experiente mistice - (5)
Raspunsuri - Pagina 13
3x3 spune:
Citat: |
citat din mesajul lui nikole Nu stiu cum e la voi, dar in cazul nostru, ora de somn e ora comfesiunilor, Kevin imi spune TOT ce are pe suflet, ce-l supara, ma intreaba, isi pune nelamuririle pe tava, o tinem intr-un dialog vreo ora. Intr-una din serile trecute, asa din senin, imi spune ca el zboara in somn, si ca e f placut, doar ca deodata cade in pat, si asta nu-i place, ca se sperie.Initial am crezut ca viseaza avioane, sau ca zboara cu avionul, ceva de genul , si am cerut lamuriri suplimentare.Copilul nu stie sa se exprime mai..exact decat a facut-o, mi-a repetat doar ca...da...zboooor, si e f fain:)...si deodatra...buuumm...cad in pat, si ma trezesc... cum alte detalii nu a oferit si asta a fost singura amintire, am dedus ca e posibil sa aiba o experienta out of body, welll...cat timp ii place, e ok, nu are cosmaruri...Dumnezeu sa-l aiba in paza...mi s-a parut insa interesant mai ales modul in care mi-a povestit, fara sa-l intreb, si cu o sclipire in ochi, bucuros ca...zboara:) referitor ca constientizarea Divinitatii in somn, subscriu! Am avut multe cosmaruri, in care m-am zbatut pana la epuizare...epuizarea fizica puternic resimtita in corp(nu credeam ca e posibil in practica)imediat dupa nasterea lui Kevin, am avut un vis cumplit, m-am luptat mult cu propriul copil in vis(avea 2 luni), la un moment dat ma trezisem si eram toata paralizata, nu ma puteam misca, nu reuseam sa deschid ochii, dar imi curgeau lacrimile,eram treaza, perfect constienta si totusi visul/imaginile acelea violente continuau...la un momet dat am obosit si am strigat dupa ajutor, la D-zeu, efectiv am gandit Iisus ajuta-ma...am deschis ochii, inima imi batea puternic, Kevin dormea langa mine linistit...eu atipisem langa el...vreau sa va spun ca mi-a fost frica de el, efectiv...l-am schimbat si am iesit cu el sa ma plimb in parc...mi-au trebuit ore sa-mi revin...binenteles ca am vb cu maica-mea, asa cum vb cu un prieten, si-i spui of-ul...explicatia:necuratul maica, boteaza copilul urgent! da:)ea inspre binele meu spus-o.. asta s-a intamplat acum 4 ani si un pic, de atunci am mai avut cosmaruri, in care nu am cerut/constientizat prezenta Divinitatii...de fiecare data s-a intamplat sa ma trezesc efectiv stoarsa de energie, simtindu-ma rau si cu durere de cap. Recent am observat ca am ajuns in punctul in care in vis, ma rog la D-zeu, constientizez ca visez, si ma rog ptr cei decedati care imi apar si imi vorbesc...ma bucur pentru mine ptr ca nu ma mai sperii, simt eliberare, stiu, sunt constienta ca acolo unde sunt e o alta realitate/lume si cer ajutorul Divin... asadar concord cu 3x3, am experimentat pe propria-mi piele ambele realitati Nikole, mami de Albastrel si Albastrica And I saw the river Over which every soul must pass To reach the kingdom of heaven And the name of the river was suffering – And I saw the boat Which carries souls across the river And the name of that boat was Love. ---Saint John of the Cross |
Multumesc pentru feedback! Numai un copil poate descrie realitatea prin puritatea ce in mod naturaural este. Un corp de lumina imbracat in elemente, cu forma copilului, care se intoarce in corpul fizic, la sfarsit de experienta 'vis'.
Repet, si voi sustine aceasta realitate, toata viata mea.corpul de lumina calatoreste in afara corpului fizic odata ce iese din corpul fizic, la 'adormire'.
Numai pace
mandyksch spune:
Exclusive, condoleantele mele sincere.Dumnezeu sa o odihneasca in pace.
Multumesc 3X3 .
Ma rog si merg mai departe...legat de asta, o sa va povestesc ce ce mi s-a intamplat acum cateva zile.Baietelul meu are probleme de sanatate pe care incerc sa le tratez prin homeopatie, dar pentru ca saptamana trecuta am avut probleme urate din nou (parca mai rau decat inainte), mi-am adus aminte ca o forumista mi-a sugerat la un moment dat sa apelam si la terapia Bowen.
