mamici singure un sfat va rog
Raspunsuri - Pagina 4
lucialu spune:
Din experiente e bine sa inveti, insa nu poti sa pui semne de identic intre experientele unora si ale altora, ca protagonistii sunt diferiti, in plus tu ai aflat la 25 de ani ca ai o sora, acum depinde doar de voi doua pana la urma sa faceti pasi una spre cealalta. Esti matura, deci alegi in deplina cunostiinta de cauza si libera. Climatul in care ai crescut nu ti-a fost amenintat insa.
Micutii sunt ft ft mici, au nevoie de siguranta nu de confuzii. Si in plus una e sa intervii interzicand si alta sa fiti clari si corecti cu ei. Ei acum au nevoie de parinti mai mult decat de ei intre ei. Nu mai amestecati nevoile copiilor cu ale voastre, nevoile fetitei cu cele ale mamei ei. Ok, ea e un factor de decizie major, deci firesc e sa fiti civilizati, dar nici sotul tau nu e desen abstract in ecuatie. Are si el si are si fetita drepturi.
ruxij spune:
Mie mi se pare destul de ciudat ca instanta sa hotarasca cc ca copilul sa fie vazut doar in prezenta mamei sau in locuri publice. In general o astfel de hotarare se face atunci cand se considera ca tatal este un pericol pt copil. Ce a facut barbata-tu, a facut scandal in trecut? A incercat sa rapeasca copilul? De ce tot zice tipa ca vreti sa ii luati copilul?
Oricum, in mod normal nu ar tb sa se intalneasca in trei, mai ales daca tu esti nesigura pe tine cand vine vorba de barbatul tau. Ar tb sa se intalneasca tatal cu fetita (cu sau fara baietel), in prezenta bunicilor, fara mama de fatza. Dar nu se poate sa o elimini de tot pe mama din viata ta vreodata, cand sunt copii in urma unei relatii, cei doi raman legati pe viata. Tu insa ar tb sa apari mai rar in peisaj, sau deloc, iar ei doi sa vorbeasca strictul necesar legat de copil, mai ales prin telefon si sa se intalneasca doar f. scurt, la "schimbul" copilului (luat-dat etc). Si dc. e invitata la socri, ar tb sa mearga fara tine, sa nu fii tu in situatia sa faci comparatii, nu toti cinci. Ar putea sa mearga si sotul tau la socri cand e ea, pt putin timp, ca nu cred ca sunt sanse sa se intample ceva sexual de fatza cu parintii lui.
A_Iulia spune:
Mi se pare foarte ciudata si suspecta insistenta ei de a insoti mereu fetita, odata ce a vazut ca relatiile intre tatal copilului si copil sunt ok.
Orice mama e prudenta, dar deja ar fi trebuit sa dovedeasca sotul tau ca se poate ocupa de cea mica fara probleme, singur sau insotit de bunica copilului.
Parerea mea este ca ar trebui sa luati legatura cu un avocat, care va va sfatui ce trebuie sa faceti, ce probe trebuiesc adunate ca sa aveti castig de cauza si sotul tau sa poata avea o relatie normala cu copilul celeilalte femei.
Din punctul meu de vedere ea joaca un joc destul de aiurea si nu inteleg prea bine ce urmareste.
oana_pdv spune:
Vesti buneeeeeeeee!!
Astazi am vb iar cu mama fetitei la telefon, fiindca simnteam nevoia sa inteleg cate ceva! Nu se astepta!
Din fericire am simntit ca si asculta de data asta ce am de zis. Am fost sincera , i-am explicat iar pana in ultim detaliu ce anume ma deranjeaza si ghiciti ce : minune! Intr-un final a inteles!
Singura conditie pe care o impune este aceea ca eu sa nu fiu de fata cand vine fata din aceleasi considerente la care ma gandeam si eu: s-ar risca sa se ataseze de mine si poate la adolescenta sau chiar mai devreme s-ar trezi cu ea ca vrea sa stea cu noi dupa o cearta intre ele sau altceva. A zis si ca nu se astepta ca eu sa fiu suparata fiindca pana acum toata lumea, inclusiv eu, ii garantam ca totul e in ordine. Mi-a explicat ca totusi este necesara si o acomodare a fetei cu o noua situatie , asa ca pana la urmatoarea hotarare a instantei ea va face tot posibilul sa intervina cat mai putin in activitatile lorde tata- fiica , isi va lua o prietena cu ea la intalniri si numai in cazul in care fata va plange dupa ea va interveni dar totusi sa fie in preajma o perioada pana si a mica se va acomoda. Apoi a zis ca din toamna o duce la gradi si l-a trecut si pe sotul meu sa o poata vizita , sa o ia de la gradi ocazie cu care pot mai ramana la o prajitura ca din iarna fata sa poata veni si singura la noi acasa, insa cu conditia ca si eu sa pastrez distanta.
