experiente mistice - (5)

waw!tocmai m-am intors din vis, calatoria pe care am facut-o intr-un templu. Eram in hainele mele.cand am inceput sa il explorez, m-am vazut in costum de satin alb, cu papuci de casa de satin galben, un galben vibrant. este pentru prima data cand simt iubirea amprenta atat de evidenta intr-un temlu., si nu suferinta. Am simtit ca sunt asteptata. Ca s-a astetat de mult contactul asta .
m-a impresionat cladirea, templul, facut parca pe trunchiul unui copac imens, batran, puternic(se putea vedea copacul dintr-o camera)mirosea a lemn, ce mi-a starnit o puternica nostalgie a naturii .am ramas muta de admiratie. Simteam ca as putea locui in templul acela. Am privit catre partea stanga-asta imi spune ca sunt, am fost invitata, asteptata (de obicei calatoresc in dreapta cand sunt in interiorul unui templu) si am vazut un perete deschis catre cer; pe cer era o luminit, ca o stea. Stiam ca era sufletul din acel templul, in comunicare cu spiritul care traia in templul acela fizic. .m-am indragostit de cer.m-a captivat instantaneu.
ca si cum in locul acela gaseam o mare taina a dorintei mele, de a privi cerul prin tavan, prin peretii casei. aici fiinta a vibrat intr-o nostalgie mult mai intima a fiintei mele, am simtit sufetul, licarul de lumina pe cerul cuprins de acea cladire. am simtit pentru o picosecunda ca apartin acelui loc .dar nu, eram doar asteptata si invitata in templu.
mi-am canalizat atentia iar catre templu.la parter, era in fel de loc de munca, atelier restaurant. Locul unde se prepara mancarea, informatia, care se da si hraneste mai departe altii care au nevoie de ea. Dar oamenii nu erau hraniti, ci prezenti sa fie parte dintr-un ritual al jobului aceui loc. am vazut spiritul stapan al acelui templu. ma astepta ,si mai mult, dorea sa raman in templul lui. l-am privit, era plin de cenusa, funingine, carbune pe fata. Parca era un miner. Cu toata cenusa si carbunele de pe fata, pe maini, simteam puritatea, inspira o curatenie atat de naturala, evidenta, ca si templul lui.era natura solida, ce inspira echilibru ,forta. am ramas putin contrariata, de imbinarea qacestor elemente. cum este posibil sa locuiasca intr-un templu de asa frumusete naturala sincer, atat de aproape de suflet, si cu toate acestea, sa fie atat de murdar, impamantenit. Ca si cum, omul este in puritatea sufletului conectat la natura divina prin natura lui insusi, insa atitudinea omului il arata muncind in cenusa pamantului.
mi-a transmis de telepatic, sa il urmaresc, sa imi arate restul templului(parca si mersul ii era ingreunat de cenusa de pe fata murdara; privirea era modesta, vie, plina de lumina, iubire ). Ocupatia, credinta lui ca om era pasiune. m-a purtat intr-un nivel superior al templului.era o lume moderna acolo.erau persoane antrenate sa faca ceea ce li se spunea sa faca. ca la coregrafie, imi ziceam. vad iar in partea stanga(acestea,amanunte din stanga templului sunt permise numai daca ti de da voie constient, de sufletul si spiritul templului ) o femeie, dificila, pretentioasa, plina de..atitudine. Era un fel de dansatoare dupa muzica...de opera. Ciudat, mi-am spus. O vedeam cum sta impopotonata in hainele alea grele si vibrante, cum numai la teatru vezi si dicta ce sa se cante si cum, unui grup de persoane. M-a surprins neplacut acea prezenta. Era intr-o discordanta totala cu templul. Insa era acceptata in templu. Parca stapanea acel colt de templu. Spunea ca ea danseaza numai daca i se canta anumite arii de muzica clasica. am vazut in partea dreapta un grup de persoane tinere, in lumina, care incercau sa faca pe placul madamei, ce statea in semiobscuritate, in stanga. saracii, imi ziceam, si vad cum spiritul templului s-a alaturat acelui grup de tineri parca sa ii comforte. Le simtea durerea din inima. I-am lasat. Am dat sa plec. Am cules cateva lucruri din camera acea(stiu ca unul din acele obiecte era un ecran, ca ereader-daca mi se trimitea informatii, apareau pe ecran. Erau dincolo de mine ca spirit si transmise. Dar nu a fost sa fie asa), am iesit de acolo, nu imi placea atmosfera aia mondena, impopotonata.
Vad stapanul templului cum grabeste pasul dupa mine. Pentru prima data imi vorbeste. Imi spune, ca pot pleca, dar sa nu astept ca el sa ma urmeze. l-am privit cu nostalgia dupa templul din lemn, si am iesit de acolo. In dreapta parca era zona industriala, un personaj lucra la depunerea unor containere imense, insa vechi.m-am vazut intr-un vehicul, ca un fel de minibuss.rudimentar. sunt transportata, dupa ce patrund printr-o aglomeratie cu multe entitati, persoane, oupate intr-un loc.parca fiecare persona stia exact unde sa se duca si ce sa faca...cu exceptia...mi-a atras atentia o batranica modesta si , pura, nu impopotonata ca madama cocheta cu ifose, care facea pe stapana templului,dar slava Domnului ca nu era. Avea doar acceptul de a isi canta aria si comanda pe cine doreste si cum doreste din camera aia. simteam ca batranica asteapta ceva; am crezut ca doreste de mancare, si i-am dat ceva aseamator cu nuga, ma gandeam ca e dulce si ii da un kick de energie -am sa rog ingerii sa fie alaturi de ea, pentru ca in fond asta este si hrana spiritului, gratia divina .
am lasat-o in stanga mea, si templului, si am inceput o calatorie spre dreapta, ca si cum acum spiritul templului imi arata comunitatea in care locuia. Si am fost purtata intr-un loc ca si un fel de scoala. Au venit copii multi, la mine si copilul meu(aparut pur si simplu in decor),iar spiritul templului imi spune ca astia sunt copiii din zona. I-am privit cu o dragoste si iubire de mi se sfasia inima. erau copii saracuti, foarte modesti, parca de bastinasi. Copii cu fete insetate, infometate. cu voce calma, calda, mi-am incurajat copilul sa se apropie de ei. glasul meu i-a facut pe micuti sa se simta mult mai bine, care s-au strans in jurul meu ca ciorchinele. Iar cea mica a mea a gasit o fetita. si au ramas fata in fata vorbind, chicotind. Am privit in stanga, spiritul templului era spalat, curat, fara nici un pic de funingine sau negreata pe fata sau maini. Cu camasa alba, ii statea atat de bine, puteai vedea lumina, puritatea, nu numai din ochi, dar si prin prezenta.ma gandeam cu nostalgie la templul acela de lemn masiv, si imi ziceam, of ce bine ar fi fost daca nu ar mai scormoni in cenusa...si privindu-l, cu gandul acesta, am revenit in corp, incet, lin, cu multa nostalgie dupa peticul acela de cer din templu, cu imaginea copilului meu in compania acelei fetite, cu inima plina de iubirea simtita in templul acelui spirit.
Puiul meu doarme. Viseaza. Viseaza, vad ca ma inteaba, cine este asta. ii spun, o fetita. Se misca putin si o vad cum chicoteste in somn. Este posibil ca ea sa fi ramas laturi de spiritul acelei micute sa se joace. Am vazut cum fata ii zambea.
A fost o calatorie impresionanta. Pentru prima dat cand intru intr-un templu,sunt invitata, asteptata. nu vad suferinta.cu exceptia unei persoane care facea pe grozava, totul mi-a aratat o dimensiune a bunatatii , a daruirii, pasiunii pentru natura si om, frumos. As fi vrut sa raman acolo.dar nu puteam, negreata cenusei ma respingea.ma gandeam cu regret, cum poate un om atat de frumos sa isi traiasca viata scormonand in cenusa, materie fara viata, sens.cand insasi natura din inima si sufletul lui sunt de o frmusete care captiveaza.
Cineva va citi mesjul. Si va STI ca templul descris din vis ii apartine.

