Doua decenii fara Culianu
Raspunsuri - Pagina 2
Adela99 spune:
pai povestiti-ne despre realizarile profunde ale lui Culianu, decat sa va tot minunati de ignorantza altora. se pare ca sunt cel putin doua-trei persoane pe forumu' asta care ar putea analiza subtil si la nivel profesionist studiile lui Culianu.
io recunosc ca nu am citit nimic de Culianu, doar despre Culianu.
is genuin interesata sa va citesc
beren spune:
Intr-adevar, cine ar putea refuza o asemenea invitatie?
Citand de la alt subiect de pe acest forum:
"Revenind la discutia despre limitele cunoasterii, e interesant de analizat expunerea lui Patapievici despre paradigma propusa (sau doar manifesta) in ultimele teze ale lui Culianu.
Una dintre ideile discutate se refera la mecanismele antropologice de cunoastere (din orice "domeniu", de la 'stiinte' la 'filozofie' si 'lingvistica', dar si ocultism) ca apartinand unei singure categorii (in ciuda aparentelor). Aceasta ar fi categoria generativa, in care in cele din urma toate afirmatiile posibile in acea gnoza sunt analizate pentru valoarea lor de adevar, iar structurile gnostice generate in acest fel sunt (atunci cand devin complete) identice." (emphasis added).
AB_AC spune:
desprecopii m-a socat ce gaseai tu interesant in Culianu. Dupa cum stii nu-s experta in linguseli si consider ca ce spuneai tu nu merge la arte, senzationalul e in alta parte mai exact la barfe.
Adela nu pot spune ca l-am inteles pe Culianu sau ca pot sa-l explic altuia. In fapt am citit Erosul si magia in paralel cu
Walker: Spiritual and Demonic Magic si am incercat sa inteleg ce-mi trecea prin fata ochilor.
beren spune:
Motivatii pentru a afla mai multe despre munca lui Culianu?
A fost interesat de aspectele universale ale psihicului colectiv, realizat de exemplu in reprezentari religioase. Asa ca a facut ce trebuie sa faca oricine interesat de aceasta problema: a devenit mai intai un erudit in istoria religiilor, dar si in metodele de cunoastere din perioada Renasterii (cand s-a produs o schimbare de la un tip de metode de cunoastere la altul); in mod necesar, a devenit un erudit in mai multe culturi (limba si istorie incluse) care au fost purtatoarele acestor fenomene cognitive.
Dincolo de cunoasterea specifica a fiecarei culturi, epoci istorice, etc. studiate, a formulat ipoteze despre universalitate. Mergand dincolo de "corespondentele" empirice stabilite anterior de catre Eliade, a propus ideea ca universalitatea se produce la un nivel mai abstract, in mecanismul cunoasterii mai degraba decat in produsul (de moment) al acelui mecanism. In sensul asta, a aratat cum, de exemplu, luate in ansamblu, variantele (dogmatice) teologice crestine sunt similare unor forme moderne de cunoastere bazate pe stiinta empirica si avand ca obiect natura, mai degraba decat divinitatea.
AB_AC spune:
Motivatia mea de a-l citi a fost dubla: de a vedea ce poti scrie interesant plecand de la Eliade si a doua ideea ca percepea stiinta ca o religie. E clar ca desi in metoda nu-mi pareau la fel in ritual sunt la fel: de la universitatile-bibliotecile-locurile de reculegere la predicarea publica si ralierea de adepti in congrese.
A observa, intelege o religie a fost in general ceva care s-a intamplat in perioada post-magica a religiei. Da, si acum religiile crestine de exemplu ridica la rang de sfinti oameni, cauta minuni intr-un cuvant prelungeasc epoca magica, dar in religiile crestine si iudaica, probabil si musulmana "cartile sfinte" sunt scrise, magicul a devenit cumva ceva cunoscut tuturor si perceput aproape la fel de credinciosi. Credinciosii citesc despre ce au vazut profetii, nu vad ei insisi decat in cazuri exceptionale.
Eliade aduce in prim plan religiile care prelungesc magicul dand libertatea de perceptie si transa religioasa. Central idei de religie devine experienta religioasa si nu dogma. Important este imaginarul uman, modul in care el este stimulat si ajunge la revelatie. De fapt Culianu nu cred ca vede religia diferita de orice alta creatie umana.
