mamici singure un sfat va rog
Raspunsuri - Pagina 3
buli spune:
eu n-as merge la intalniri, l-as trimite pe sot cu baiatul si as folosi timpul ala sa ma ingrijesc si odihnesc.
oana_pdv spune:
Matzaila_81, ai inteles f bine si sa ma bata Cel de Sus daca mint cu ceva, dar sincera sa fiu chiar nu ma mai intereseaza cine ce a avut sau nu de gand ideea e ca starea asta de tensiune pe care o traiesc in permanenta aproape, a inceput sa se resimnta in relatile cu sotul meu si mai grav decat orice in relatia cu fiul meu iar peste asta chiar nu pot trece.
Poate ne inselam cu totii, poate nu are nici o "intentie" cu sotul meu, oricum s-ar stresa degeaba , mai ales ca el si-a dat seama ca e perversa si trebuie sa recunosc ca m-a avertizat de la inceput ca e asa, am gresit mult chiar si fata de el fiindca am uitat sa iau in calcul ca nici el nu a planuit asta sau ca si-ar fi dorit sa ma arunce in incurcatura asta!
Am hotarat sa fim impreuna la bine si la greu, poate asa a vrut Dumnezeu sa ne incerce iubirea, indiferent pe ce cale se va merge va dati seama ca nu mai pot rabda sa nu ii spun macar ce impresie mi-a lasat mie sau fara sa ii cer niste lamuriri, pe care daca nimeni nu a indraznit sa le ceara pana acum am sa incep eu.
Sper sa imi gasesc curajul sa o fac si sa nu ma mai tot gandesc la ce ar crede despre mine soacra, socrul, ea, fetitza etc. Ma insel sau nu o sa aflu cu ocazia asta.
As accepta sa iasa doar sotul meu cu baiatul daca si ea ar accepta sa trimita cu altcineva fata ibn afara de ea. Ce sa caute fiul meu in preajma ei? Cine e ea pana la urma pt. noi?Din cate stiu stiu eu nu face parte din familia mea, sau a sotului meu. De ce sa creasca fiul meu cu ideea ca e bine ca tati sa umble ba cuu mami ba cu tanti? Nu o sa accept asta! Chiar si sotului i-am zis ca daca ar fi sa ajungem la divort nu as accepta niciodata sa se plimbe cu copilul nostru si o alta decat daca i-ar fi sotie!
Am mai zis sa iasa el cu copii, sa vina fata la noi si atunci as sta deoparte, i-as lasa pe bunici sa il ajute , ei sunt familia fetitzei, nu eu!
babyblue spune:
hai ca ai inceput sa gandesti mai bine.:)
sa stii ca dc TU nu protejezi ce ai,nu va veni nimeni sa ti protejeze familia, sotul, copilul.
tu esti o fata f buna, pt ca te poti pune si in sufletul ei. si ea in felul sau este o victima. dar mila fata de ea, nu trebuie sa ti umbreasca judecata si sa ti impuna atat de mult sacrificiu de sine.
si pe ea ar ajuta o mai mult sa vada clar ca viata ei cu sotul tau este imposibila si voi doi sunteti un bloc compact, amandoi detasati complet de ea si situatia ei, oricat bunavointa ati avea.si oricat de dulce este fata.
poate ar durea-o mult acum, dar asa ar avea si ea sanse sa si refaca viata. cu adevarat, tu si sotul tau si socrii tai si baiatul tau, NU sunteti familia ei. oricat ati ajutat -o si ati acceptat o pe langa voi, de sarabatori sau cu alte ocazii.
tu, chiar si botita dimineata, cum zic fetele, il ai pe el zilnic,ai familia ta cu el, in timp ce ea are niste himere si un tata de duminica pt fata ei.
cel mai corect pt voi toti ar fi ca voi 3 sa fiti o familie,tatal cu fiica sa fie o familie, iar ea sa isi faca familia ei cu un alt barbat. atunci lucrurile ar fi normale si clare.
in cultura noastra si in felul in care percepem noi moralitatea, nu se poate trai in 3.
_
25+ cu 
Doamne Doamne, te rugam ai grija de noi....
Matzaila_81 spune:
Imi pare rau sa te stiu atat de framantata.
O sa incerc sa le iau pe rand. Detaseaza-te putin de situatia asta, gandeste-te doar la partile bune, ai un copilas si un sot care te iubeste. Ai ceva frumos si curat.
