Am ajuns la limita!

ZIZOU spune:

Esti sluga in casa. Nu conteaza ca dpdv material ai totul daca sotul tau te trateaza mai rau ca pe o servitoare. O casatorie inseamna egalitate intre parteneri nu subordonare.

Eu as divorta

alina_satena spune:

Cam intr-o situatie asemanantoare sunt si eu dar incerc sa imi ridic moralul singura,pe deasupra mai imi scoate si mama ochii ca face prea mult pentru noi,trebuie sa gasim puterea in noi sa putem trece peste toate,trebuie sa fim puternice pentru ingerasii nostri.
Zizou mare dreptate ai

clarmai spune:

Multumesc pentru suport si raspunsuri....nu stiu ce sa fac,nu stiu cum e mai bine, de schimbat nu cred ca o sa se schimbe pot sa-i aduc si luna de pe cer,vad ca nu il intereseaza nici daca sunt indiferenta ,nici dragastoasa, oricum imi vad de viata mea in continuare,vreau sa-mi vad copilul pus pe picioare,si apoi voi vedea.Aseara am ramas socata....eu nu am iesit din casa ,undeva ,oriunde de trei luni,am fost de doua ori cu asta mica in parc,si in rest un pic in fata blocului,sunt eu si copilul non-stop,iar el a venit aseara si mi-a spus ca duminica se duce la peste cu colegii de munk,i-am spus sa ma duca si pe mine undeva cu fata sambata,si a zis ca sa vedem....!!!!va dati seama,cand i-am spus ca nu mai pot sa stau in casa si nu mi se pare corect ca dupa trei luni in care eu nu am avut putin timp pt mine,el sa iasa si eu sa stau,a zis ca merge sambata cu noi unde vrem......dar garantez,ca eu sambata o sa stau in casa,si el se va duce duminica la peste.Daca e vreme urata eu copilul nu pot sa-l scot,dar el se poate duce indiferent de vreme.Un nesimtit sa-l ia dracu!!!L-am mai prins si cu o minciuna,si vad ca se balbaie tot....dar ce rost mai are? Sper ca mai tz fata mea sa faca ceva cu viata ei,mult mai mult,decat am facut eu,de aceea am sa o sprijin cat pot,si am sa ma sacrific pt ea,ca merita,e lumina ochilor mei.va pup si sper sa nu aveti astfel de neplaceri.

ellej spune:

Nu e corect sa pui pe umerii ei toate neimplinirile tale. Sigur ca trebuie sa faci pentru copil tot ce poti tu, dar atitudinea "ma sacrific pentru copil" e gresita, dupa parerea mea. Copilul nu-ti cere sa te sacrifici pentru el si risti in felul asta sa ii reprosezi la maturitate ca "m-am sacrificat pentru tine si tu uite ce faci".
Mai bine iti pui viata in ordine (tu trebuie sa gasesti metoda) si ii dai fetei tale un exemplu de mama puternica.

mirela0521 spune:

fetelor, nu stiu cum sa va incurajez mai bine, insa cred ca solutia este la voi. ei nu se vor schimba atata timp cat voi nu veti fi ferme pe pozitie sa faceti ceva si sa nu mai acceptati atatea compromisuri doar de dragul de "a fi bine". realitatea este ca bine nu va fi niciodata atata timp cat inchideti ochii si ei isi fac "programul" in voie, nestingheriti de nimeni. va veti afunda si mai mult in singuratate, neputinta si casnicii de cosmar.
in primul rand conteaza comunicarea intr-o familie/cuplu. sa poti sa discuti si bune si rele, chiar daca unele lucruri nu iti convin sa poti sa fii in stare sa le asculti si sa intelegi si punctul de vedere al partenerului. nimeni nu este cocosul, nimeni nu este gaina. amandoi partenerii sunt egali.
cand iti alegi un partener nu te gandesti ca vei munci numai tu pt a sustine o casa si el/ea se distreaza si cheltuieste tot ce poate pe prostii.
amandoi muncesc pt binele casei si al familiei, nimeni nu sta cu mainile in san, deci nu exista reprosuri pe tema asta. inclusiv cresterea copiilor si treburile casnice sunt ale ambilor parteneri. nimeni nu are rolul exclusiv al curateniei, al cumparaturilor, al platii facturilor etc. aceste activitati se fac de amandoi partenerii in masura timpului disponibil pt ca amandoi fac mizerie, amandoi mananca, amandoi se uita la tv, consuma lumina, apa, gaze, amandoi au participat la "producerea" copilului, deci nu este doar sarcina mamei! ar fi ideal sa se fixeze un pragram de weekend pt treburile casnice.
fiecare aduce bani in casa in functie serv pe care il are. nimeni nu scoate ochii celuilalt ca eu aduc mai mult, deci mi se cuvine sa cheltuiesc mai mult, sau sunt toate ale mele ca sunt banii adusi de mine. daca se elimina asta se elimina si jumatate din discutii.
in al doilea rand anturajul conteaza enorm de mult. prietenii cu care te vizitezi/intalnesti trebuiesc sa fie cunoscuti si acceptati de ambii parteneri. daca esti inconjurat de oameni de nimic, fara valoari morale, care se "antreneaza" si incita reciproc la modul "ce cocos sunt eu, nu mai este nimeni ca mine" atunci clar nu este o cale prea buna de urmat si ar trebui sa renunti la astfel de asa zisi "prieteni".
uite, ma dau exemplu pe mine/noi. de cand ne-am casatorit nu ne-am dus niciodata la chefuri/distractii separat. cand ieseam in oras ieseam si cu fetele si cu baietii amandoi la aceeasi terasa/masa, astfel incat aveam si eu si el cu cine sa vb. mai ales de cand au aparut copiii niciodata el nu s-a dus la bere, la meci, la pescuit sau la mai stiu eu ce, doar el cu baietii si eu sa stau acasa cu copiii.
nu! daca am mers la un gratar, la iarba verde, la un strand, intr-un parc, in vizita la cineva, am mers impreuna amandoi si cu copiii. da, sunt si momenet ale intalnirilor in care ne retrageam mai deoparte la discutii, fiecare separat, el cu baietii si eu cu fetele, dar petreceam si timp toti impreuna. iar de cele mai multe ori dupa astfel de intalniri ne povestim unul altuia ce am considerat ca este bine sau rau in ceea ce fac prietenii nostri.
de ex, daca un prieten este innebunit dupa electronice si are obiceiul sa le schimbe/reinnoiasca ca pe ciorapi fara acordul implicit al sotiei lui, noi am discutat despre asta impreuna si am stabilit ca noi doi sa nu ajungem sa facem astfel de lucruri, sa punem mai presus propria placere/hobby in detrimentul familiei. sau daca altul are obiceiul sa bea ff mult am hotarat ca este de evitat acea pers pt ca la bautura vb urat si se comporta exagerat.
sau daca am aflat ca alti prieteni s-au dus la circ/teatru impreuna cu copii, sau au plecat intr-un sfarsit de saptamana undeva am zis "uite, un lucru bun! petrec timp de calitate impreuna. ar trebui sa facem si noi asta cu prima ocazie"
cam la genul asta ne-am format noi rel de familie. iar regulile le-am stabilit pe parcurs in functie de evenimentele petrecute astfel ca acum ne cunoastem si ne respectam reciproc f mult. nu prea mai exista situatii care sa ne surprinda incat sa ia nastere vre-un scandal.