Tot urmand traditia lui Eliade, Culianu vede marile teze religioase ca fiind universale. Pentru el religia si creativitatea umana sunt rezultatele sistemice ale diferitelor combinatii ale unor elemente de baza.
El neaga dezvoltarea "evolutionista" a stiintei favorizata de factori economici. "Evolutia" religiei/stiintei/creativitatii nu este o dezvoltare in timp pentru ca sisteme religioase sau stiintifice aproape identice se regasesc in diverse epoci istorice. Ele sunt recombinari ale vechilor eterne elemente in forme noi conducand la interactii diferite. Incearca sa analizeze diferentele dintre aceste recombinari si incearca sa vada cand diferite sisteme si daca sunt actualizate cumva ca-ntr-un joc matematic.
Adela99 spune:
nu m-ati dezamagit :) v-am citit cu interes si placere.
respect!
acum cand dupa aproape cinshpe ani ajung si io la vara in Romania am sa-mi umplu un ditamai geamantan cu carti din care nu va lipsi Biblioteca Ioan Petru Culianu!
iileana, cred ca tot tu ai fost prima care mi-ai deschis ochii asupra lu' Culianu, cand ai pomenit pe undeva, candva de " a patra dimensiune"
Ingrid S spune:
Eu va citesc. Speranta de a deschide un subiect dedicat lui Culianu s-a materializat. Beren a luat maceta si a taiat hatisul nepasarii, iar iileana, ca o fina cunoscatoare a scriitorului, a netezit drumul.
Citat: |
Stilul lui de scris nu este ermetic, nu este atins de "morbul cripticitatii" (de care face de altfel un misto crunt intr-un eseu despre cultura romana). Ba, as spune, e chiar mult mai fluent si pe-inteles decit stilul celor care-l analizeaza. Ca sa nu mai pomenim de farmec, de verva cu care scrie. |
Bine punctat, iileana. Temerea mea dintai cand am pus mana pe cartile lui Culianu, se baza pe criptomania unor scriitori care considera ca sunt mai veridici si mai interesanti cu cat creste ermetismul operelor. Insa nu a fost sa fie asa la Culianu si ma felicit ca l-am citit.
Ingrid S si Diana
Cativa nebuni si-au spus la masa: "Numai noi formam aici lumea buna". Si lumea ii crede.
Vauvenargues
desprecopii spune:
AB, multumesc, eram sigura ca ai sa fii socata!!
Sanatate si o zi cu soare va doresc!
**************
Linkurile mele: Supereva.ro | Blogul meu | www.facebook.com/#!/desprecopiicom" target="_blank">DC pe Facebook
beren spune:
iileana, wow!
Despre eruditia lui Culianu:
"In ciuda jocului si a eruditiei, nivelul de claritate pe care il atinsese Culianu avea ceva decisiv si ultimativ, de care, cu toata politetea si autoironia sa, era de altfel perfect constient. Despre politetea lui Culianu, Elemire Zolla constata: 'Am avut ocazia sa-l observ indeaproape: miop, vesel, calm de parca ar fi avut nervii sectionati, capabil sa abordeze orice tema cu o voce meliflua, cu capul plecat, supus, in maniera amabila si infricosatoare a unui demintar chinez din antichitate.' Cuvintele-cheie, aici, sunt: maniera amabila si infricosatoare a unui demnitar chinez din antichitate..." (H-R Patapievici, "Ultimul Culianu", p. 234).
Incerc sa adaug si eu putina emfaza pe langa cea a autorului citat: cat de impresionant poate fi un erudit "fluent in 8 limbi, autor al 17 carti, detinator de 3 titluri doctorale (unul dintre ele doctorat de stat la Sorbona, n.n.)" (T. Anton, "The Killing of Professor Culianu"), care poate aborda expert "orice tema", si a carui gandire neliniara era efectiv "infricosatoare" pentru colegii sai (cu totii foarte culti si bine calificati)? "Infricosatoare" in sensul ca nimeni nu putea percepe apriori profunzimea argumentului, si ca logica implacabila care insotea referintele enciclopedice nu lasa nici o sansa contra-argumentului.