordinar cu fetele (are 2) si e dedicat 100%.

Am marfa la bazar umanitar DC

Laura, mami de shtrumphi gemeni: Bianca Andreea si Rares Mihai (13.06.2005)
Cugetari gemene, Poveste cu shtrumphi

'Cos what I feel is the only truth for me

Selon ce que je pense de moi, je suis limitée ou illimitée, libre ou esclave

http://forum.desprecopii.com/forum/topic.asp?TOPIC_ID=137759

Xenia2006 spune:

Citat:

citat din mesajul lui ruxij

Cred ca ai inteles gresit, "specia cealalata" nu erau mamele din Romania.

m-as bucura sa ma fi inselat.
de ex. experienta mea de viata e cumva neobisnuita si n-as folosi prea multe exemple specifice; dupa unii, am o cariera de succes, iar David (care implineste 16 ani anul asta) devine un adolescent frumos dupa o copilarie fericita. dar eu imi amintesc si schimbarile de societate (din ro. in norway, apoi US), si dificultatile de job/kid/family, si multe altele...

lui pisigri i-as spune doar sa-si consulte inner self, sa stie ce prioritati adevarate simte ca are; fiecare din noi e diferita, puse sa aleaga intre cariera si copil unele ar alege asa, altele pe dos. e sigur doar ca va fi greu, challenging, dar nu asta e important, ci sa obtii balanta care conteaza pentru tine.

ceilalti nu pot ajuta de fapt, decat amintindu-ti lucrul asta simplu. iar cateodata, ceilalti pot sa strice in loc sa ajute, daca te astepti la prea multe din exterior.

cristoiu spune:

Citat:

citat din mesajul lui monicabo

Offtopic:
Premial, Blocul Rosu...? Ai copilarit in zona Turda - 1 mai? Imi sunt ff cunocute punctele astea

Eu tot acolo am copilarit, si de fapt mai locuiesc si acum
Acu in locul Premialului sunt multe magazine, Orange, Ro kiosk, cateva Banci.... Blocul Rosu e tot acolo, dar nu stiu ce se mai vinde pe acolo...

Intai pe la Aschiutza si pe urma pe Turda, linga parc. Am fost la scoala la 173

olympia spune:

Eu vad ca subiectul este despre nevoi. Nevoile copiilor mici, si cele fizice si cele emotionale sunt aceleasi, peste tot. In functie de cum sunt ele implinite in copilaria mica si in continuare mai apoi in adolescenta, adultul va recunoaste, va valida sau nu si va implini sau nu, aceste nevoi la proprii copii, influentat desigur si de ce-i permite/ofera societatea in care traieste.
Nu-i vorba de a judeca si acuza ca-i mai bine asa sau altfel. Aceeasi mama, deci acelasi adult cu aceeasi copilarie ajunge sa se imbogateasca prin prima experienta a maternitatii si sa fie o mama mult mai ofertanta pentru al doilea sau al treilea copil. Pentru ca a invatat sa recunoasca nevoile copilului, sa-si invinga ea propriile spaime si poate a invatat si sa ceara si sa obtina ajutorul celor din jur pentru ea si copilul ei, dincolo de prejudecatile unora sau altora.

oana_lex82 spune:

Eu tot astept concluziile alea...Adica cum e mai bine, sa fii casnica si sa-ti petreci toata ziua cu copilul sau sa ai si serviciu...chiar as vrea sa ma lamuresc..nu de alta dar in 3 saptamani voi experimenta asta...adica a doua varianta..Eu zic ca pana acum am fost o mama buna..

emanouela spune:

Citat:

citat din mesajul lui oana_lex82

Eu tot astept concluziile alea...Adica cum e mai bine, sa fii casnica si sa-ti petreci toata ziua cu copilul sau sa ai si serviciu...chiar as vrea sa ma lamuresc..nu de alta dar in 3 saptamani voi experimenta asta...adica a doua varianta..Eu zic ca pana acum am fost o mama buna..

