Stare de spirit

A_Iulia spune:

Ai cont pe LinkedIn? Din experienta proprie, vin cel putin 1-2 oferte pe saptamana (si eu nu caut de munca). Merita incercat!

Te-ai gandit la o afacere proprie?

Mickyyy spune:

Barbatul meu cand isi cauta job a facut un test la un momentdat, satul sa aplice la zeci de joburi si sa-i deschida doar 2-3 CV-ul s-a facut ca a gresit o cifra la anul nasterii, scazand zece ani din varsta (de la 41 la 31 ). Rezultatul - peste 70% din aplicatii i-au fost deschise.
Asa ca din pacate varsta conteaza foarte mult.

Oricum, de angajat s-a angajat dupa 1 an si 2 luni de stat acasa, nu vreau sa-mi mai amintesc tot cosmarul ala, iar job-ul l-a gasit pe ejobs (sau bestjobs, habar n-am) insa a cautat referinte despre firma, si a reusit sa gaseasca cunoscuti comuni care i-au oferit recomandare.

Asa ca sfatul meu e sa cauti "conexiuni" cu firma la care aplici, sansele cresc considerabil.

Elena spune:

Super! Asta-i atitudinea cea mai potrivita!



Nu am inteles prea bine ce ai vrut sa spui aici....In ce sens lumea interviurilor depinde de vreme si de evenimente?



_

www.invitatielasucces.ro/" target="_blank">Invitatie la Succes

spune-mi ceva bun

Andries spune:

Din ce stiu eu, multe firme si-au amanat angajarile pentru ca au asteptat sa intre noul cod al muncii. Acum ar trebui sa insisti cu CV urile, vreo catev asaptamani si ai putea avea sanse.
NU vorbi de copil la interviu si daca e cineva nesimtit si intreaba spune-i senin ca e la bunica in Targoviste de exemplu si gata. Trust me...sunt discriminari majore pentru mame cu copii mici, daca ai copii intre 0 si 7 ani e jale, daca ai 30 de ani si inca nu ai copii iar e naspa ca sigur o sa vrei copii, etc etc ...BAFTA !!

Andries

salcia spune:

Oana, si eu astept sa ma apropii de acel DA... Deocamdata nu am mers decat la un singur interviu (si acolo pentru ca m-a recomandat cineva, dar mi-am dat seama ca nu prea avea cum sa iasa ceva bun pentru ca nu aveam experienta necesara care sa se "muleze" acelui job). Nici nu am aplicat la multe anunturi, si dintre cele la care am aplicat cred ca doar vreo 2-3 m-ar fi interesat cu adevarat.

Acum ce nu inteleg eu este de ce totusi nu am fost chemata la niciun interviu in urma trimiterii CV-ului, pentru ca, desi sunt tinerica, am peste 10 ani de experienta in domeniul meu (am inceput sa lucrez din liceu), in companii mari/multinationale, unde am ocupat, treptat, niste pozitii care implicau foarte multe responsabilitati si am gestionat proiecte foarte importante. Am avut tot felul de realizari marete, am facut singura munca unui intreg departament (de fapt la un moment dat asta a si contribuit la decizia mea de a pleca din respectiva companie, sa tii locul a 4-5 persoane pe termen nedefinit nu e tocmai ok), stiu foarte bine cateva limbi straine etc. etc. Si zic eu ca ma pricep si la scris CV-uri/scrisori de intentie, le adaptez pentru fiecare caz etc. Spun toate aceste lucruri nu ca sa ma laud cu abilitatile mele profesionale extraordinare, ci pentru ca sunt nedumerita, in mod normal as fi crezut ca sunt mai "atractiva" pentru potentialii angajatori. Si totusi, telefonul nu suna, iar eu credeam ca macar la interviuri o sa ajung cu un astfel de CV.

Deocamdata nu ma descurajez, din fericire nu sunt presata de diverse circumstante, dar incep usor-usor sa ma gandesc daca nu am luat poate o decizie gresita cand am hotarat sa-mi dau demisia (initial vroiam sa plec dupa ce as fi gasit un alt job, dar, pe langa faptul ca nu aveam timp de cautari, s-au intamplat si niste lucruri pe care le-am considerat inacceptabile). Si cred ca pe undeva mi-e greu sa stau acasa, eu eram obisnuita sa traiesc zilnic in cea mai mare agitatie, tot felul de intalniri, zeci de telefoane, discutii, nebunie de dimineata pana seara (nu era foarte sanatos, dar te obisnuiesti asa).

In concluzie, sunt si eu in grupul workaholicilor anonimi, sau, mai degraba al job-seeker-erilor anonimi, si le doresc mult succes celorlalte fete aflate in "club". Si le multumesc celor care isi iau din timpul lor pretios sa ne ajute cu un sfat sau cu o incurajare, apreciez foarte mult acest lucru .

salcia spune:

P.S.: am o nedumerire, a propos de site-urile de joburi, ar trebui completat oare salariul pe care l-am avut la jobul anterior si cel dorit pentru viitor? Nu stiu cum ar fi mai ok si mai "HRistically correct" sa procedez.

P.P.S.: sfatul de a aplica direct la compania care angajeaza l-am primit si eu, si mi se pare bun, in masura in care poti gasi o adresa de mail relevanta (ca mai sunt si anunturile postate de "confidential"...), cred ca majoritatea angajatorilor apreciaza initiativa si motivatia.

capcaunul spune:

Nu. Nu.
Este o capcana pe care o intind angajatorii si in care majoritatea cad mai devreme sau mai tarziu. Adica inainte de marea negociere de dinaintea semnarii contractului.
Daca ai in spate experienta pe care o poti argumenta atat prin cv, portofoliu, cat mai ales la interviu, trebuie sa amani politicos discutia salariala pana in momentul in care angajatorul este convins ca are nevoie de tine si doreste sa-ti faca o oferta.

capcaunul spune:

Si foarte important! In negociere primul numar trebuie sa vina dinspre angajator. Oferta de care spuneam mai devreme. Abia apoi vei vorbi pentru prima data despre salarii (evident plusand la oferta), dar numai dupa un timp de gandire, preferabil o zi, pentru a nu da vreun raspuns la cald.

Andries spune:

Problema este ca daca jobul este in multinationala, de cele mai multe ori salariul este intr-o banda fixata de ex intre 23 si 28 de milioane pentru junior analyst (exemplu ipotetic).

Daca la CV job seekerul pune 30 mil ...inca e o sansa sa fie chemat la interviu pt ca ai sanse sa negociezi cu el si sa-l aduci in banda. Daca cere 50 din prima nici macar nu-l mai suni. La fel si cu cei supracalificati, recrutorii isi inchipuie ca oricum nu o sa accepte salariul sau managerul care anagajeaza isi da seamana ca omul va fi repede demotivat asa ca nici nu mai suna. Nu trebuie sa pui salariul pe site.



Andries

salcia spune:

Multumesc pentru raspunsuri. M-am gandit si eu la ce ati spus voi, si nu am mai completat rubrica respectiva. Pe undeva mi se parea totusi util, in sensul ca stiam de la bun inceput cum stam (dar pe vremurile astea, nu stiu daca mai e ok).