Acum, separat de povestea asta mai exista o copila, cea a sotului tau si mama ei. Si in povestea asta e ceva minunat si anume galusca mica, surioara baietelului tau. Nu ai de ce sa pleci cand vine la voi in vizita, trebuie sa ti la ea si sa te gandesti ca esti ca o prietena mai mare pentru ea. Cumva faci parte din viata ei si ea din viata ta. Baiatul tau are o sora si asta e foarte important. Eu am un frate mai mare pe care-l ador si cu care am o relatie extraordinara de cand eram mici. El e cel mai frumos cadou primit de la parintii mei. Si micutul tau a primit cadoul asta minunat.
Pe de alta parte, si mamei celei mici ii este greu. A ramas insarcinata aiurea cu cineva care nu a ibit-o niciodata. A facut un copil, a aflat ca barbatul acela s-a casatorit si-si iubeste sotia si la randul lui a mai facut un bebe. Acum iese cu voi si voi sunteti o familie din care face parte si fata ei dar nu ea. El nu a vrut-o. Iti dai seama cat o dor toate astea?
Poate ca s-ar simti exclusa daca ar lasa fata doar cu voi. Poate nu e pregatita sa infrunte sentimentul asta de singuratate. Cred ca mamicile de aici care au divortat si care-si lasa copii cu sotii si noile sotii/prietene iti pot spune mai bine prin ce au trecut.
Poate vrea sa-ti ia locul, tot ce e posibil.
Concentreaza-te insa pe dragostea sotului tau si pe baietelul tau. Eu sunt disperata ca nu reusesc sa raman insarcinata, tu ai reusit asa, bucura-te in fiecare zi.
Nu te mai framanta, fi calma si zambitoare, traseaza niste limite de bun simt. Iar daca poti si gasesti putere in inima ta buna cand te gandesti la ea fa-o cu simpatie si intr-un mod pozitiv pentru ca e mamica surorii baietelului tau. O sa vezi ca in timp o sa ajungi sa o indragesti mult pe cea mica.
Iti trimit o imbratisare virtuala. 
oana_pdv spune:
Si ca sa lamuresc inca 2 aspecte,
1.nu ma intereseaza daca are ganduri sau nu cu sotul meu, e treaba ei daca isi face sau nu vreo relatie cu altcineva de pe partea mea sa faca ce vrea cu viata si sentimentele ei- nu ma intereseaza! Iar daca sotul meu prin absurd ar ceda "farmecelor" ei atunci ar insemna ca nu ma merita si nu m-as uita o clipa inapoi ca sa ma retrag din viata lor!
2. Daca tot pomenesc de divort o fac pentru ca decat sa ajung sa imi pierd echilibrul emotional si psihic si sa devin incapabila sa imi cresc copilul mai bine prefer sa raman singura, chiar daca stiu ca nici sotul meu nu prea e de vina!
Nu pot risca viata mea si cresterea fiului meu pentru nimic in lume, nici macar pt iubira fata de sotul meu! Efectiv vreau sa ies din acest trio absurd care imi mananca nervii, indiferent cum: singura sau alaturi si de sotul meu! vreau sa raman normala pentru fiul meu si sa il scutesc de aceasta incurcatura! Stiu ca singura el ar suferi f tare mai ales ca este foarte atasat de tatal sau si invers de aceea pana acum am mers pe principiul ca decat sa suferim 3 mai bine 1 ( adica eu), acum insa stiu ca oricum am face am suferi toti 3 daca nu o scoatem pe mama fetitei din viata si familia noastra!
Nu vreau sa ajung sa nu pot fi langa copilul meu, nu vreau sa ajung sa cedz intr-o zi si sa fac vreo prostie, nu vreau sa ma trezesc fara amandoi, va spun sincer nu as mai vrea sa traiesc atunci decat poate pt a afla si de la distanta orice despre el si pt a incerca sa fiu cat mai prezenta in viata fiului meu!
