Am ajuns la limita!
Raspunsuri - Pagina 3
deea_sav85 spune:
Parerea mea e ca oamenii nu se schimba, si copilul tau are nevoie de un mediu calm si fericit si parerea mea e sa ti traiesti linistita viata alaturi de copilul tau. Si de ce nu iti permiti un divort? Din cate ai zis nici copilul nu il baga in seama deci un rol prea important in cresterea lui nu are. Esti tanara si nu meriti tot ce ti se intampla.
Andreea mamica de Radu Andrei (07.02.2011)
Bettercy spune:
Citat: |
citat din mesajul lui clarmai Aseara am ramas socata....eu nu am iesit din casa ,undeva ,oriunde de trei luni,am fost de doua ori cu asta mica in parc,si in rest un pic in fata blocului,sunt eu si copilul non-stop,iar el a venit aseara si mi-a spus ca duminica se duce la peste cu colegii de munk,i-am spus sa ma duca si pe mine undeva cu fata sambata,si a zis ca sa vedem....!!!! |
Clarmai, m-a surprins sa spui "sa te duca el undeva". Te comporti ca o dependenta. Ia copilul la o inghetata, la un mall. Viziteza familia in Bucuresti, mergi cu ei sau prietenele tale la un film, la un teatru. Daca vrei sa mearga cu voi, spune-i "sa mergem si noi doi undeva", vorbesti despre familia ta.
E posibil ca sotul tau sa vina dintr-o familie care nu acorda suficient respect femeii, sa aiba prieteni care nu au considertie pentru femeie dar e foarte important si cum femeia se pozitioneaza singura, cum intelege rolul ei in familie. Inteleg ca tu nu ai avut lucruri materiale cand te-ai casatorit, ca el a avut mai de toate. Dar el te-a iubit si de aia s-a casatorit cu tine. Poate problema nu este numai la el. Poate problema este si la tine. Ai avut o sansa sa-i arati ca esti egala lui. Poate te-ai simtit atat de recunoscatoare ca el a avut asa de multe incat nu te-ai mai comportat ca egala lui ci te-ai transformat intr-o mica sclava. Poate nu te-a obligat el sa faci asta, asta ai acceptat tu sa fii, asa ai inteles tu rolul tau. Tu te-ai comportat ca o sclava, el a considerat ca asta e normal la tine.
Nu zic ca barbatii nu sunt vinovati dar si femeile sunt vinovate ca le permite sa se comporte asa.
Am vazut familii in care femeile stau acasa si cresc copiii dar tot ele organizeaza casa, iesirile, tot. Asa de mult, incat barbatii se simt un fel de sclavi pe plantatie. :) Alte femei devin asa de recunoscatoare pt ca barbatul aduce bani in casa, incat paralizeaza si se considera fara valoare, inferioare si sunt convinse ca nu merita un tratament bun. Cand se casatoresc oamenii, nu impart rolulurile in casa in mod stiintific, planificat. Este ca o negociere neoficiala. Cred ca este foarte important si ce ai vazut tu in familia ta.
In familia mea mama era "seful". In familia sotului tatal lui era seful in toate. Am avut lupte de putere ani de zile cu sotul meu pana am ajuns undeva la mijloc. Eu stiam de la familia mea ca pot sa iau decizii cu banii familie mele fara sa consult sotul, sotul meu stia ca poate sa ia decizii cu banii nostri fara sa ma consulte pe mine. Asa ca am facut reguli ca sa ne simtim confortabil in familia noastra. Ne consultam numai cand cheltuielile trec de o anumita suma si pun in pericol sanatatea financiara a familie noastre. Asta este numai un exemplu. Probabil ca daca il lasam sa faca exact ceea ce a vazut el in familia lui, astazi ii ceream bani din salariul meu :) ca sa imi cumpar o rochie sau un palton.