Eu, Rares si Rebeca

ipearina spune:

Ellej are dreptate. Copiii cresc, isi iau zborul, cum se spune. Tu ai sa-i "reprosezi" ca te-ai sacrificat pt ea, dar s-ar putea sa primesti urmatorul raspuns "ce, ti-am cerut eu sa te sacrifici pt mine?".
Ce-ar fi sa nu mai stai dupa el ca sa fii scoasa undeva (asta daca nu e copilul f mic, alaptat in continuare etc). Poti sa-i spui ca e ok, sa iasa duminica el cu prietenii, dar o sa iesi si tu sambata cu prietenele, iar el sa stea cu copilul (poate asa vede ca nu e floare la ureche sa stai/cresti un copil, cum cred f multi barbati). Dar ca ti-ar placea ca data viitoare sa aveti o iesire si in trei .

ellej spune:

O abordare corecta. Fara scandaluri, insulte etc. Si tu iti poti face program de iesit, eventual cu copilul daca n-are cine sta cu el o ora-doua. Iesi la o terasa cu o prietena, te duci la coafor. Important e sa nu te mai simti sclava de la cratita. Nu-ti faci nici un bine (nici fetei de altfel) daca stai si inghti toate mizeriile si nu dai dovada de putin fermitate.

CorinaDani spune:

clarmai, fiecare om poate sa faca la un moment dat o alegere gresita in viata.

asta s-a intamplat si cu tine in momentul in care te-ai casatorit cu acest "personaj". ai gresit, si inca foarte mult. insa nu mi se pare normal si firesc ca tu sa patimesti atatia ani din cauza acestei greseli, sa ti se calce in picioare demnitatea, iar sufletul sa-ti fie terfelit in fel si chip, sa fii redusa la conditia de "carpa de sters pe jos". in acea casa esti doar menajera si mama copilului, atat. el nu are pic de respect pentru tine. si, daca nu ma insel si am citit bine printre randurile scrise de tine, el are si o amanta, nu-i asa ? sau, ma rog, o relatie cu alta femeie.

gandeste-te pentru o clipa la urmatorul scenariu : imagineaza-ti ca ai avea o fata, de varsta ta, si trece exact prin situatia in care esti tu acum. ce ai face tu, ca mama ? ce sfat i-ai da, ce masuri ai lua ?

si eu vad divortul ca singura solutie in cazul tau. de ce ? pentru ca sotul tau nu se va schimba niciodata, in parte pentru ca asa a crescut si a fost obisnuit sa vada in familia lui, pe de alta parte pentru ca stie ca nu esti capabila sa reactionezi, esti prizoniera lui. ce face sotul tau se numeste abuz. e doar un pas pana va incepe sa te "altoiasca", desigur la nervi si pe urma sa spuna ca-i pare rau.

tu vrei sa-ti cresti copilul in acest mediu, sa ajungi o femeie acra, nefericita, frustrata, abuzata ? tu nu meriti sa traiesti fericita impreuna cu fetita ta, alaturi de un barbat adevarat, care sa te aprecieze asa cum trebuie ? chiar crezi ca s-au terminat barbatii pe lumea asta si ca nu te mai ia nimeni daca esti divortata si ai un copil ?

fuuugi, fugi rapid cat mai poti, cauta refugiu si sprijin in sanul familiei tale. chiar daca zici ca nu prea te-au ajutat, o vor face acum cand tu esti intr-o situatie atat de grea.

divorteaza cat mai rapid, pune cruce la anii astia frumosi pe care i-ai pierdut langa un tembel, fii tare pentru fetita ta si da-i un exemplu demn de urmat, refuzand sa fii sclava/sluga cuiva. fetita ta ar putea chiar sa-ti reproseze, cand va fi mare, ca te-ai sacrificat degeaba de dragul ei, alegand sa ramai langa acest om care nu va merita. e un egoist, un imatur, se iubeste doar pe el.

pleaca si iti va fi mult mai bine, alaturi de fetita ta. vei gasi resursele si sprijinul necesar, trebuie doar sa te mobilizezi un pic, sa-ti faci un plan de actiune si sa fii hotarata sa-l duci pana la capat fara sa eziti sau sa te lasi santajata emotional, de el sau de familia lui.