Mai vroiam sa adaug, ca dupa ce am revenit, si terminat de scris mesajul, pana sa ma urc in pat, durerea de glezna a disparut complet. Am topait de fericire. o durere care ma chinuia din ce in ce mai mult, care crestea pe zi ce trece a disparut subit doar pentru ca am decis sa merg pe calea care este scrisa in cer. Ma gandeam chiar sa imi fac niste analize. Insa stiam ca voi sfarsi cu niste antiinflamatoare. Mai stiam insa ca renuntand la a mai scrie(puiul meu care doarme a oftat adanc profund chiar in clipa cand scriu acest mesaj), situatia se deteriora. cauza durerii fizice pe incheietura de la piciorul stang,era dincolo de materie. Era in datoria de spirit si suflet manifestata pe un drum pe care am pornit de cand am hotarat sa scriu pe experiente mistice.
Cunosc un om frumos, prin intremediul acestui forum,care a pornit pe drumul cunoasterii spirituale prin constientizarea viselor, si mesajelor pe care acestea le cara.Viata deja incepe sa ii devina intr-o transparenta clara prin mesajele de dincolo. Chiar sa contribuie la ajutorul spre vindecare a altor persoane.un om care si-a deschis ochiul al treilea , spiritual, numai prin acest efort de unire constienta prin intelegere, a lumii reale, cu primul semn al universului de dincolo, transmis prin vis.
Constientizarea visului este primul efort, treapta de cucerire , unire prin constientizare a treimii templului om.

