Buburuze de Ianuarie - Februarie 2011(42)

Lorich spune:

Doloress pai, da....esti o fata intre 3 baieti, ar trebui ceva rasfat pe tine!!

Gabiv mai, Robert e bine, ieri nu a mai avut nimic (desi eu asteptam raurile de muci), azi nopate iar ceva tuse de aia (i-am dat homeogene ca mi-am dat seama ca-l supara gatul)...dimineata o tuse mica si gata...probabil ca strange ceva secretii nopatea, nu stiu daca e/a fost un nou virus sau ce-o fi, oricum sunt feriicta ca e ok. Si Ana vad ca tot ok, Doamne tine-i tot asa!!

roxx saraca de tine, te-ai bucurat de liniste si din cauza ca nu ai avut doua gaste cu tine!! Eu sunt ca-n bancul ala Ghidul: si daca doamnele vor tacea 2 minute, vom auzi cascada Niagara
cu blogul deocamdata mi-a iesit din cap, daer sigur vreau s apun acolo cand incepem auto-dive.

Foxy macar bine ca vrea papa solida, asta e!

Fug la o pisica cacacioasa care a fugit de pe covorasul de joaca!!

Lori, mami de Robert din 9.06.2008 si maslinuta Ana Isabela din 14.01.2011

Mayane spune:

Roxx, asa ma recunosc in "elucubratiile" tale...
Poate singura diferenta este ca eu, printr-o eroare, chiar am ajuns sa fiu avansata. Ce pot sa-ti spun? Poate ca e mai bine ca te-au "sarit". Eu devenisem doar colega de apartament cu al meu. Plecam dimineata, veneam seara, obosita, epuizata, o masinarie in stand-by. Mi-a trebuit ceva curaj sa renunt la "cariera" in favoarea relatiei. Dar cand am facut-o, n-am mai privit inapoi.
N-a fost usor sa redevin din sef angajat. Lumea nu te lasa sa uiti. Te trateaza ca pe o paria chiar daca a fost alegerea ta. Dar... M-am mutat la un sediu mai aproape de casa, nu mai bat Bucurestiul dintr-un capat in altul, mi-am recladit relatia si acum suntem cuplu si parinti.
Si daca as gasi o modalitate sa fac bani acasa, nu m-as mai intoarce niciodata la servici, nu m-as mai dezlipi de puiul meu. Pana se insoara...


"Pluteste drept inainte si daca pamantul pe care il cauti nu exista inca, fii sigur ca Dumnezeu il va crea inadins pentru a-ti rasplati indrazneala"

"Life isn't about waiting the storm to pass, it's about learning to dance in the rain."


Mami ametita de pufletzel Darius Alexandru (05.02.2011)

dangabriela spune:

Buna fetelor!
In primul rand vreau sa va multumesc tuturor pt urari si sa-mi cer scuze ca am absentat.
Am avut o saptamana groaznica, cu bebe bolnavior, aspiratii in nasuc care se lasau cu plansete de juma de ora de fiecare data, aerosoli, .... Miercuri am fost la control, se pare ca acum i-a aparut si rosu in gat, inca mai tuseste , asa ca ne-au dat ospamox si alte 2 siropuri si in plus are gurita incarcata asa ca facem spalaturi cu bicarbonat apoi cu o solutie preparata. Bebe plange dupa fiecare tratament asa ca va inchipuiti ce distractie ....
Aaaa .. si in plus, in continurae nu avem voie afara!!!!!!Nu mai pot!!!!
Cu toate astea, bebe in general e bine, e vesel, papa mult, ( a luat intr-o saptamana 200 gr) dar noaptea se trezeste cam des. Asta e, sper sa treaca si perioada asta mai repede!
Va pup si imi e tare dor de voi!

danina spune:

Danina mami de Rebecca- Elena (26.12.2010) si Paula-Diana (20.10.2004)

Doloress spune:

DANGABRIELA- sanatate puiului!

DANINA- superbe poze, mai ce mare s-a facut Rebecca!
Zici ca are pe putin 6 luni, la cum sta in fundulet, cum isi apuca ea piciorusele. Si fetita ta cea mare e tare frumoasa, are niste ochi...