e cel mai bine sa faci in asa fel incat puiul tau sa creasca frumos, fara sa fie marcat de absenta ta (prea mult) in cazul in care te duci la job, mall, manichiura, pedichiura, cafea, etc. e cel mai bine asa cum iti dicteaza tie constiinta si simtirea, astfel ca peste ani sa nu ai regrete. fiecare isi are experientele lui, functie de copil, de posibilitati, de situatii, de necesitati, de prioritati, etc si in functie de asta fiecare a actionat ca intr-un mod sau altul. eu am ales sa stau cu copilul si sa ma ocup de el pana la mom gradinitei, dar conjunctura si situatia imi permite sa fac asta, eu zic ca e bine pt copil, dar asta nu imi da mie dreptul sa zic ca o mama a actionat in detrimentul copilului daca la 1 an s-a intors la job ,sigur i-as da cu rosii daca si-ar lasa copilul plangand isteric de dimineata pana seara la cresa, acasa cu bona, bunici, etc si-ar pleca cu nonsalanta....asa ca degeaba astepti concluzii pt ca ma repet, eu cred ca fiecare dintre noi avem ratiune si nu ne gandim doar sa ne fie noua 'cald si bine'

mamy....frumoasa, desteapta si modesta...de nazdravana Darius Mihail

Ilinca_M. spune:

Citat:

Atat ai inteles si tu dupa 35 de pagini...ca e o disputa "mame casnice vs. femei cu serviciu"...si astepti "concluziile" mura-n gura. Pai trage-ti tu concluzia care crezi de cuviinta din premisele care ti se potrivesc.

I'm wearing my heart like a crown/ Pretending that you're still around.

pisigri spune:

Citat:

Imi pare tare rau ca dupa atita timp, atitea lamuriri si reveniri asupra formularii din prima postare, tu inca ai impresia ca discutia asta este despre tine.
Si daca nu ai aceasta impresie, imi pare rau ca ai rezumat aceste pagini de discutii la vechiul "razboi" mame casnice-mame care lucreaza.
Ca sa iti spulber orice urma de indoiala, de nenumarate ori s-a precizat in topic ca ne referim la nevoile copilului f mic, pina in 12-18 luni, deci tu cu al tau ai stat destul acasa

, si ca se pune problema Nevoilor copilului si a "nevoilor" mamei.
Hai ca sa fie clar inca o data: din punctul meu de vedere, o mama care nu are nici un fel de presiuni exterioare (materiale sau de alta natura) dar decide sa isi lase copilul de 3 luni cu altcineva ca sa se intoarca la serviciu, pentru ca "innebunea" numai cu "monstrul ala mic", este egoista si isi satisface o falsa nevoie.
La fel aia care este vesnic prinsa de activitati marunte si fara nici o influenta pozitiva asupra copilului sau: ca e manichiura, coafor, mall, cafele, jocuri de carti, clubbing, putin imi pasa.

Ruxij, am ezitat mult daca sa spun sau nu asta; inversunarea ta initiala la acest topic, lamuririle si tonul ceva mai moderat ulterior ma fac sa cred ca desi esti cu sufletul impacat referitor la cum ai gestionat situatia cind ai impacat si doctoratul, si copilul, si "bunicutza" care v-a ajutat, regreti cumva faptul ca atunci nu s-a putut altfel. Este senzatia mea ca, privind in urma, desi ai facut atunci ce era mai bine pentru familia ta, desi toate sunt frumos asezate pe fagasul lor, ai fi preferat sa poti sta acasa mai mult de 3 saptamini. De aici si intelegerea fata de studentele tale.
Nu pot decit sa te felicit ca ai ajuns unde esti - sa ai studenti la PhD acolo unde traiesti tu nu e putin lucru - si ca ai familia pe care povestesti ca o ai. Ma simt cumva datoare cu niste scuze fata de vorbele si mai ales de gindurile (

) pe care mi le-ai stirnit cu primele tale postari la acest subiect.