Amonar, in trecut am gresit judecand oamenii dupa preferintele lor. In trecut am avut mari probleme cu Osho.cand am citit ceva legat de iluminare si meditatie pe...sfarcuri (sau cam asa ceva, si despre orgasm). Mi s-a parut o blesfamie. M-am revoltat cumplit. M-am certat si cu ingerul meu pe tema asta. El intelegand mult mai profund natura informatiei. Mi-au trebuit ani de zile sa invat sa citesc si accept doar acele informatii care imi spun ceva. Fiecare suflet cand cuvanta, creaza. Daca cuvantul unui om ajunge la mine, filtrez prin prizma mea de valori, ceea ce ajuta la dezvoltarea sau iluminarea spiritului meu. Restul, las sa treaca, fara a mai comenta o preferinta, cum ar fi apartenenta la un grup sau miscare.am invatat sa pastrez giuvaelul pentru impodobirea sufletului meu, si sa las roca, pamantul, care a hranit si crescut piatra pretioasa, in lumea ei, sa faca ce stie mai bine, prin sedimentare in ani de zile sa construiasca iar diamante. Citesc mai putin acum din literatura esoterica, spirituala. Dupa ce am descoperit imparatia cerurilor prin experienta mistica, nu mai are sens sa mai citesc. Stiu, ce este, cum este. Cum se ajunge si cum se munceste sa se ajunga acolo. privesc mult mai mult si profund orice inseamna viata. Privesc natura si caut mesajul ei. Simt doar ca sunt in conexiune mult mai profunda cu ce este in jurul meu,viata mea decat daca as simti natura prin cuvantul altuia, chiar daca cuvantul creatie se manifesta prin culoare, sunet, sau mesaj scris. Ma impresioneaza pana la lacrimi frumosul, sublimul. asa cum vizita in templul acela mi-a facut inima sa vibreze la natura puritatii spiritului ce stapaneste acel templu. Poate este bine spus , am redirectionat cautarea din creatia omului in creatia naturii. Asa ma simt mult mai aproape de Dumnzeu. asta nu inseamna ca daca nu citesc ceva frumos, nu raspund. Din contra, traiesc cu toata fiinta, puternic, deplin, total, cu ochiul, cu spiritul, cu sufletul, pana la cer si inapoi.
numai bine

irisM spune:

Hi,hi.hi..filfizoana zici? Sunt multe de vorbit despre asta. Acum sunt la munca.

Pana una alta am o rugaminte..poti sa-mi spui mai multe despre batrana din vis? Orice iti amintesti, cum arata, cine crezi ca era..orice poti sa-mi spui, orice sentimente ai avut..

Multumesc

irisM spune:

Am facut ce-a facut si pana la urma tot de la servici am ajuns sa scriu..Pe scurt.

Mesajul tau 3X3 m-a bucurat, mai ales ca a venit pentru ca eu am vrut sa vina,l-am cerut.. un fel de cadou pe care l-am primit. Multumesc.

Acum cea mai importanta parte.. Mineritul si cenusa. Asta-s eu, un "miner". Cotrobaitul prin cenusa a fost drumul meu spritual alaturi de rugaciune. Am intrat in adanc, in "mina" si am scos de acolo ce a fost mai urat la lumina. Procesul e lung si greu si se face cu multa suferinta. Cum am facut..nu pot sa spun, a venit in mod natural, ca atunci cand faci ceva pentru prima data si ti se pare floare la ureche. Apoi cand m-am "copt" mi s-au dat "misuni speciale".

Imi cer scuze ca folosesc atatea ghilimele, dar imi e mai usor sa explic asa. Sper sa nu va innebunesc de cap cu ele.

Cand am citit mesajul tau am crezut ca cenusa e motivul pentru care suntem toti aici. Spunea cineva odata.."Ma te-ai nascut? Da. Atunci ai tinichele de coada" Am crezut ca vorba de tinichelele mele. SI mi-as fi dorit sa fie asa, era poate mai simplu. M-am asezat jos si mi-am dorit sa stiu. Raspunsul a fost ca nu e ce-am crezut, ci doar am primit oficial "diploma de miner". Sincer m-a apucat jalea si nu m-a lasat vreo 2-3 zile. E cumplit de greu sa faci asa ceva, sa scoti din om tot ce-i mai urat si sa-i arati. Lucruri grele pe care nu vrea nici el sa le vada. Sa-i dai degetul dupa care se ascunde la o parte si sa-i prezinti o alta situatie. Reactia e de la aruncatul cu "oua stricate" pana la " saritul la beregata". Rezultatul e frumos, nu pot sa spun ca nu, dar efortul e ingrozitor de mare si dureros de fiecare parte. Dupa prima "misiune" si cea mai grea, pe care n-am contientizat-o decat la sfarsit, m-am intebat daca a fost necesara toata suferinta..da a fost si rezultatul a fost pe masura. M-am gandit atunci ca nu voi mai face asa ceva in viata mea..si iata-ma acum intr-o situatie fara intoarcere.