Sunt mama si asta spune tot, orice zambet al fiului meu e o mare de fericire pt sufletul meu- orice apasare a lui, durere, lacrima oricat de mica ar fi pentru mine e o tortura! El este Crezul vietii mele, el este Universul prin care eu pot sa respir si sa fac orice si as face absolut tot ce e posibil sau imposibil pentru binele lui!
oana_pdv spune:
Nu ma intelegeti gresit! Si eu m-am indragostit de fetitza aceea extrem de dulce si cu un suflet atat de bland si de curat ca nici nu va imaginati! Sunt uimita cata grija are de fratiorul ei, cu cata blandete il mangaie, de fiecare data ii trimite ea o jucarioara de la el, o bombonica! Ador asta, si stiu ca ma place fiindca o vad cum sare in brate la mine sa ne jucam, dar daca acesta este compromisul pe care trebuie sa il fac ca mama fetei sa iasa din viata noastra , il fac! V-am zis pana la urma nu eu sunt mama ei si nici o prietena mai mare nu as putea deveni fiindca atunci cand va ajunge la adolescenta asta ar putea deveni ceva periculos, oricat de multe zile fripte imi face maica-sa sunt mama si nu as putea sa ma impac cu ideea ca as fura dragostea sau increderea unui copil de la a sa mama! O mama mai cearta, mai ingradeste copilul de la multe eu in 2-3 ore nu as avea cum sa fac asta si nu mi-as putea permite vreodata sa ii adresez un cuvintel greu : cu ce drept? , Eu as fi un partener de joaca placut mai ales ca mama ei e mai putin "zbanghie" ca mine, e mai rece, si ca orice copil adora sa topaie sa se " maimutzzareasca", nu mai bine incerc sa stau si eu deoparte, as isca sa ma atasez si eu f tare si poate daca as vedea-o dezamagita sau neinteleasa as face greseli mai mari!
oana_pdv spune:
Am inteles-o pe mama, inca o inteleg, imi dau seama ca sufera si chiar nu am facut asta ca sa se gandeasca si ea la ce simnt eu insa atata timp cat s-a ajuns ca lucrurile sa se complice, sa se depaseasca anumite limite legate de bun simnt, indiferent de catre cine, iar eu sufar pe tema asta nu cred ca e -sanatos- sa ma prefac ca mi-e bine sau ca pot trai asa! Nu imi este! Nu mai pot vedea vreo parte buna a lucrurilor de vreme ce tristetea si durerea mea au inceput sa se resimnta in relatia cu fiul meu, care isi da seama ca atunci cand ne jucam nu o fac cu toata inima, se resimnte oboseala dupa nopti in care plang sau ma framant, se resimnt multe in cuplul meu..
nu cred ca faptul ca si mama fetitei sufera sau ca nu e pregatita merita sacrificiul meu! Eu nu am suferit? Ba din contra intr-o clipa mi-au fost date si viata si casnicia si o multime de planuri peste cap din inconstienta cu care ea a pastrat acea tacere absurda!
Eu cred ca e timpul ca si ea sa se responsabilizeze! Pana la urma ea a decis singura ca sotul meu sa fie tatal copilului ei si a facut-o fiind constienta ca nu o iubea, ca nu ar lua-o de sotie sau ca si-ar dori un copil si nici macar in al 9-lea ceas nu a vorbit nici macar dupa nastere!
De obicei cand vezi asta la omul de langa tine te retragi! Asa e normal, la el era simplu: era usor de obtinut, il cauta ,nu i-a dat iluzii, de ce sa o refuze??
Matzaila_81 spune:
Oana, nu-ti mai face ganduri negre. Nu are sens. Iti strici singura ceva frumos acum.
Pai spui ca ai face orice pentru puiul tau, atunci incearca sa-ti pastrezi calmul si ratiunea. Si sotul tau sufera, si el are gandurile lui, ar trebui sa fi un sprijin pentru el acum. Bine, poate esti dar din ce ne spui asta e concluzia mea.
Daca mama nu vrea sa inteleaga atunci am mai spus, rezumati-va doar la pensia alimentara, mergeti in instanta, schimbati programul de vizita si cu asta basta, dormiti linistiti noaptea. Impaca-te cu ideea ca situatia asta o sa mai dureze putin si gandeste-te doar ca se va termina in curand.
E greu, nu e o situatie tocmai fericita. Plus de asta nu trebuie sa cauti raspunsuri, de ce nu a spus, de ce asa si mai departe. Nu se mai poate schimba nimic. Asta e situatia, descurca-te cu ea pentru ca va trece. Viata se piaptana singura.
Hai, capul sus. Singura ai scris ca iti strici relatia cu copilul si ca framantarile tale sunt din ce in ce mai vizibile. Daca micutul tau e cel mai important fa in asa fel si gaseste putere pentru el.