RROX - subscriu blogului tau. Eu una nu pot fara servici, dupa un an trebuie sa ma intorc ca o iau razna. Dar nu sunt pentru ore interminabile aiurea, nu pentru stress inutil care sa nu te mai lase sa-ti vezi de viata, etc. De aceea am si emigrat. In Romania n-as fi reusit in veci sa am un trai decent (ca noi nu aspiram la nimic altceva, decat strictul necesar si un concediu pe an) decat cu enorme sacrificii. Cu timp suplimentar la greu, cu stress cat cuprinde. Aici ma duc cele 7.30 ore pe care le am de lucrat, noroc ca stau langa tren si fac 15 minute pana la servici. Plec la 8, la 4 sunt acasa. Am lucrat si de-acasa anul trecut, incepeam la 8, terminam la 2, intre timp mai faceam si mancare si mai spalam si-o rufa. Si asta fara stress, cand vin acasa, sunt gata de joaca, va mai ziceam eu ca la servici ma odihnesc si acasa e adevarata provocare, cu Patrick. PE un salariu decent, care nu ne permite prea multe extravagante, dar nici de foame nu murim. SI acelasi lucru e valabil si pentru sot. Ca de multe ori pe ei ii sacrificam si noi stam mai mult cu copii. Ei, eu i-am zis clar lui Gabi inainte de a avea copii, sa nu-l aud ca vrea nu stiu ce cariere, daca vrea cariere nu mai facem copii. Copii au nevoie de ambii parintii, de implicarea amandurora in egala masura. Pentru mine una, conteaza mult mai mult o dupa-amiaza in parc toti patru, alergand si copilarindu-ne decat nu stiu ce casa sau nu stiu ce masina. Tatal meu a muncit exagerat de mult sa ne asigure mai mult decat aveam nevoie. Sincer nu-mi aduc aminte jucariile pe care le aveam, ci vacantele cu el, cand ne incarca in masina si faceam turul tarii. DIn pacate, in timpul anului era mai mult plecat. Asa ca ne instrainam tot mai mult si la adolescenta nu intelegeam cum de "strainul" ala isi permite sa ma puna la punct. Si-a ramas asa o distanta intre noi.

Ai ramas cu un gust amar la ce ti-a zis colega ta, pentru ca inevitabil te-ai gandit la bietul ei copil. Din pacate sunt multe femei care nu fac copilul decat ca asa trebuie, sa fie in rand cu lumea. Ca altfel nu-mi explic cum ar putea scoate asa ceva din gura: Lasa ca creste si fara mine. Bineinteles ca toti cresc, ca doar n-or incremeni intr-o varsta, nu asta e problema, ci cum cresc. SI ca mama sa nu te intereseze cum creste copilul tau, intr-adevar e trist.
In plus, chestia asta cu lasa ca creste si fara mine, ma duce cu gandul la o mai veche durere de-a mea, si anume aceea ca de multe ori copii sunt considerati niste masinute, fara viata si fara sentimente. Multora li se pare suficient daca le da de mancare, ii schimba si ii imbraca. Cam la atat s-ar rezuma rolul de parinte. Intr-adevar chestiile astea le poate face oricine, nu e neaparat nevoie de mama si de tata. Dar de sufletelul lor, cine se ocupa oare? Si uite asa se usuca copii aia pe interior. Se mai intreaba apoi parintii de ce li se sinucid copii la adolescenta, ca doar ei au muncit sa li se asigure de toate! Cand copilul nu are deloc nevoie nici de celular, nici de televizor in camera, ci de dragostea parintelui in primul rand si sa simta acea dragoste. In fine, nu mai comentez ca iar ma enervez.

vasilasanita spune:

O sa incerc Gabi, multumesc. Numai ca mie nu mi e frica de nimic chiar nu stiu ce e.Poate oboseala, subconstient, nu stiu.

Dumnezeu ne-a binecuvantat cu Stefan (12.01.2011) !