Ma bucur enorm ca am reusit sa o lamuresc fara sa ne certam, din contra, la sfarsitul discutiei ne-am multumit politicos fiecare pt concesile celeilalte.
Din cate am inteles de la ea si soacra-mea si sotul meu a actionat fara " tact" sa zic asa, i-a pus-o: "Sotia nu mai suporta si fata trebuie sa vina si pe la mine singura!", fara a da vreo alta explicatie.
Poate ma las iar " prostita" dar macar i-am spus exact pana unde sunt dispusa sa cedez si ce anume sper sa se intample iar ea mi-a spus ca e absolut de acord si ca ma intelege. I-am spus ca nu o sa mai vin la intalnirile acestea de acomodare (nu mi-a sugerat ea asta) si poate sunt nebuna dar o inteleg in privinta absentei mele din viata copilului ei! Acum ar vrea sa ne intalnim sa asternem si pe o hartie ce am convenit telefonic. Ce sa fac? Oricum si ea e de acord sa lasam sa lamureasca instanta situatia asta dar daca se solicita strict asta: el cu copiii+ bunicii fara noi2, fata vine la noi dar eu nu ma bag, copii participa fiecare la ziua celuilalt de sarbatori la tara pe teren neutru atunci e perfect de acord cu conditia sa se efectueze treptat ca pana in Iarna sa nu mai fie deloc necesara prezenta ei!
Va spun sincer asta e chiar tot ce imi si doesc! Daca ea pastreaza distanta si sta pe banca cu o prietena fara "hi-hi si ha-ha " pe langa ei nu mai am nimic impotriva dar numai cat va fi necesar pentru acomodarea fetitei!
E adevarat ca perioada " de tranzitie" pentru fetitza nu o putem prevedea ca sa o trecem pe o foaie si nici nu o putem exclude fiindca nu pot sa nu ii dau dreptate la modul cum a expus problema, si fata aceea are sentimente si s-ar bulversa total daca s-ar trezi cu o schimbare radicala in peisaj.
Va spun sincer simnt ca mi s-a luat un bolovan de pe suflet, si trebuie sa recunosc ca nici eu nu am procedat tocmai corect! Cum ati zis si voi Chiar eu am ajutat foarte tare la creearea acestei confuzii, iar pentru asta nu o pot gasi vinovata tot pe ea sau pe sot, eu nu am spus de la inceput ca accept asta ca pe un compromis pana cand fata se va acomoda cu tatal ei, eu nu am recunoscut de la inceput ca nu imi place situatia asta si eu am gresit chiar daca atunci am mers pe principiul ca " noi adultii putem sa ne infrangem temerile si sa ne suprimam durerile dar celor mici nu le putem cere asta"!
Ca sa lamuresc pe cineva: nu stiu de ce instanta a hotarat asa , poate pentru ca fata era f mica atunci si nu isi vazuse niciodata tatal pana cand nu a venit rezultatul testelor ADN.
Sotul meu NU a fost niciodata violent cu nimeni, cei care au fost cu tipete si scandaluri au fost bunicii materni, matusi etc. Nu i-a luat nicicand fata , nu a fost niciodata singur cu fata decat la ultima intalnire cand s-au plimbat si jucat singuri cat mama fetei a vb cu mine la telefon!
Vi se pare ca ar fi naiv sa o ascult? Vi se pare ok ca sunt dispusa sa accept sa stau deoparte cat e fata la noi? Dar sunt mama si eu si sincer va spun, o cam inteleg acest aspect.
lucialu spune:
Oana, eu cred ca ea incearca sa fie cu un pas inaintea instantiei, acum ca stie despre demersul vostru. In principiu, dc va intelegeti nici nu mai e nevoie de instanta, acolo se ajunge in cazul in care nu cadeti de acord.