Pr langa asta incearca sa-ti gasesti un hobby, o activitate care sa te impiedice sa te gandesti atat de mult la ce se intampla.
Te imbratisez cu mult drag.
oana_pdv spune:
Gata am facut-o si pe asta! Astazi s-au intalnit cu ei 3 si soacra mea iar eu am discutat telefonic cu ea fiindca bebe dormea.Ce a iesit: nimic! Am vorbit frumos, calm i-am explicat pana in cel mai mic detaliu ce se vrea , i-am explicat si de ce nu e normal sa continuam asa, si de ce eu am ajuns sa nu mai pot continua asa, i s-a dat totul mura-n gura, i-am propus si variante: sa vina o sora pana se acomodeaza fata, sa incerce sa stea pe o banca cu o prietena iar ei 2 (sotul si fetitza) sa isi petreaca timpul impreuna, i-am zis si ca eu nu mai particip, tot ce putea fi spus!
Cat a vorbit cu mine la telefon adica o ora si 12 min sotul a plecat la plimbare cu fetitza: nici macar o clipa nu a intrebat de ea sau sa s fi suparat un pic ca nu o vede si cu toate atsea concluzia ei ghciti care este: nu o pot lasa singura cu el sau ai lui fiindca nu poate sta fara mine! In conditile in care soacra mea a mai fost si o educatoare extraordinara si are lipici la orice copil, inclusiv fetitza o adora!
I-am zis ca in zilele cat e la servici ce face o ia cu ea sau la gradi se va muta in banca cu ea? Nu si nu, nelamurirea ei cea mare e cum de pana acum nu am zis nimic si acum dintr-o data eu sunt cea care nu mai pot si trebuie schmbat programul de vizita- i-am spus ca pe sot l-am pus in tema inca din iarna si nu e vina mea ca nu a vrut sa stea de vb cu el ori de cate ori i s-a sugerat.
Ultimele ei cuvinte au fost astea: stiam eu ca vreti doar sa imi luati fata, pentru voi poate ar fi fost mai bine sa nu il dau niciodata in judecata si fata sa nu isi cunoasca tatal! iar asta cand eu numai ce ii spusesem ca incurcatura si haosul au pornit tot de la ea si tacerea ei absurda fiindca normal ar fi fost sa ii spuna macar pe ultima suta de metri ca asteapta un copil de la el sau macar in alea 11 luni dupa nastere sa fi facut ceva!
Deci gata nu mai accept nici un compromis, nu o mai pot intelege sub nici o forma, parca nici nu asculta ce i se spune: eu ii zic ca stau deoparte si nici nu ma va vedea fata daca ea va vrea sa fie asa ea zice ca nu vrea ca fata sa imi zica "mama" si tot felul de aiureli cu care nu mai am de gand sa imi bat capul.
O da in judecata, lasam sa hotarasca instanta iar pana atunci ramane in picioare hotararea asta, dar nici eu sau copilul meu nu vom mai fi de fata pana la urmatoarea decizie a instantei! S-a hotarat sa o vada doar in prezenta mamei la domiciliul ei sau intr-un loc public : asa sa faca! Nu imi mai bat capul cu nimeni! Daca sotul meu accepta sa o includa in jocurile sale cu fetitza si sa se poarte ca o familie de duminica- nu are decat inseamna ca si lui ii place situatia asta si implicit sa ma vada suferind, daca are tact si vrea va sti sa impuna o limita intre ei- daca nu o va face inseamna ca nu vrea iar in cazul acesta nici macar pentru el nu mai merita sa imi bat eu capul!
Eu o sa stau calma pana la urmatoarea hotarare, o sa ii las pe hartie ce sunt dispusa sa accept si e problema lui sa o obtina daca vrea liniste in casa, nu e greseala mea si nici absurda nu sunt: sa isi vada fata cat vrea, cumn vrea dar fara sa fie mama fetitei de fata decat cu anumnite ocazii gen ziua ei,de ziua fiului meu, Paste, Craciun etc. zile in care cand putem sa ne intalnim chiar si toti 5, civilizat, cu un zambet cald pe buze macar pt copiii dar de aici pana a face iar o " normalitate" din aceste intalniri e o cale lunga.
lucialu spune:
Uaf! iar ai scris, deci ai probleme.
