Paradisul familiei este distrus. Oare?

Venetia spune:

" madyrizi Publicat la - 22/04/2011 : 09:20:57
--------------------------------------------------------------------------------
ce poveste!!!
imi pare cunoscuta... desi am mai auzit varianta mult mai celebra: charles-diana-camilla... "


Ha, ha, ha abia acum am realizat asemanarea. Cum de nu mi-a trecut prin gand lucrul acesta!?!? Da, asa este, varianta mult mai celebra a triunghiului conjugal se potriveste ca o manusa in cazul acesta.
De fapt, cronologic vorbind, povestea de dragoste intre Printul... si cealalta a inceput in anul 1991. Se pare ca pe atunci cealalta a devenit una dintre prietenele Printului ... , dar relatia lor nu a fost privita cu ochi buni la Curtea Regala a Familiei (exista deja un copil de cativa anisori dintr-o casatorie anterioara, si nici nu se ridica la rangul intelectual si financiar al Printului, ea initial fiind vopsitorita de vapoare la acea vreme, ulterior Regele i-a oferit oportunitatea schimbarii locului de munca, ca de, nu se cadea ca Printul... sa umble cu o asa prietena). Cealalta, vazand ca nu are sanse la tron, s-a casatorit cu un om bun din popor, de rangul ei, care i-a acceptat copilul, iar Printul... s-a casatorit si el cu o alta Printesa, doctorita la un mare spital din Bucuresti (unde activeaza si acum). Dar nici mariajul celeilalte si nici mariajul Printului... nu i-au impiedicat sa-si reia povestea de dragoste. Cred ca din prea multa inghesuiala (nu stiu sigur, nu-i verificata, doar intuitie, varianta lui fiind alta), mariajul Printului... se destrama in 2 ani. La cateva luni dupa divort, intervine Printesa din mine, numita si "Printesa sufletelor", care ii cucereste prin frumusetea si blandetea ei pe toti membrii familiei regale. Acceptata de Casa Regala a familiei, corespunzand din toate punctele de vedere, o lume intreaga se deschide la picioarele "Printesei sufletelor" care a trait fericita in familia ei, timp de 14 ani, pana in momentul de fata.



Acum lasand sarcasmul la o parte, chiar mai exista inca o asemanare in comparatia facuta. Trebuie sa va marturisesc, spre rusinea mea, ca primul impuls care l-am avut cand am realizat ce se intampla in familia mea, a fost sa fug cu masina si sa ma opresc in primul stalp de beton, sau parapet rezistent, pentru a-mi suprima definitiv durerea infinita aparuta in sufletul meu. Dar dupa cum am precizat, norocul meu este ca nu reactionez la primul impuls ci stau si ma gandesc bine inainte de a actiona. Asa ca nu aveti grija mea, chiar sunt prea curajoasa sa fac asta, nu stiu, a fost asa ... un gand nebunesc. De aceea cer iertare Celui de Sus, precum si voua, chiar si pentru un gand.

buflea spune:

Cu probele in mana, daca esti convinsa ca este mai mult decat o prietenie indelungata (mesaje de dragoste ?), este de retinut aceasta varianta. Poate o separare nu ar strica - retine, spun separare si nu divort. Eu nu inlatur posibilitatea ca aceasta relatie a lui sa fi fost poate o refulare, un alt echilibru emotional, mai interesant, pe care l-a gasit in afara celor 14 ani de relatie cu tine. Asta nu inseamna ca tu ai gresit cu ceva si am rezerve sa spun ca el e chiar un nemernic. A gresit, a fost prins, poate totusi nu este un om rau, poate este un om obisnuit, cu slabiciuni, cu teama de vinovatie si acum cu regrete ... daca e asa, merita o sansa. Poate nu a avut niciodata in plan sa isi piarda actuala familie, dar "noul" cel "vechi" l-a atras doar pentru ca nu traia zi de zi langa el.

Sigur, ceva s-a rupt intre voi - si tu va trebui sa iti schimbi definitia "paradisului" de pana acum. O sa fii mai prudenta, mai suspicioasa si e bine sa iei in calcul si varianta cea mai nefericita. Spui ca esti o persoana calculata, deci e bine sa-ti calculezi viitorul fara a-l avea pe el ca parte componenta astfel incat orice decizie a lui sa nu te ia prin surprindere. Schimbarea trebuie sa fie in mentalitate - implinirea si echilibrul tau nu trebuie sa depinda de partener iar prezenta lui in viata ta (daca el alege asta) o sa fie un "excitement" in plus.