Restul..tinichelele tin de madama filfizoana. Care mie mi-e simpatica..nu e "dama" rea. Trebuie sa plec..

Numai bine si voua.

Amonar spune:

Fiindca am vorbit despre copii cu un timp in urma vreau sa povestesc si eu ceva. Fiul meu cand avea vreo 3 ani i-a spus o data la sotul meu ca el a murit intr-o apa. Ca apa era foarte verde, ca o intrat in apa si gata....a fost intuneric. Noi nu prea am dat importanta acestui lucru, spunand ca sunt fantezii de copil. Intr-o zi avea in vizita un alt copil si stateau in gradina. Sotul era inauntru si ii putea auzi. Atunci l-a auzit pe fiul meu spunandu-i acest lucru acelui copil. O spunea pe un ton foarte serios si grav
Nu stiu daca exista o legatura cu nasterea lui, o nastere grea care s-a terminat in cezariana.

M-am gandit la chestia asta, fiindca am citit ieri undeva ca (printre altele) copiii din ziua de azi se nasc cu amintiri din vieti precedente. Ca evoluam in acea directie.

Edit: l-am intrebat pe sot ce a spus al mic precis. El zice ca a zis : am intrat intr-o apa verde, m-am inecat si dupa aceea am venit 'aici'

Exclusive spune:

hmmm... Amonar ... cand am citit ce ai scris despre baietelul tau, gandul m-a dus automat (nu ma intreba de ce?) la povestea altui baietel, James, pe care am citit-o intr-un ziar prin 2005 - uite, am dat un google si am regasit-o pe youtube http://www.youtube.com/watch?v=n-OApQ_iXvw

Ar fi bine daca am evolua in directia de a ne aduce aminte vietile anterioare ... pusesem un filmulet despre pictorul Gasparetto in linkul anterior si acolo sugerau ca talentele cu care un om se naste in viata asta, sunt de fapt talente acumulate din vietile anterioare si/sau viitoare (i.e. look at Leonardo da Vinci, Einstein, Tesla, Beethoven, Mozart, and many, many others). Si mai citisem pe net (daca esti interesata iti trimit pe pm) cum ca un leader spiritual nu poate fi cu adevarat leader decat daca isi aduce aminte, a invatat si are un bagaj de cunostiinte si din toate vietile anterioare - de aceea Buddha ar fi considerat cel mai spiritual leader la ora actuala ... anyways, lots of debates ... :-)

Edit: wow, tot pe youtube am mai dat de o poveste uluitoare despre un baietel caruia la 4 ani ii apare o tumoare in faringe care dispare ca prin minune in momentul in care acesta isi aduce aminte de una din vietile lui anterioare in care, soldat fiind, a fost impuscat in gat (tatal baiatului, medic de profesie, ramane si el placut impresionat dar fara explicatii despre producerea miracolului ...)
http://www.youtube.com/watch?v=Jajblp47ubI&feature=related

si tot pe linkul asta de mai sus, i se ia un interviu lui Carol Bowman, autoarea cartii "Children's Past Lives" (musai sa o citesc)care sustine ca toti suntem capabili, in mod natural, sa ne amintim vietile anterioare pana pe la varsta de 5 ani (se vede treaba, vorba lui George Carlin, ca dupa aia mergem la scoala si suntem scoliti pana ni se atrofiaza anumite capacitati )

capcaunul spune:

Oamenii au fost la fel de talentati si acum o mie de ani, si acum 10000 de ani. Nu s-a constatat nicio imbunatatire a talentului.
Daca teoria amintita de tine ar fi fost adevarata dadeam toti pe-afara de talentati de eram.

Amonar spune:

Interesant, si cum au masurat cei ce sustin acest lucru, talentul de acum 10 mii de ani? Cum au stabilit lipsa GAP-ului dintre SOLL si IST?
Stiau sa inchida sireturi si maimutoii din pesteri?

capcaunul spune:

Sa nu-mi spui ca-ti trebuie cine stie ce talent ca sa-nchizi sireturi!

Mai degraba as inclina catre teoria opusa. Cea cu cantitatea de inteligenta/talent constanta dar populatia in crestere.

Amonar spune:

Pai vezi, mai intai trebuie stabilita definitia talentului...Aici intram in zona crepusculara....a stiintelor psiho-sociale

mandyksch spune:

Va dorim un Craciun fericit! Fie ca magia lui sa vi se strecoare in suflete!

irisM spune:

Craciun fericit cu lumina in suflete si cu cadouri sub brad.