Eu personal cred ca s-a despicat firul in 16 destul la acest subiect, cred ca deja s-au spus mai multe decit era in "fisa postului", tot eu personal

as mai avea "material" pentru inca vreo 3 topicuri (macar), dar cred ca o sa ma abtin de la a le deschide, pentru ca atunci cind e vorba despre cresterea copiilor, tot ce e "altfel" decit cum am procedat fiecare dintre noi este criticabil din cite vad; teoretizarile in acest domeniu par a fi foarte greu de facut deoarece fiecare, prin prisma propriei experiente, se considera jignit/lezat atunci cind se vine cu alte idei/sugestii, iar mie imi displace sa fiu acuzata ca unica intentie este de a stirni scandaluri.
Asadar, eu nu cer inchiderea topicului daca mai sunt doritori sa continue discutia, dar ma retrag de la subiect.

http://scrisoaredelamosul.blogspot.com/

http://pisigri.blogspot.com/

Mami de Ilinca (5.03.2009)

AgnesLuca spune:

Citat:

citat din mesajul lui cristoiu

Citat:

citat din mesajul lui Bettercy

Se discuta pe alt topic despre cum sa ne gasim fericirea. Poate copiii care s-au simtit "secure" as infants sunt adultii fericiti de astazi, ceilalti trebuie sa gaseasca parghiile care sa-i faca sa se simta "secure" in viata ca sa fie fericiti.

Nu stiu. Eu sunt ferIcita. Ma simt implinita, am realizat pinA acum tot ce mi-am dorit in viata, sunt o persoana foarte well centered, ma simt bine in pielea mea. Nu am avut relatii multe, numai doua, dar amindoua au fost stabile si fara drame, prima vreo 5 ani, a doua cu sotul meu, care sper sa mai tina vreo 40 si de ani, ca vreau sa ajung la 90 de ani cu el de mina.

sunt o mama foarte calma si din instinct am folosit o parinteala foarte apropiata de ce numiti voi AP - fara sa citesc nicaieri despre asta.

In fine. Copilaria mi-am petrecut-o in anii gloriosi ai lui Ceasca. Am avut o mama foarte carierista, care isi iubea foarte mult meseria si era relativ des plecata in deplasari. "persoana importanta, nu spui cine". Am fost crescuta mai mult de bunica mea care s-a pensionat devreme sa poata sta cu mine. Bunica-mea stresata mai mult de treaba, curatenie, facut mincare si stat la cozi m-a lasat mai mult in legea mea, eu nu tin minte sa se fi jucat cu mine. Am fost tirita pe la toate cozile posibile, pe cele de la Premial n-o sa le uit niciodata, nici pe cele de la Blocul Rosu

Cu toate astea m-am simtit iubita, protejata si am avut suportul neconditionat al parintilor intotdeauna in tot ce am vrut sa fac, unde alti parinti cu siguranta ar fi intervenit in forta cu opinii contrare.

Deci ... Faptul ca mama s-a intors la servici dupa cele 3 luni permise, m-a afectat pe mine in ce fel? Eu nu imi dau seama. Nu regret nimic, nici din copilaria mea nici adolescenta sau virsta pre-30. Nu am drame existentiale si nici relatii emotionale bolnave. Nu sunt labila nici psihic, nici emotional. Mai am si eu momente cind hormonii isi spun cuvintul, sau momente de frustrare cind lucrurile merg in alta directie decit as vrea eu. Dar in general sunt ok. Eu cel putin asa ma vad.

Edit sa adaug ca stiu ca nu Am contrazis-o pE Bettercy, probabil ca eu m-am simtit "seCure" in ciuda faptului ca Mama nu a stat cu mine pina la 3 ani, nu m- a Alaptat nici pina la 6 luni si parinteala mea a fost departe de AP. Familia mea a facut cum a stiut si putut mai bine si eu stiu astA.

Dupa parerea mea din cele scrise de tine rezulta clar ca ai un atasament securizant. Presupun ca bb mic fiind bunica a fost pesoana centrala de atasament; amintirile tale cu cozile sunt de copil mai mare, in mod sigur bunica ta s-a ocupat de tine bb mic fiind, nu trebuie cunostinte speciale ci doar ceea ce face orice femeie cu un copil mic in mod instinctiv (linistit, dragalit, vorbit)