Din pacate stau intr-un oras mic si nu am gasit terapeut in localitate.Incepeam sa ma indoiesc si de ideile astea ale mele de a merge pe tratamente alternative...asa ca sambata intr-un moment din asta in care nu mai stiam incotro s-o iau, l-am rugat pe DD sa imi dea un semn (dar unul foarte evident, ca se pare ca mie asa imi trebuie )daca alegerea pe care am facut-o este ok sau nu.
Duminica dimineata vine sora-mea la mine cu un pliant pe care il gasise vineri la stomatolog in sala de asteptare...era sa cad pe spate , era despre terapia Bowen si avea pe dos nr. de telefon al unui terapeut din orasul meu. Si ca povestea sa fie si mai "ciudata" mi-am dat seama ca am fost colega de clasa in liceu (2 ani) cu terapeutul respectiv. Cireasa de pe tort este insa si mai faina...suntem vecini, cobor de la mine din bloc, fac 25 m si ajung la el!....asa ca luni am inceput deja terapia. Nimic nu-i intamplator...
nikole spune:
wow, mandyksch, am ramas surprinsa, mai clar de atat nu avea cum sa-ti vorbesca Divinitatea
Sanatate multa copilului, sa ai rezultatul dorit!
Amonar spune:
Citat: |
citat din mesajul lui mandyksch Exclusive, condoleantele mele sincere.Dumnezeu sa o odihneasca in pace. Multumesc 3X3 . Ma rog si merg mai departe...legat de asta, o sa va povestesc ce ce mi s-a intamplat acum cateva zile.Baietelul meu are probleme de sanatate pe care incerc sa le tratez prin homeopatie, dar pentru ca saptamana trecuta am avut probleme urate din nou (parca mai rau decat inainte), mi-am adus aminte ca o forumista mi-a sugerat la un moment dat sa apelam si la terapia Bowen. Din pacate stau intr-un oras mic si nu am gasit terapeut in localitate.Incepeam sa ma indoiesc si de ideile astea ale mele de a merge pe tratamente alternative...asa ca sambata intr-un moment din asta in care nu mai stiam incotro s-o iau, l-am rugat pe DD sa imi dea un semn (dar unul foarte evident, ca se pare ca mie asa imi trebuie )daca alegerea pe care am facut-o este ok sau nu. Duminica dimineata vine sora-mea la mine cu un pliant pe care il gasise vineri la stomatolog in sala de asteptare...era sa cad pe spate , era despre terapia Bowen si avea pe dos nr. de telefon al unui terapeut din orasul meu. Si ca povestea sa fie si mai "ciudata" mi-am dat seama ca am fost colega de clasa in liceu (2 ani) cu terapeutul respectiv. Cireasa de pe tort este insa si mai faina...suntem vecini, cobor de la mine din bloc, fac 25 m si ajung la el!....asa ca luni am inceput deja terapia. Nimic nu-i intamplator... "A nu obtine ce iti doresti si cand iti doresti, este din cand in cand o mare sansa" |
Frumos
Exclusive spune:
mandyksch , ai dreptate, nimic nu e intamplator, totul e sa iti indrepti cu ardoare si puritate dorinta inspre Univers/Divinitate si sincronicitatile sau ceea ce unii dintre noi numesc minuni incep sa apara. Ma bucur ptr. tine si sa va ajute terapia asta - am sa citesc despre ea, inca n-am auzit ...
Si sa nu uit sa iti multumesc ptr. gandurile tale bune
Nu stiu cum sa va spun, eu sunt foarte calma si cu zambetul pe buze, nu ma sfasie nici un dor si nici o remuscare ... I feel ceva in genul: mission accomplished:am prins-o pe mama in viata, am fost cu ea pe ultima suta de metri, spiritul ei a parasit corpul fizic pe cand era in bratele fratelui meu. Nimic mai frumos si mai linistitor. Si in ultimele zile vad ca incep sa imi revin, in sensul ca nu ma mai simt vinovata ca i-am spus sa aiba incredere ca exista viata de dupa viata ... ceva in mine imi spune ca ea e bine si in general MA SIMT BINECUVANTATA SI COPLESITA DE O IUBIRE FARA MARGINI.
Am mai tot timpul vise cu ea --sub diferite forme nu insa ca acela in care cred ca am pasit putin in dimensiunea ei noua-- si mi s-a intamplat asta fara sa ma rog sau sa fac o rugaciune speciala.
Pe urma ma gandesc ca daca poate m-ar fi sfasiat vreun dor sau alte sentimente ar fi un fel egoist de a-i acapara si tine spiritul legat de mine ... ar fi like it's all about me, and not all about her - so, not fair Asa ca acum ma focusez impreuna cu fratele meu pe our next priority: ce si cum sa facem sa-i alinam singuratatea tatalui.