Bettercy spune:
Asa ca in locul tau, i-as spune ca as vrea sa iesim sambata viitoare. Daca nu poate sa vina, ma duc doar eu cu fiica noastra. Daca vrei sa mergi la Bucuresti la familia ta, i-as spune ca nu mi-am mai vazut familia de multa vreme si ca weekendul viitor vreau sa-i vizitam. Daca el nu poate sa mearga, pt ca se duce cu prietenii la peste, nici o problema, ma duc doar eu dar sper din tot sufletul ca data viitoare sa poata sa vina si el. Este dreptul tau sa iesi cand ai nevoie un pic de aer, e dreptul tau sa-ti vezi familia, nu trebuie sa-i ceri voie.( trebuie doar sa fii sigura ca nu aveti vreo urgenta in familia voastra in ziua respectiva) Nu trebuie sa fii razboinica and faci asta, trebuie sa para un lucru normal...pt. ca este un lucru normal pana la urma. E normal ca din cand in cand sa luati o gura de aer, impreuna sau separat. Casatoria vostra nu este o puscarie.
Fania spune:
Sunt total de acord cu Bettercy.
Casnicia este o uniune de conceptii diferite, obiceiuri diferite, fiecare vine cu educatia proprie din familia lui, cu exemplele din familia lui,cu reguli invatate in familia lui, nu suntem intr-un razboi in care fiecare este o armata si-l cucerim pe celalalt pentru ne impunem regulile noastre ci incercam sa aducem in casnicie ce simtim ca este mai bun si mai valoros din familia noastra anterioara.
Clarmai tu nu ai grija de tine, ai grija de el.
Trezeste-te! Eu nu spun sa divortezi ci sa te schimbi in primul rand tu, el se va schimba numai daca tu te vei respecta mai mult. Impune-ti vointa si propriile placeri. Va invata sa le accepte si sa le respecte.
Cu mult tact femeile au pornit razboaie si au distrus imperii, vei reusi sa-l schimbi daca-l vrei alaturi de tine dar in primul rand invata sa te schimbi tu. Repecta-te mai mult si cere respect.
Succes!
[poze]
coracora spune:
Eu nu vad in iesirile "de una singura" decat o instrainare si mai mare a sotiei fata de sot. Un fel de trambulina pentru desavarsirea singuratatii in doi. La ce bun ca s-au casatorit daca nu isi traiesc viata impreuna?
In opinia mea trebuie discutat serios cu sotul si respectiv planificate iesiri in familie (mama, tata, copil). Ca se mai intampla sa socializam si separat (ea cu prietenele iar el cu prienenii sau colegii de munca), e adevarat, insa nu trebuie sa devina regula pentru ca asta e o cale sigura spre pierzania cuplului.
Daca nu-si poate controla accesele de furie, se poate duce la cursuri de anger management, acolo il vor invata cum sa se comporte normal intr-o situatie (in opinia lui) incendiara.
Bettercy spune:
Majoritatea barbatilor au nevoie de timpul lor cu prietenii lor barbati asa cum si majoritatea femeilor au nevoie de prietenele lor femei. Ca doar acum daca ma intalnescu cu prietenele mele la un mic dejun sambata dimineata in timp ce copiii stau la socrii sau parinti( ca au si ei nevoie de timpul lor pentru "bonding"), sotul merge la basketball sau tenis cu prietenii lui...nu inseamna ca nu-mi iubesc familia! Ma duc sa stau la o "barfa" mica cu fetele mele. Nu trebuie sa-i luam bucuria celuilalt de a se relaxa, in limitele casatoriei bineinteles. Nu spun sa mearga sa se culce cu altii/altele. Din punctul meu de vedere este super ok ca barbatul meu sa se intalneasca cu prietenii lui. Nu sunt geloasa pentru ca nu sunt insecure in ceea ce priveste relatia noastra.