Mayane spune:

"Odata, la serviciu, am dat de o colega nervoasa la toaleta. Iesise din cabina, isi netezea fusta si bombanea: "Stii bancu-ala cu Itic?". N-am stiut daca vorbeste cu mine, asa ca am mormait incert, in asa fel incat, la o adica, sa reiasa ca eu de fapt cantam. A continuat si m-a scapat astfel de propria-mi mutra
buimaca: "Cica se ruga Itic toata ziua la Dumnezeu: da, Doamne, sa castig la loterie! Ajuta-ma, Doamne, sa castig la loterie, hai, Doamne, zau, de ce nu ma ajuti si pe mine sa castig la loterie?! La un moment dat, Dumnezeu, agasat de atata vaicareala, se repede la el: ma, Itic, pe cuvant ca te-am auzit si m-am straduit din rasputeri, dar te rog frumos, ajuta-ma si tu putin: joaca la loterie!"
Am hahait cu ea un pic, dar asteptam legatura dintre banc si motivul reuniunii noastre private. A continuat: "Asa si eu, draga: tocmai am facut acum un test de sarcina care, normal, mi-a iesit negativ. Am plans ca proasta, cu fundul pe colac, fiindca ma screm de vreo patru ani sa raman gravida si degeaba! Dupa aia insa, brusc, mi-a bubuit mintea ca de la ciclul trecut n-am mai facut sex, de fapt! Ca eu cu barbata-miu nu ne intalnim decat opt minute pe zi, dimineata. Si, desi el n-are nevoie decat de patru minute pentru un act sexual, eu tocmai atunci nu pot, fiindca imi fac parul cu drotul, pantofii cu crema si botul cu ruj."
Verifica-ti agenda, am putea sa ne vedem azi la 1.45 sa luam lunch-ul si sa facem un copil?
Ma uitam la ea cu ceva ce fusese pana de curind admiratie, dar deja nu mai eram sigura: femeie de cariera, obsedata de promovare, leafa, autoritate si performanta. Vorbea jumate-n engleza, jumate-n româna, cum se poarta acum, era toata numai taioare, promousan, targhet, auernes, marchet, pablic-rileisans, plening, risarci, fidbec. Dama spirt, cu parul prins ca madam Ecaterina Andronescu-Abramburica, era deci colega-cea-fara-de cusur, carierista care se temea doar de bomba atomica si de barbatii care cred ca femeile sint inferioare. Avea un sot manager, care-si facea al doilea doctorat si chelise prematur din cauza studiului napraznic si ambitiei de a fi sef. Aveau bani, lucrau in multinationale, umblau numai cu nara pe sus, trosnea mindria-n ei. Dar n-aveau copii… Asta lipsea din tabloul perfect. Cand au implinit 30 de ani, au facut consiliu de familie, cu parinti si cu socri, cu tot, si au decis sa aiba un baiat si o fata, neaparat in ordinea asta. Cand au implinit 34, s-ar fi bucurat sa aiba si-un pechinez, numai ca progamul lor de lucru era deja un pact cu diavolul. Ea se scula la 7 si pleca la 7.42 cu Renault-ul, el se scula la 7.34 si pleca la 8.02, cu Volkswagen-ul. Seara, ea venea la 9.10, comanda pizza, ii lasa si lui o felie rece, se culca, la 10.45 venea si el, manca uscatura. Apoi se strecura in pat linga ea, dar n-o trezea niciodata pentru sex, fiindca el trisa, seara nu facea dus, nu mai avea timp. Facea doar dimineata.
Ea vazuse-n filme cum femeile de cariera isi faceau test de sarcina la WC-ul firmei, deoarece acasa nu mai aveau timp. Ceea ce uita ea de fiecare data era ca numai din ovulul ei nu se putea isca nici un fat, mai trebuia si ceva de le el, parca. Dar el avea de invatat ca s-ajunga docent, ea avea de ajuns cea mai sefa si de cistigat bani. Copiii nu apareau, iar cuscrii faceau deja consilii numai intre ei, hotarau ceva, insa rezolutia raminea nerostita, telefonul tinerilor suna degeaba, iar la celulare nu raspundeau, erau in miting.
Pe ea, ovulatia o prindea numai in brainstormingul pentru campania de relansare a brandului. Iar el tot nu stia ce e aceea ovulatie, desi pe vremuri, cand erau studenti si obisnuiau sa mai si traiasca, ea ii desenase doua ovare si niste puncte pe care le inghesuiau alte puncte, cu coada.
Femeile s-au opintit citeva secole sa ajunga egale cu barbatii, iar acum nu mai stiu cum sa scape de acest groaznic privilegiu. Muncim ca niste timpite, ii multumim patronului ca ne da sansa extraordinara de a lucra si-n weekend, ca sa ne afirmam si sa ne tinem de deadline. Sefii pleaca de vineri la prinz si-i mai vezi luni dupa-masa, cand se desteapta din mahmutreli de cinci stele.
Timp in care ai deosebita onoare de a le tine locul, ca de-aia ai dat atat din coate si-ai facut ulcer de cand mananci numai kebab in chifla, la serviciu, ca sa ajungi femeie de nadejde. Firma te-a rasplatit cu doua dioptrii suplimentare, dar miopia asta e semnul triumfului tau personal.
Noaptea visezi color Acrobat Reader, Outlook si Power Point, cosmarul ti-e impicatit de guguloaie de foldere galbene pe care scrie "urgent", "campanie", "scheme", "rapoarte". In somn, butonul Delete nu merge, nu scapi de patratici si te trezesti tipind. Nu pentru ca te innebunesc folderele, ci pentru ca e deja 7.30 si la 8 trebuie sa fii la firma si-ai dormit strimb si-ti sta bretonul ca o bidinea.