Pace si iubire
Exclusive spune:
Dupa ce am urmarit emisiunea Beyond Belief pe OWN (Oprah Winfrey Network) despre doi baieti, Anthony si Pablo, cu capacitati extra-senzoriale, am ajuns la
http://www.spiritedchildren.com/spiritedchildren.html
unde scrie:
Spirited Children have been labeled with many names like Indigo, Crystal, Rainbow, ADD, ADHD and Autistic. These children come to earth with many special gifts, abilities and sensitivities. Some can see aura's or have phenomenal artistic talent or see and talk to angels and spirits. Others are extremely sensitive to light, sound, chemicals and energies that abound in our modern world. Some are defiant because they are here to change the world. Society places a great number of restrictions on the process of growing.
Starting in Day Care and intensifying through the public schools, children are pigeon holed into boxes of how and when they should grow and learn. There is little flexability within the structure to allow for creative growth. Many of the children because of their gifts are misunderstood. They are diagnosed with ADD, ADHD or Autism because they can't sit still or keep up. The truth is that the design of these children isn't compatible with the School system.
Each child is a snowflake. This is what Spirited Children is all about. Honoring the snowflake in each child and allowing the crystals to grow!
irisM spune:
pentru toti care au pierdut un parinte. Exclusive..ma bucur ca ai reusit sa-ti gasesti echilibrul.
Nu, nimic nu e intamplator. Nici nu are cum. Daca tu te rogi la Dumnezeu pentru un lucru, e imposibil sa nu primesti un raspuns. Si uneori raspunsul e asa de clar ca nu ne vine sa credem.
Citind despre experienta cu terapeutul mi-am amintit despre un lucru care mi s-a intamplat recent, asta vis a vis de raspunsul la intrebarile si dorintele noastre. Ca tot spuneam ca nu am mai visat lucruri importante. Mi-am dorit o experienta despre care stiam ca nu e parte din drumul meu, dar care m-ar ajuta mult. Inca mi-o doresc, ca nu s-a implinit.Dar sper sa n-o ratez. Si atunci primesc un raspuns si totodata o atentionare fata de modul meu uneori foarte nesabuit de a reactiona, care ma mai baga in situatii dificile. Si care ar putea sa nu ma lase sa cunosc ce-mi doresc eu. Uite raspunsul.
Caut o statie de autobuz. Autobuzul cu nr 100. Ma pregatesc sa ajung la timp, stiu ca nu e joaca, trebuie sa prind cursa, nu vine decat o singura data pentru mine. Sunt 3 statii la rand. In prima e un barbat. Il intreb daca e statia mea. Zice ca nu stie, el asteapta alt autobuz. Ma duc in a doua statie. Nu e nimeni acolo, dar stiu ca nu e statia mea. E a treia, chiar la intersectie. Rasuflu usurata. Deodata de peste drum urla o femeie dupa ajutor. Las biletul de autobuz si geanta de culoare violet pe asfalt si trec strada. Realizez ca e o cursa, ma trezesc intr-o zona necunoscuta, nu mai gasesc drumul inapoi. Si stiu ca vine autobuzul. Bat la o usa, imi deschide Mihai, un coleg de liceu. Il rog sa ma ajute, sa ma lase sa ma uit pe geamul casei lui sa vad daca recunosc directia in care trebuie sa merg sa gasesc statia. E o camera circulara cu multe geamuri, ca un observator, ma uit pe o fereastra si vad o gradina minunata. Acolo m-as duce, dar nu pot, trebuie sa ma intorc in statie. Ies afara, el insista sa ma ajute, insa vad ca dupa casa e statia mea. Ma intorc in statie. Imi amintesc ca mi-am lasat geanta acolo. Biletul il gasesc unde l-am lasat. In geanta a cotrobait cineva si mi-a luat cartile de credit. Le caut disperata si descopar bani cash si alte bunuri, doar creditele au disparut. Vine si autobuzul, mai mult un microbuz cu cateva locuri. Se deschide usa. Soferul, o femeie, se uita la mine cu dojana si-mi transmite ca am facut rau ca am parasit statia, mai rau ca mi-am lasat geanta si ca mi-a facut un favor ca s-a intors dupa mine. N-ar fi vrut, dar asa a fost "ordinul". Ma asez pe un scaun. Sunt cateva persoane acolo si ele suparate pe mine. Il sun pe sotul meu si-i spun de credite. Si el e suparat, ma cearta, imi spune ca se va rezolva, nu e fara rezolvare, dar trebuie sa fiu foarte atenta cum ma misc de acum incolo, ca nu sunt intr-o situatie roza. Sunt totusi fericita ca am ajuns in autobuz, asta e ce am cerut, asta am primit, puteam sa ratez din prea multa prostie.