Important e sa-ti convina tie. Si nu stiu de cata tranzitie mai este nevoie, din moment si Pastele l-ati facut impreuna la bunicii paterni, socrii tai. Dar ma rog.
Ideea e ca dc tot ii dati inainte cu instanta pt ce mai e nevoie de o hartie scrisa anterior? Poate sunt eu mai tuta...
Ea are un avocat?
Si dati-va timp sa va ganditi amandoua la propunerile celilalte, nu tre sa bateti mana pe loc si mai pe urma sa iti dai seama ca ceva ai fi vrut altfel.
Insa per general suna bine ce spui tu acolo, ca vaz ca esti multumita.
Off topic: regulile au fost asa pt ca parintii nu au fost sot si sotie,e din aafara casatoriei, tatal a fost reticent la recunoasterea fetitei fara dovezi, timpul scurs pana cand efectiv i s-a cerut sa isi asume obligatiile si i s-a adus la cunostinta de existenta copilului a fost destul de mare, copilul efectiv nu l-a cunoscut pana la un an si(gresesc Oana?), mama hotara fiind vorba de toate astea si de un copil atat de mic. Acum exista motive temeinice ca modul de vizitare si timpul liber plus sarbatorile! petrecute impreuna tata -fiica sa fie schimbate, sa se adaptaze la situatia actuala.
oana_pdv spune:
M-am mai gandit un pic si mi-am zis ca cel mai " prudent" ar fi sa mai prticip o ultima oara la o intalnire , asa in 5, dar numai pentru a vorbi inca o data acest aspect si sa fim si toti 3: eu, sotul si ea.
O sa iau si o " hartie" la mine pe care o sa trec ce am stabilit la telefon si o sa o semnam toti 3 iar cand va avea si ea timp mergem la un notar ca sa evitam " instanta" si pierderea de timp, enrgie , eventuale conflicte si bani.
De ce asa? Fiindca am un mare semn de intrebare in privinta unui aspect: de ce nu " poate" sau cum zice ea " nu ii permite programul", sa ne vedem toti, fara copii, pana la urma e ceva ce ar avantaja-o si pe ea ( daca chiar e de acord)?
Daca atunci va incerca sa ezite sau sa se " eschveze" de la semnarea acelei foi sau sa mearga la notar probabil incearca sa traga de timp si sa se ramana doar cu " perioada de acomodare" a fetitei.
Pana la urma mai e vb doar de o saptamana pana atunci si nu crapa cerul daca mai asteptam cateva zile cum am suportat atata timp mai e loc pt aceste cateva zile si oricum am sa plec dupa ce o "lamurim"!
Nu stiu de ce instinctul imi spune ca e ceva putred la mijloc!
Ori ea caute sa castige tp pt a consulta un avocat in prealabil. Eu una sunt convinsa ca paintii ei nu ar accepta asta in veci- sa stea sotul meu singur cu fata ( il urasc si de pe partea lor niciodata nu ar trebui sa se intample asa) decat in conditile in care nu ar avea alta optiune legala, si intr-o singura zi mi-e greu sa cred ca " i-a convins" ca sa imi zica azi: e ok asa! Sau poate chiar din cauza asta vrea si ea prin instanta iar din partea mea asteapta doar sa semnez ca nu voi fi de fata cand va fi fetitza ei (in absenta sa). Oricum am sa o mai sun luni sau marti sa o anunt ca voi veni la urm intalnire daca va refuza sa ne vedem toti 3 fara copii si am sa o intreb si daca mai sta in picioare ce am vb la tel.
Daca ajungem sa cadem de acord si in scris si sa mergem la notar, repet: eu una chiar m-as linisti! Sotul vrea acelasi lucru fiindca e constient ca un interval mai mare de timp -pentru moment- nu e tocmai bun pentru fata , fiindca ea are deja un program de somn, de mmasa si pe langa asta inca mai suge.Cand va mai creste ar putea sa solicite si asta daca cumva nu vom fi deja plecati. Oricum va trebui ca in momentul in care se va lamuri si cu plecarea noastra sa se stabileasca cum vor face si ei ulterior fiindca nu e vorba de Europa e vorba de " celalat capat al lumii", iar relatia dintre ei nu trebuie sistata definitiv din cauza asta.