Trebuie insa luat si copilul in considerare - ce stie el despre toate aceste framantari si ma intreb ce ar intelege daca i s-ar explica ceva.

P.S. Eu am vorbit la modul general, sunt absolu convinsa ca nu e usor sa faci aceste schimbari - dar si numai faptul ca te gandesti si la aceste variante mi se pare un pas inainte.

saskia spune:

Venetia eu nu-mi permit sa dau sfaturi pentru ca fiecare isi cunoaste cel mai bine relatia. Asteptarile lor de la ea si asa mai departe. Limitele intr-o relatie. Ce insa ti-as spune eu e asta: tu ce vrei, cum simti? (fara a tine cont de prejudecati si prejudecati sunt si astea: lasa-l imediat).

Sa stii ca nu toata lumea fuge dintr-o casnicie cand s-a ajuns la inselat. Unii vor sa mearga mai departe. Acum depinde de tine ce astepti de la viata, de la el, de la tine. Daca "el" ti-a destramat definitiv imaginea pe care o aveai despre casnicia voastra sau ma rog despre viata in general, poate e cazul sa revizuiesti ceva. Relatia voastra sau pur si simplu felul tau de privi lucrurile. Uneori viata nu e asa cum o vedem prin romane.

Eu nu cred in constrangere. Si de aceea e foarte greu pentru ca sentimentele mai ales scapa ideii asteia de "casnicie". Ele nu sunt ca noi, sa zicem, neaparat morale. Poate vine o zi in care ne trezim cu niste fluturi in stomac si aia nu sunt pentru sotul/sotia noastra. Asta nu ne face brusc niste criminali (sentimentali ma refer). Nu putem avea control asupra lor. Unii asteapta sa le treaca, altii nu au chef sa se complice, altii vor sa vada ce este mai departe cu fluturii astia. Unii au remuscari, altii nu si uite asa. Suntem oameni si foarte diferiti, chiar daca suntem casatoriti de peste 14, 15 ani. Niciodata viata nu se termina de schimbat, mereu apar lucruri noi.

Eu nu-i gasesc scuze lui acum, doar iti prezint si o alta fateta pe care multa lume nu vrea sau nu poate din cauza felului in care am fost crescuti sa o acceptam. Casnicia nu inseamna privarea de libertate a celuilalt. Asta nu presupune zburatul din floare in floare, doar presupune ca sentimentele nu le putem controla.

Multa putere de a alege ce e mai bine pentru tine iti doresc.

chatonel spune:

Venetia, imi pare rau pentru paradisul pierdut. Asculta-ti intuitia in continuare si mergi pe mina ei, mi se pare justa. Curaj!

victory spune:

E greu sa accepti ca intr-o viata atat de scurta trebuie sa te confrunti cu altfel de situatii sfasietoare.
Am trecut si eu prin durerea provocata de minciuna si teroare si mi-am jurat ca nu voi mai trece niciodata nu atat pt mine cat pt micutul meu care are nevoie de mine mai mult decay oricand mai ales ca am luat decizia de a ramane singura pt a putea sa il cresc intr-un mediu plin de caldura si iubire nu cu minciuni de tot felul.
Un asemenea om nu poate fi un exemplu bun pt el insusi dar pt un copil nici atata.
Nu e usoara singuratatea deloc dar e mai usoara decat singuratatea in doi.
Sincer ce nu inteleg eu la sotul tau este de ce nu a ramas cu ea daca tot au o relatie din tinerete la care nici nu au renuntat ?
Tu esti singura care v-a lua o decizie,dar trebuie sa te gandesti ca si tu ai o singura viata ca si noi toti si meriti tot ce e mai bun.
Paradisul rau din pacate a fost cladit pe aceasta minciuna si intardevar e foarte dureros.
Rana din inima ta nu se v-a inchide atat de usor ,iat cum zici tu increderea e greu de castigat.

Iti doresc numai bine ,
Paste Fericit !!! Iar lumina Invierii Domnului sa iti aduca multa liniste in suflet si ,multa sanatate .