Deschid un ochi si ma uit la ceas. Sunt intrebata daca imi amintesc visul. Spun ca nu. Simt ca exasperez pe cineva care rade in hohote si ca nu e prima data cand trebuie sa-mi amintesc mesajul asta si n-o fac. O luam de la capat, de data asta imi amintesc totul. Cam asta e.
Numai bine.
3x3 spune:
constiinta de sine apartine egoului
constiinta divina apartine lui DUMNEZEU, AL TUTUROR CELOR VAZUTE SI NEVAZUTE, SPUNE "CREZUL"; adica al celor create si necreate.
DUMNEZEU s-a creat pe SINE. inteligenta divina a devenit LUMINA;
DIN LUMINA S-A CREAT PE SINE IN FIU;
FIUL S-A INTRUPAT IN TEMPLU FIZIC.
omul este REPLICA SFINTEI TREIMI: omul creaza o realitate de lumina transcedentala, DINCOLO DE LUMEA NOASTRA DE CREATIE ESTE LUMINA PURA DIN CARE AM CAZUT SI IMBRACAT IN ELEMENTE; DINCOLO DE LUMINA ESTE INTELIGENTA DIVINA, CARE COBOARA PRIN VOINTA DIVINA -DUH SFANT DINCOLO DE LUMINA.
iluminarea este un proces de mare suferinta pentru ego, pentru ca eliberarea de haina de piele este dureroasa, este.. munca titanica de unire a constiintei de sine in constiinta divina.
cand una devine cealalta,DUMNEZEU DEVINE MANIFESTAT PRIN OM
IAR OMUL SE MANIFESTA CA SI DUMNEZEU (exemplul lui ISUS)
OMUL DEVINE SI SE REGASESTE IN TOATE PLANURILE, CA VIATA-DUH, CA CREATIE LUMINA, SI INTELIGENTA DIVINA
TOTUL IN UNUL; TOTUL ESTE MANIFESTAT IN SFANTA TREIME:
-cuvant-inteligenta divina
-lumina divina pura si lumina transcedentala a creatiei omului
-vointa de viata, prin DUH SFANT,
toate manifestate in TEMPLUL OM.
omul poarta o mare forta sacra...si inca mai rataceste.
irisM spune:
Da, asa e, omul e toate cele foarte frumos enumerate de tine. Omul mai este insa ceva, este trup. Pentru asta sunt eu aici, sa lepad ce-mi aduce trupul, haina de piele. Pentru ca o am, daca n-o aveam nu eram aici. Hotararea mea pentru momentul de fata este sa las lucrurile in voia lor,a lui Dumnezeu, sa fiu mai mult un observator al propriei mele vieti. Orice fel de agitatie, orice incercare de a forta, orice nemultumire produce un dezechilbru. Orice dezechilibru iti inchide un drum, o capacitate, capacitatea de a vedea clar. Sa nu ne fie dusman haina de piele, sa n-o dispretuim, sa nu cadem in ispita asta, s-o acceptam pentru a o cunoaste. Sa o iubim pentru a o schimba, prin foarta iubirii care transforma totul in lumina. Dupa care moartea egoului nu mai e durere, ci binecuvantare.
Pe de alta parte drumul nostru nu e nicidecum liniar si perfect ascendent. Orice ratacire, orice cadere iti deschide un alt nivel de intelegere. Cand mergi ascendent cunosti lumina, Cand cunosti lumina ai facut un pas important, foarte important, pentru ca iti da imaginea ta profunda, intelegerea a ceea ce esti de fapt. Exista insa un moment in care trebuie sa cunosti intunericul, sa cunosti intregul. Nu intelegi sensul florii daca nu intelegi pamantul in care creste. Samanta din Biblie trebuie sa cada in pamant, in pamant bun. Dumnezeu te lasa sa cazi, sa ratacesti ca sa capeti sensul in care trebuie sa mergi. Poate pare un nonsens,sau ceva grotesc, dar cand lumina te orbeste poti sa ratacesti si in lumina.Si scopul nu e de a atinge lumina ci de a ajunge la sursa de lumina. Sa folosim umbra pentru a vedea mai clar.
Asta este motivul pentru care, dupa parerea mea, Tatal taie berbecul cel gras cand fiul ratacitor se intoarce acasa. Si Tatal il pune pe undeva mai presus decat pe cel care n-a ratacit deloc. Pentru ca el a cunoscut si intunericul.