Scuza-ma, te las putin pe fir, ca ma cere unul de nevasta...
Munca e buna numai cand ti-aduce un franc cinstit in buzunar si, mai ales, iti da si ragazul sa-l cheltuiesti. Sistemul suedez prevede ca trebuie sa ametesti muncind cinci zile pe saptamina si sa ametesti in bar doua zile pe saptamina. Asta e raportul minim rezonabil.
Carierismul e plasmuirea bolnava a unor filme imbecile de la Hollywood, care insinueaza ca o femeie poate face orice, daca vrea ea: ajunge imediat director executiv, naste trei pui vii pe care ii hraneste cu lapte praf, sotul o iubeste lesinant, desi o vede cam sase ore pe saptamina (sau poate tocmai de-aia), iar el, desi e neurochirurg, sef la Memorial Hospital, nu e stresat deloc, face mancare la copii, spala vase si-o asteapta pe ea cu masina la firma, seara. Pardon, noaptea. Nu se stie cand opereaza el pe creier si mai face si lectii cu aia micii, dar ea, nevasta, are de predat patru rapoarte zilnic, de zbierat la trei brokeri si de convins opt clienti sa investeasca.
Femeile care au vazut-o pe Diane Keaton in "Baby Boom" se lasa drogate de gandul inept al unui perpetuum mobile. Au senzatia ca se poate orice. Ca sotul, copilul, ciobanescul german si siameza asteapta oricit, ei latra la unison de mindrie ca au o directoare in familie.
Cand ambii soti muncesc deopotriva, ajungi sa le intelegi masochismul, pana la urma. Pericolul dospeste abia cand femeia de cariera are acasa un inginer care scapa la 4.00 de la uzina, apoi vrea mancare cu sos, maiouri cat de cat curate si putin sex. Muncind ca o disperata ca sa nu cumva sa fie promovata alta in locul ei, la o adica, femeia se inscrie deja la divortul part-time si faciliteaza hirjoana extraconjugala a barbatului constrins de hormoni.
Cand constati ca fetita ta ii spune "mama" soacra-tii (care nici nu te-a vrut de nora, fiindca nu pareai gospodina si uite ca stia ea ce stia) si bazaie ca pe bona o iubeste cel mai mult de pe lume, e cam tirziu sa-ti dai demisia. Copilul nu intelege ca tu crapi muncind ca sa aiba el garsoniera-n Bucuresti cand termina liceul (daca l-o termina, ca tu n-ai timp sa-I verifici lectiile). Copilul vrea sa stai langa el, calda, pufoasa, atenta, sa simta dragostea ca pe o perna de plus. Dar tu, care-ai raspuns la celular si-n clipa cand te cerea ala de nevasta, si i-ai spus lui "da", acoperind o secunda telefonul cu palma, apoi te-ai scuzat din gene si ai continuat sa vorbesti cu seful de sectie la telefon, nu prea intelegi cum vine chestia asta cu renuntatul la cariera de dragul familiei.
Mircea, fa-te ca traiesti!
Apropo, cand ti-ai inchis ultima data telefonul, ca sa vezi un film fara sa te deranjeze nimeni? Nu e cazul, ca pe vremea cand ai vazut tu ultimul film inca nu se inventasera telefoanele cu On si Off, erau numai fixe cu roata si fir carliontat. Vasazica: ultimul film vazut a fost un documentar despre bursa din Tokyo, ultima carte citita a fost "Notiuni de introducere in cibernetica", ultima iesire in natura a fost pe ierbuta de la Romexpo, cand ti-a venit delegatia din Danemarca, ultima data cand ai gasit alimentara deschisa in drum spre casa inca se gasea nechezol, la taclale cu prietenele stai numai prin mesaje pe robot si odata i-ai facut uneia o confesiune prin fax, inca ii cumperi copilului haine cu doua masuri mai mici, fiindca atat purta cand te-ai angajat, ultima data cand ai fi vrut sa faci sex aveai ciclu, iar ultima data cand ai facut sex te-ai inhibat, fiindca uitasesi sa-i spui ceva contabilei.
Nu i-ai mai spus barbatului din viata ta "te iubesc" de-o vesnicie, nici n-ai avea cum, ar suna ca dracu, ar trebui sa i-o suieri in timp ce-ti tai pielita de la unghii, imediat dupa ce-l ameninti sa nu cumva sa uite sa-ti cumpere tampoane cu aripioare si adeziv, ca-ti vine sigur deseara sau miine.
Am chiulit si-am sa chiulesc cu voluptate de la munca, intotdeauna. Chiuleste si tu, salveaza-ti viata, femeie! Atat cit se poate. Ia bunul simt, in doze homeopatice. Sa stii numai tu.
Cele mai frumoase petice de viata le-am capatat fugind de raspundere. Cea mai buna bere pe care am baut-o in viata mea n-a fost la Praga, ca lumea buna, ci in Herastrau, cand o taiasem de la sedinta de redactie, lasind vorba ca mi s-a spart teava de calorifer si m-au chemat vecinii sa string apa. Mi-a ramas in cap (si mie, ca atitor altora) gafa de la TVR, de la Revolutie, cand habar n-aveau ca intrasera deja in direct, si cineva i-a zis lui Dinescu: "Mircea, fa-te ca lucrezi!". Si Mircea a ascultat. Si-a ajuns departe. pana cand vom pricepe omeneste tilcul acestui indemn vital, vom continua sa ne prefacem ca traim."