Anda,mami lui Stefan Alexandru,o minune de copil

Venetia spune:

Saskia, sunt de acord cu tine, pana la un punct, acesta:

Parerea mea (no offence ) este ca acel gand care provoaca fluturasi in stomac, noi il inducem. Fluturasii nu apar din senin! Si ba da, putem avea control impotriva lor, tot print-un gand care-l anihileaza pe primul. Acum depinde ce alegem. Alegem sa ne treaca, alegem sa nu ne complicam, alegem provocarea fluturasilor. Avem de ales, nu-i asa?
Pe de alta parte, ce-ar fi daca toti am permite roiului de fluturi sa ne controleze si nu invers?
Si apoi, de la fluturi in stomac ... pana la sentimente, cale lunga, zic eu.
Despre faptul ca suntem diferiti, asta-i cert. Dupa cum vezi, eu gandesc intr-un fel, tu gandesti intr-alt fel. Eu stiu foarte bine ca suntem diferiti, sotul meu este diferit de mine, culmea, chiar si copilul meu este diferit de mine.
Aici este vorba despre altceva: despre minciuna, despre tradare, despre consecintele acestora intr-o familie si nu numai.

Eu sunt o persoana principiala, care s-a dezvoltat, evoluat, s-a ghidat in viata dupa acele principii de viata care totalizeaza cel putin Decalogul (cele 10 porunci), care pentru mine au o semnificatie de baza, cu aspecte de morala civica, pentru a putea accede la o lume normala. Aceste aspecte morale, pe care eu le consider universal valabile, corespund, de altfel, prevederilor celor mai multe legislatii civice.
Sunt o persoana normala, careia ii place mult sa rada, sa glumeasca, dar care mai si plange uneori pentru insuccese (trebuia sa scriu insuccesuri? ), pentru boala, pentru nedreptate, si altele.


Off topic: M-am trezit dis de dimineata sa ma apuc de cozonaci. Urati-mi: "Faina buna!". La noapte primim lumina in suflet si in casa. Eu va doresc un Paste fericit cu multa lumina, ganduri bune si multa sanatate!!!

chatonel spune:

Pai... faina buna, atunci

Viata in care traim este pentru fiecare altfel pentru ca sintem diferiti si pentru ca fiecare o vede prin prisma lui. Adevarul adevarat are mai multe fatete, albul si negrul au nuante, iar pentru ca viata noastra sa fie asa cum o vrem inducem nuante pozitive si vedem doar ceea ce dorim.

Venetia, daca il poti ierta pe sot pentru minciuna si pentru tradare, daca poti trece peste durerea din sufletul tau, daca simti ca el merita o a doua sansa, asa cum ti-o cere, paradisul poate fi regasit

Paste fericit!

Deus spune:

Paste fericit!

bonsai spune:

e usor sa dam sfaturi,mai greu e sa luam atitudine cand suntem pusi in situatia asta;cum ar fi mai bine sa reactionam?

si eu ma consider o persoana echilibrata ,rationala ,pragmatica,care mult timp am crezut ca poti comanda fluturilor din stomac,asta pana cand am aflat si eu de un caz asemanator ,un el si o ea,la care povestea de dragoste dureaza de 14 ani,la inceput,au fost despartiti,de viata, dar a ramas o relatie de dragoste puternica,in ciuda faptului ca si-au refacut viata fiecare si acum sunt "despartiti"de 4 copii,2 ea si 2 el.

cu alte cuvinte,eu nu am crezut niciodata in legenda iubirilor eterne,gen romeo si julieta,dar poate exista genul acesta de iubire,peste ani ,pe care eu sau altele nu-l inteleg, poate acele suflete-perechi?

oricum ,parerea mea e ca nu ar strica sa afli totusi si ce gen de relatie au avut,sau au ,ce-i tine impreuna de atat de mult timp,sa intelegi ce au ei 2 si nu aveti voi,ca sa vezi ce atitudine poti sa iei.......

.....si multa pace in suflet.....

XIO spune:

Venetia, fluturasii aia si indragostitul, atractia fizica, nu le poti reprima.
POti alege sa nu le dai curs si sa le lasi sa se stinga, dar in nici un caz nu le poti face sa dispara.
Asta este si motivul pt. care cuplurile se despart, altfel am face perechi pe viata cu primul venit.

**Fur is for petting***
http://www.facebook.com/#!/adoptiicaini
www.adoptiipisici.ro