Dar si daca ezita cu orice, absolut orice, mergem in instanta si gata eu nu imi mai compromit nici o secunda sufletul, linistea si caminul de aici inainte!
Asa ca va multumesc pentru sprijin, sfaturi si incurajari! Nu stiu unde as fi ajuns astazi daca nu postam in urma cu ceva vreme acel subiect in care povesteam ce mi se intampla! Sper ca de aici inainte sa scriu doar vesti bune si sa fim martori cu totii la o indreptare a situatiei, am sa scriu si cum va fi in prima zi asa - fara ea ( mama fetitei) in viata noastra si am sa o fac pentru ca in mare parte schimbarea a inceput de aici, unde am realizat mai intai ca doare, apoi "ce anume doare" si incet incet a aparut si ce ar putea fi facut sa nu mai doara!
Oricum ceva important s-a intamplat chiar de azi: am simntit ca ma trezesc dintr-un somn lung, mai odihnita ca niciodata iar fiul meu a simntit-o si el finndca ne-am jucat pana la epuizare, mititelul parca simntea ca mami e mai bine azi! ne-am pupacit si tavalit prin nisip, prin pat , am desenat, am construit, ne-am alergat de parca si eu as fi avut tot varsta lui, am ras mult amandoi! A papat totul fara nici un "moft" sau refuz, l-am vazut radiind de fericire si am fost fericita si eu, imi era atat de dor de asta si chiar daca aceste "jocuri" le facem in fiecare zi azi s-a simntit ca suntem fericiti , va spun sincer: niciodata nu am ras impreuna ca azi!
In concluzie, aceasta zi minunata petrecuta doar eu cu fiul meu , mi-a dat o energie si o incredere nebuna spre a face totul sa ajung sa imi recapat ce simnteam ca am pierdut intre timp: rasul, pofta de viata si mai important ca orice: familia!
lucialu spune:
Eu stiu ca programul de vizite este stabilit in mod legal de instanta impreuna sau fara Autoritatea Tutelara, nu la notar. Asta cand nu se inteleg parintii minorului. Asa ca eu una nu vad rostul mersului la notar "ca sa va linistiti", dc puteti ajunge la intelegere singurei. Dar ca forma legala numa cu hotarare judecatoreasca se poate face.
Singura "problema" este ca fetita este inca alaptata.
Ea degeaba spune ca tu sa nu fii de fatza ac tatal se vede cu micuta, pt ca tu existi, esti sotia lui. Asta e problema ei pe care trebuie sa o rezolve ea la capsor( nu a avut nicio problema sa va in intalniti in 5, sa vina la masa de Paste cu fetita, unde erai si tu, nicio problema sa fie prezent si fratele fetitei cand tatal ei se vizita cu ele).
Stii ce cred eu? Ca cel mai mult v-ar linisti un psiholog. Ca sa faceti tot ca la carte pt binele fetitei, iar mama ei sa se linisteasca in ceea ce te priveste ca nu i te vei substitui ca mama copilului ei, ca nu esti un pericol, dar esti o realitate de care trebuie sa se tina seama. Si pt voi ar fi bun, ca sa stiti cum sa porcedati in acest caz mai special.
Eu zic ca ea este dispusa sa faca aceste concesii pt ca ii sufla in ceafa calea legala a sotului tau pt schimbarea programului de vizite. Iar acolo in primul rand va pierde in ceea ce te priveste pe tine, prezenta ta dc fetita va fi adusa si in casa tatalui ei. Si nu numai.
Consultati un avocat sau un mediator juridic si luati-o pas cu pas, inca nu ati emigrat, procesul e de lunga durata, nu puneti tot pe tapet de-odata, momentan emigrarea va priveste pe voi doi si riscati sa o speriati mai mult si sa nu mai rezolvati nimic amiabil, insa dc mergei la avocat+pshiholog ati putea avea niste raspunsuri si in priviinta asta, ca sa-i fie bine fetei.