Oana, incerci sa fii prea rezonabila dc pot spune asa. In mod normal cand exista copii din alta casatorie, relatie, copiii rezultati in afara relatiilor prezente iau parte la viata parintilor carora nu le-au fost incredintati conform unui program de vizite si timp liber petrecut impreuna stabilit ori de comun acord de catre parintii acestora, ori dc nu se inteleg de catre instante. Chiar sunt specificate clar nu in putine situatii ca parintele care nu are in ingrijire copilul il poate vedea pe acesta in lipsa parintelui la care copilul este pt ca sa nu le fie disturbata relatia, sa isi cladeasca una. Sotul tau nu reprezenta niciun fel de pericol pt copil ca sa nu ii poata face vizite fara a fi necesara prezenta mamei si nici copilul nu mai are o dependenta atat de mare de mama, din moment ce poate sta singura cand aceasta e plecata la lucru, ai remarcat bine.
Si eu cred ca multe dintre cele ce ti se intampla ti se datoreaza, iar altele vin de la cea care nu accepta ca sotul tau e sotul tau si poate e imatura de nu vede nefirescul in tot ce traiti voi toti.
E bine ca ati facut demersurile legale, pana la urma nu e vorba doar de dreptul sotului tau sa isi vada copilul ci si de dreptul copilului lui sa aibe legaturi cu tatal fara ca mama sa interfere dc nu e necesar, nu e cazul. Si am lamurit ca nu e.
Cu socrii poti sa fii mai transanta, nici eu nu as fi acceptat sa iau parte la un fel de niciun fel cum au fost sarbatorile la voi. Dar uite tu ce ai scris in ultimul mesaj, la sfarsit, legat de sarbatori. Pai in genere nu se practica sa faca toti sarbatorile impreuna de dragul copiilor, ia gandeste-te dc si ea ar fi avut pe cineva ce misto era sa mai vina si acela la masa din familie sau sa mergeti voi toti la ei, crezi ca e coser? iar pt copii ar fi un mesaj clar?
Si voi puteti schimba foaia, dc pana acum de dragul copilei ati dansat precum v-a cantat exa, ce ar fi sa ii aratatiun pic cum ar fi sa nu mai fie ea prim solista, sa primeasca strict banii pe care legea i-a stabilit, oricum mai multi decat dc ati aduce modificari/ajustari legale, salariul in prezent fiind diminuat?
Incearca sa ai mai multa incredere in primul rand in hotararile tale, in tine ca om, nu ai de ce sa te indoiesti de tine, fa un acord intre ratiunea ta si inima ta, ca ambele sunt bine merci la locul lor, trust me
Daca te bantuie naluci, alunga-le repede facand lumina, transand pe fata cu oricine te nelinisteste in reactii prezente ori viitoare. Asa nici nu vei agoniza si vei stii la ce sa te astepti.
Dar in primul rand nu plusa tu mai mult decat doreste sotul sa ofere. Pana la urma el e tatal copilei si el trebuie sa decida, sa aiba cuvantul final in cat doreste sa se implice si apoi dc il lasi pe el vei vedea exact unde e inima lui, dc ai motive sa te indoiesti sau nu de el. Oricum de cate ori l-ai convins sa faca altfel decat si-a dorit, pana la urma a ajuns sa se puna si mai multa ceata si sa fii si mai nemultumita/nelinistita de situatie, nu mai le complica tu si tot pe tine a cazut magareata, ca le-a dat mana ca nu greseau, nu? Mergeti pe ce este legal cat timp ea nu e dispusa sa cedeze si ea pt copilul ei in fond.
Nu uita ca drumul spre iad este pavat cu intentii bune! Nu e bine ca ai propus acea declaratie notariala a sotului tau ca nu va intreprinde nicun demers pt a cere custodia fetitei pe viitor. Prezentul e prezent, dar viitorul nu se cunoaste, fetita acum e bine, nu stii ce intervine in viata ei si sotul ar trebui sa o ceara, sau numai poa sa isi faca lui rau cu asa o declaratie in mana ei chiar si prin prisma ca fetita cand va fi mare sa o citeasca si sa isi faca tot felul de scenarii nu in favoarea lui sau debusolante pt ea.
Mergeti pe cale legala, sfatuiti-va cu un avocat bun dc voi nu cunoasteti legea. Probabil ca va fi si o ancheta sociala pt ca sa se poata obtina alt program, conditii de vizita, dar nu dureaza chiar atat si e mai bine asa, ca lucrurile sa fie clare si respectate de toata lumea.