clarmai spune:
imi cer scuze ca nu am avut cum sa intru mai devreme,va multumesc in primul rand pt pareri si sfaturi.As vrea sa salvez aceasta relatie,dar nu stiu cum.....chiar nu stiu cum....in capul meu este un singur lucru,ca singura nu am cum sa-i ofer fetei mele tot ce vreau sa-i ofer,sincer,nu m-am mai pus pe primul plan demult,deoarece sunt timpurile atat de grele ca nu vreau sa risc ,vreau sa ajut copilul ,iar singura la cum sunt vremurile noastre nu prea am cum.Luand relatia noastra ca sot si sotie separat,fara sa iau in calcul copilul,as fi divortat demult.De ce? Pt.ca am observat pe durata acestor ani,ca sotul meu este o persoana care nu respecta pe numeni,absolut ,inclusiv pe mama lui,care cum prinde ocazia ca ea a gresit cu ceva,o face proasta,si cel mai important ,se da "cocos" unde nu trebuie.Este un las,care ori se ascunde ,cand nu trebuie,ori se da rotund cand nu e cazul,pe scurt nu mai am decat un sentiment pentru el si acela recunostinta pentru ca mi-a dat aceasta minune de copil,fara de care nu as putea trai,vreau sa salvez relatia pentru fata mea si pt.linistea mea,dar nu pt. iubire.Oricum am sa fac si cum mi-ati spus voi si anume,sa ma duc doar eu cu fata.Va multumesc si va pup.
ellej spune:
Citat: |
citat din mesajul lui coracora [br]Eu nu vad in iesirile "de una singura" decat o instrainare si mai mare a sotiei fata de sot. Un fel de trambulina pentru desavarsirea singuratatii in doi. La ce bun ca s-au casatorit daca nu isi traiesc viata impreuna? In opinia mea trebuie discutat serios cu sotul si respectiv planificate iesiri in familie (mama, tata, copil). Ca se mai intampla sa socializam si separat (ea cu prietenele iar el cu prienenii sau colegii de munca), e adevarat, insa nu trebuie sa devina regula pentru ca asta e o cale sigura spre pierzania cuplului. Daca nu-si poate controla accesele de furie, se poate duce la cursuri de anger management, acolo il vor invata cum sa se comporte normal intr-o situatie (in opinia lui) incendiara. |
Intr-o relatie normala e chiar de dorit dupa parerea mea sa iti rezervi un timp doar al tau, fara partener si chiar fara copil. Vorbim de cate o iesire cu fetele / baietii din cand in cand, nu sistematic. La urma urmei, cu bine zicea si Bettercy, noua ne place sa barfim si sa shopaim, lor le place sa bea bere si sa se uite la fotbal De ce sa ne plictisim reciproc, el pe mine cu fotbalul, eu pe el cu magazinele, cand ne putem simti bine separat si inca si mai bine cand ne revedem?
saskia spune:
In plus de asta o femeie care este dependenta de sot ca sa o faca fericita si nu are si ea cercul ei social, de prietene, eventual de dinainte de casatorie, noi, de la job, de la sala de sport si asa mai departe, face o mare greseala. In clipa in care nu ar mai merge relatia ar ramane in aer, singura cuc, fara prietenele ei, ca nu-i asa, nu se pupa asta cu casnicia. In casniciile lungi, de ani de zile, oamenii mai au si hobby-urile lor personale, care poate nu sunt aceleasi cu ale sotului, dar asta nu inseamna ca nu suntem o familie si in rest nu ne intelegem.
Daca o femeie se duce la cosmetica, trebuie cumva sa vina si sotul cu ea? daca o femeie se duce sa-si cumpere lenjerie, trebuie sa vina si sotul cu ea? sau sotul se duce sa-si ea piese de schimb pentru masina, trebuie si ea sa se duca cu el? D-aia se nasc frustrari, barbatii nu-s facuti sa-i tarai prin magazine la schimbat de pantofi si femeile nu-s facute sa stea in bar cu baietii care sa uita la un meci de fotbal, beau o bere si mai ragaie din cand in cand.
Asta nu inseamna ca nu merge casnicia bine, daca oamenii au timpul lor separat.