Ah, sa stii ca dc mergeti la un mediator, puteti sa ocoliti ancheta sociala dc voi ati cazut de acord asupra vizitelor si totul dureaza mult mult mai putin, mai ales ca nu e vorba si de divort sau partaj. Eu iti spun toate astea pt ca vad ca bajbaiti, nu asa se rozolva treaba, si in loc de liniste poate va aprindeti paie mai multe in cap. Nu va speriati de durata legalizarii programului de vizite. Important e sa fie copiii bine, sa faceti cum e mai bine pt ei si veti avea si voi liniste mai apoi. Si important e ca acest efort sa il faceti voi trei adultii, sa va intelegeti. Forma legala e un fleac dc reusiti sa va intelegeti.
oana_pdv spune:
lucialu iti multumesc frumos de sfaturi , esti o scumpa si un sprijin real inca de la prima aparitie a mea pe site, iti multumesc ca m-ai urmarit si pt toata increderea pe care ma ajuti sa mi-o redobandesc treptat treptat, de fiecare data cand citesc un comentariu al tau ma simnt mai puternica si linistita!
Matzaila_81 spune:
Draga mea, ma bucur ca apele s-au mai linisti la voi si mai ales ca tonul tau este mai optimist.
M-a enervat insa doamna si pretentiile ei. Cum adica tu sa fi cat mai putin de fata cand vine fetita la voi? Pai tu crezi ca asa se procedeaza in toate cuplurile care au divortat si tatal s-a recasatorit? Noua sotie trebuie sa dispara din peisaj?
Imi pare rau ca-i este teama dar consider ca e ceva peste care trebuie sa treaca. Legatura mama-copil e sfanta si nu cred ca daca te-ar vedea cea mica pe tine doua week-end-uri pe luna s-ar isca un sentiment mai puternic decat ce simte pentru mama ei.
Ai fost sfatuita foarte bine. Iti tin pumnii ca totul sa se rezolve cat mai repede si cat mai corect pentru copii.
pisigri spune:
Eu nu am citit celalalt topic, dar:
Masa de Paste la socrii tai. Pai pe un musafir nu il pui la treaba, ci ii sufli in dos. Este exact ce a facut socrul tau. Deci tu esti de-a casei, ea nu. Deci nu vad care e problema.
Ti-a stat pe creier ca ati facut Pastele in formatie completa, dar ai cazut cu ea de acord sa faceti si Pastele si Craciunul in formatie completa. Unde exact ma pierd eu pe drum, de nu pricep?
Ce tot atitea discutii si negocieri? Hotarire judecatoreasca nene, nu notar, nu liste de lipit cu magneti pe frigider.
Si tu si fetele spuneti ca daca doamna il vrea pe sotul tau, daca o sa ti-l fure, daca te inseala deja, daca si cu parca. Pai si daca toate ii insuflati aceste ginduri si banuieli, ii spuneti dup-aia sa isi trimita barbatul singur la aia acasa? Din nou, de ce nu inteleg...?
Teama unei mame ca ii va fi luat copilul, cind ea a decis sa il gaseasca pe tatal copilului si sa il "traga la raspundere"? Cind judecatorul a decis deja ca intilnirile se petrec doar in prezenta mamei? Cind toate au fost bune si frumoase? Nici asta nu pricep, teama asta are un motiv intemeiat, pentru ca in rest, absolut TOATE faptele pe care le-ai prezentat aici vin sa sprijine taman ideea ca NU o sa-i "furati" fetita.
Ea nu vrea ca fetita sa se ataseze de tine? Da' tu sa trimiti in vizita sotul cu baietelul vostru? Da de ce sa nu se ataseze draga? Ce-ar trebui, sa te urasca? Pina la 18 ani copilul tre sa stea cu parintele cu care a decis judecatorul, dupa virsta aia oricum sta unde vrea. Nu pricep cum adica sa dispari din peisaj.
Toti 5 in parc. Femeia de mina cu ambii copii, tu de mina cu baietelul tau, sotul de mina cu fetita. Ce e asa de ingrozitor? Oribil este asa: sotul tau de mina cu mama fetitei.
Ba vrei ca cei doi copii sa se aiba ca fratii, chestie care vine la pachet cu mai multe implicatii, ba de fapt nici nu e nevoie sa se vada prea des. Decide.
Si de ce, deodata, intilnirile astea, de doua ori pe luna citeva ore, au devenit asa de incomode si te fac sa suferi? Deci eu nu pricep. Esti geloasa? Daca da, cu ce te ajuta cu tu nu o mai vezi, dar sotul tau o va mai vedea in absenta ta?
Eu nu pricep deloc.
http://pisigri.blogspot.com/
Mami de Ilinca (5.03.2009)