O ora si jumatate am cautat chestia asta in mail... Am gasit-o pe la inceputul listei... Daca ma gandesc bine, cred ca asta a fost inceputul sfarsitului pentru viata mea de carierista

Acum, cele care va doriti o cariera, nu mi-o luati in nume de rau. Fiecare face ce e mai bine pentru ea






"Pluteste drept inainte si daca pamantul pe care il cauti nu exista inca, fii sigur ca Dumnezeu il va crea inadins pentru a-ti rasplati indrazneala"

"Life isn't about waiting the storm to pass, it's about learning to dance in the rain."


Mami ametita de pufletzel Darius Alexandru (05.02.2011)

fragrant8 spune:

eu am tot mai mult senzatia ca notiunea de "cariera" se perverteste tocmai pt ca unii angajatori o folosesc drept scuza pt a scoate sufletul din angajati: iti dam posibilitatea sa-ti faci o cariera, asa ca ia si baga ca negru pe plantatie.

si e adevarat, sunt unele joburi in care e greu sa excelezi fara sa faci compromisuri legate de viata de familie.

acum depinde si ce intelege fiecare prin cariera; pt unii e un eufemism pt workoholism, pt altii e o manifestare a unei ambitii nemasurate, pt altii e doar dorinta de a-ti face bine meseria, de a-ti ameliora continuu cunostintele si skill-urile, de a te reactualiza pe plan profesional, etc, etc

eu am marele noroc sa lucrez pt o copanie care e f "family-oriented" si care nu incurajeaza deloc orele suplimentare; ne-am clasat in topul primilor 50 de angajatori din canada anul trecut, tocmai datorita programelor de conciliere a vietii de familie/job.