Corina - mami de printesa Lori ( 25.06.2007 )

"Oamenii eficienti sunt cei mai mari lenesi, dar sunt niste lenesi inteligenti" (David Dunham)

clarmai spune:

Va multumesc mult la toate....vreau sa inceapa asta mica gradinita,sa vad cum se adapteaza....ma gandesc ca reluandu-mi serviciul si nemaifiind tot timpul legata de copila ,am sa-mi schimb perspectivele......,in toamna fatita incepe gradinita si o sa mai am timp si pt mine,fara ajutorul cuiva,oricum daca nu se va schimba voi lua atitudine,ori se schimba ,ori divortam.Problema este ca si noi faceam totul impreuna,niciodata nu ieseam separat,acum de cand cu copilul,mergem separat,cat despre prieteni,avem putini dar comuni.Mai ieseam la un coafor,am iesit cu o prietena,dar decand ia schimbat boss-ul programul nu prea mai e timp pt mine,sau daca i l-a schimbat boss-ul?...nu stiu,e posibil sa-l fi acaparat amanta,nu stiu,cert este ca nu am sa stau cu mainile in san,...oricum din pct-ul meu de vedere,e ca si cum el nu exista,decat ca mananca seara si doarme acasa,dar fiind plecat de dimineata pana seara,si uneori si in wekend ,nici nu ii simt prezenta,ma doare dar asta e.Ce ma deranjeaza sunt jignirile nefondate si lipsa totala de interes fata de persoana mea,.....am sa iau atitudine,dar astept sa vad daca imi va fi mai bine cand imi voi relua viata,cu servici si copil la gradinita si scoala,si atunci probabil ca fiind ocupata cu ale mele,nu o sa mai dau importanta.Dar daca va continua cu jigniri si voi vedea ca o deranjeaza pe asta mica,certurile noastre voi divorta fara sa clipesc.Pentru ca parinti mei se certau ingrozitor si eu sufeream ,nu vreau sa patimeasca la fel.Voi vorbi si cu un avocat pe viitor ca sa vad care sunt sansele mele,fara casa ,sa iau copilul,pentru ca nu vreau sa risc sa-mi pierd copilul din cauza faptului ca nu am casa.Va pup si multumesc mult pentru suport moral si sfaturi.Temerea mea ceea mai mare e ca daca divortez si nu am casa copilul ii va fi incredintat pe aceasta baza,si nu as putea sa mai traiesc fara acest copil,el nici macar nu stie ce mananca,ce ii place,stie doar franturi care imi trec mi-e prin cap sa i le spun ,cand vine seara,nu cunoaste copilul ca mine,si atunci nu ar fi cinstit sa il dea statul doar pentru ca nu am casa,si repet voi vorbi cu un avocat ,nu vreau sa risc,dar astept sa se duca asta mica la gradinita ca sa pot sa-mi reiau slujba si viata cat de cat,independenta de el..Acum de aseara am devenit constienta ca pt noi doar divortul s-ar putea sa ne rezolve...de ce.....pt ca nu putem comunica,nu mai comunicam,unul vorbeste chineza,iar celalalt,mongoleza,vorbim impreuna si ne inteleg separat.

Tecky spune:

clarmai dupa cum se stie "drepturile femeii sunt egale cu ale barbatului".Incearca sa alegeti impreuna cate o zi in care sa iesiti separat cu prietenii in oras.Daca stati bine din punct de vedere financiar incearca sa cauti o femeie sa te ajute la curatenie.Eu cred ca ai fi mai relaxata.Majoritatea barbatilor se schimba dupa aparitia unui copil,incearca sa fuga de responsabilitati.Cel mai greu ii este unei femei sa aiba grija de copil,casa,sot si de EA.Barbatii considera ca daca femeia sta acasa are timp sa le faca pe toate dar din contra ai mai multa treaba.
Nu te grabi sa divortezi,incearca sa-ti faci timp pt tine si poarta-te indiferent cu sotul tau.