Am participat la elaborarea multora din programele astea si va spun deci ca se poate, fara cheltuieli enorme din partea companiei. tine mult de stilul de gandire al celor de la "varf".

si da, din pacate in romania e greu sa ai un job in care sa te simti implinit, cu un salariu ce sa iti permita un trai decent, fara sa sacrifici din timpul dedicat familiei. si uite asa "femeie de cariera" ajunge sa sune a insulta in romaneste.

eu vreau sa cred ca "am o cariera" - imi suna peiorativ sintagma asta acum, in contextul discutiilor noastre ;
imi place teribil ce fac, oamenii cu care lucrez, ma duc cu placere la munca; nu mi s-a cerut niciodata sa stau peste program; cand am facut-o (rareori) a fost alegerea mea; am avut doua promovari intr-un an si sincer, nu m-am spetit pt ele;

eu trag speranta ca intoarcerea de dupa concediul de maternitate va fi una "lina", pt ca am exemplul colegei mele de dept care s-a intors in ian 2010 din CM;
- de fiecare data cand are baietelul bolnav, munceste de acasa
- in zilele in care nu il lasa la cresa din varii motive il aduce cu ea la birou
-femeia asta rupe usa la ora 4 si nu ridica nimeni din sprancene
Si eu inclin sa cred ca ea este inca "femeie de cariera"

eu ma intreb doar daca la intoarcere o sa mai am entuziasmul si disponibilitatea emotionala si intelectuala de dinainte...

dar da, roxx, iti inteleg dilema si revolta, pt ca stiu cum stau lucrurile in romania;

fragrant8 spune:

Doloress - cam asa noapte am avut si eu...de fapt in ultimele 3 nopti asa am dus-o; ufff.
mergem azi iar la dr; mi se pare ca se inrautatesc simptomele; acum mai nou are mucus in scaun, vomita mucus, se albastreste in jurul guritei si se sufoca; iar iritatia de pe abdomen s-a intins;
am dat-o cu stelatopia -multam de pont- la gat pare sa se amelioreze, dar pe abdomen e alta poveste;

zumzu - noi avem girafa sophie; am vazut pe situl ala ca e vreo 45roni, parca; e mai ieftina ca aici; sophia roade la ea zilnic, dar ce ma enerveaz ape mine e ca petele alea cafenii de pe girafa se dezlipesc; astioa zic ca au folosit vopsele naturale, dar parca e un sticker.

gabivalceanu spune:

FLAGRANT, of, pupam Sophiotul... Si Ilinca are scaun cu mucus constant... si o data la 10 zile face si cu firisoare de singe (IRINUKA, tu ziceai ca si Patrik-ul face cu singe?). Am facut analize la caca, n-a iesit nimic, nici la proba de digestie...
Ioanei, cind facea cu mucus si avea si dureri de burtica (avea cred doi ani si ceva si-mi zicea), i-au iesit la analize alimente nedigerate... si astea iritau matele... Ca de la pancreas (iti imaginez ce stres si sperietuta: pancreas!!), ca de la nu stiu ce... Pina la urma, dupa vreo juma de an i-a trecut... dar ea digera prost si acum, numai ca am invatat eu ce sa nu-i mai dau...

DOLORESS, dormisi, mama!

SHINES, ce mai faci?!

LORICH, ROXX si alte fete, haideti s-o ajutam pe IRINUKA cu info despre autodive. Eu stiu ca trebuie ramas pe un aliment citeva zile la rind. Ca trebuie lasat usor, sa simta miros, textura, chiar daca nu baga in gurita. Sa nu bage mami cu forta. Sa fie legume f moi (eu le-as zdrobi cu furculita, sincer, dar nu stiu daca asa se face). Sa stea la aceeasi masa si sa manince si parintii cu el, sa vada/imite/inteleaga care-i treaba.

Ma uit pe pozele d ela botez, incarc si eu citeva...
G