Mamica de ingeras- o raza de speranta
Raspunsuri - Pagina 6
lukasnicolas spune:
Andreea am citit povestea si lacrimile mi-au siroit fara sa vreau.Sa-ti dea D-zeu multa putere si tarie si ingerasului Andreiut un somn lin
p@ulici spune:
Andreea sa sti ca eu cunosc foarte multe mamici care dupa pierderea unui copil au avut un alt copil acelasi sex.
Legat de Andrei ... de cele 30 de zile ... de lacrimile tale ... sunt momente tare dureroase si grele ... imi doresc sa ai multa putere in continuare si incet vei invata sa traiesti cu durerea in suflet devenita obisnuinta. Te imbratisez cu drag si ingerasului tau ii doresc zbor lin printre stele.
Gena MTHFR Mutatia A1298C Genotip HOMOZIGOT Tratament: Clexane 0.4, Utrogestan 2/zi, O fetita nascuta prematur si devenita ingeras la 12 zile 12h 55 min, Supravegheata de dr. Heim Manuela Satu Mare
Avem un ingeras care ne vegheaza de sus... Este fetita noastra Gabriela Catalina 27.04-09.05.2010
Povestea ta printesa...povestea noastra O viata ... nascuta din doi
Andreea_AS spune:
Of, Paulici....asa mult imi doresc un baietel....
Sper ca Andreiutul meu sa ma auda si sa il roage pe Dumnezeu sa imi trimita un fratior al lui....
M-am tot gandit... si am hotarat ca este bine si pentru el si pentru mine sa nu mai plang,sa imi revin la o stare mai buna, sa incerc sa revin la viata...pentru ca in mod sigur Andreiut ar fi avut nevoie de o mamica puternica, o mamica capabila sa aiba grija de el, nu o mamica ce plange toata ziua, sa fie mohorata si incojurata de sentimente negative. Nu pot sa neg ca m-au cuprins niste sentimente inegurate, ca ar fi bine sa plec si eu la el...dar au trecut repede. Acum ma zbat un pic cu mancarea, pentru ca nu mananc. Eram eu si inainte mai delasatoare si mancam numai cand mi se facea rau, dar acum parca se accentuase starea aceasta. Mi-am chemat prietenii pe la mine ca sa mananc cu ei, ii rugam sa stea cu mine la telefon ca sa pot manca, acum trebuie sa ma intorc la placerea de a manca, pentru ca nu duce nicaieri aceasta stare de letargie. Pofta de mancare am, dar nu am starea de dispozitie. Au fost zile in care nu am mancat nimic...si asta clar nu e bine. Dar sunt hotarata sa fac lucrurile asa cum este normal a fi facute. Andreiut in mod sigur nu se intoarce daca eu imi fac mie rau, iar daca el ar fi trait in mod sigur nu ar fi avut nevoie de o mami depresiva si o mami disperata. De acolo de sus, stiu ca el imi da puterea asta.
Joi se vor implini cele 40 de zile. Nu stiu de ce si de unde, simt o eliberare. Sper ca si el sa simta la fel. Pana acum nu puteam sa dorm fara sa mearga Tv-ul si cu lumina stinsa. Azi-noapte am reusit. Este si tati acasa si e mai usor, iar in cele din urma voi reusi si cand voi fi singurica.
Totusi, imi ramane o intrebare fara raspuns... de ce EL asa bolnavior? ca boala lui a dus la necazul asta? nu stiu daca cineva - vreodata imi va da raspuns la o astfel de intrebare....
p@ulici spune:
... mancatul ... inainte de sarcina am fost o mancacioasa ... in sarcina am mancat moderat, zic eu corect ... apoi dupa ce am nascut am continuat, pt a avea laptic bun ... dupa ce a murit ... mancam de musai cum se zice la noi ... adica de nevoie ... simteam ca mananc degeaba ca nu o mai hranesc pe ea ...
Legat de "de ce" e o intrebare care sub o forma sau alta ne-o vom pune toata viata. Insa trebuie sa sti ca puiului tau ii e bine acolo sus ... nu mai sufera si nu mai e bolnavior. Iti doresc multa putere si ingerasului tau zbor lin printre stele.
Gena MTHFR Mutatia A1298C Genotip HOMOZIGOT Tratament: Clexane 0.4, Utrogestan 2/zi, O fetita nascuta prematur si devenita ingeras la 12 zile 12h 55 min, Supravegheata de dr. Heim Manuela Satu Mare
Avem un ingeras care ne vegheaza de sus... Este fetita noastra Gabriela Catalina 27.04-09.05.2010
Povestea ta printesa...povestea noastra O viata ... nascuta din doi
joana2672001 spune:
Draga Andreea si Paulici,
am citit cu lacrimi in ochi povstile vostre devastator de triste fie si pentru cineva care nu va cunoste cum sunt eu. Imi pare sincer rau si av doresc din tot sufletul bebei sanatosi si fericiti pe viitor.
Eu de curand am pierd o sarcina in stadiu mic, aveam 6 saptamani la ecograf.
Poate nu am dreptul sa ma plang de experienta traita, pentru a toata lumea imi spune , ca nu exista cauze ca a fost selectie naturala, insa e greu de acceptat asa ceva.
Asa ca daca nu va suparati o sa mi relatez aici povestea cat se poate de scurt.
In data de 20.01.2011 m-am trezit de dimineata cu gandul de a-mi face un test de sarcina. Pur si simplu, din senin. Asa ca desi nu aveam motive, deoarece medicii imi tot spuneau ca am ovare polichistice si ca nu am ovulatie, mai ales ca am o mentruatie tare neregulata, l-am facut.
Surpriza mare cand am vazut ca testul este pozitiv. Nu mi venea sa cred ochilor. Imediat am sunat la clinica privata unde sunt asigurata sa fac un eco si un test de sange.
Asa ca pana la 11 aveam un eco facut si testul betaHCG facut. La ecografie nu s-a vazut nimic medicul spunand ca este normal , ca e prea mica sarcina sa revin peste 2 saptamani s pt siguanta sa-mi fac testul de sange. In asteptare rezultatului m au incercat fel si fel de sentimente. Eu incepand din data de 06.01 am inceput sa iau tartament pt ovarele polichistice si anume Merformin care am inteles ca ajuta sa se instaleze sarcina. Sincer nu cred ca aceste pastile m-au ajtat sa raman insarcinata. Chiar nu stiu, cert este ca imi faceam o mie de griji si ma invinovateam ca le-am luat si puteau sa faca rau bebelului mic de la mine din burtica.
Seara a iesit si rezultatul care a fost o valoare destul de buna , spuneau medicii, si anume 326.
Va imaginati fericire, telefoane la pariti si tot felul de planuri ca vom avea un bebelul mult dorit.
In data de 26.01, intr-o miercuri, la fel fara nici un motiv, m am dus sa repet beta HCG . Valoarea acestuia m a ingenuncheat, vazand ca in 6 zile era doar 610. Medicul mi a spus si oricum ma interesasem si eu, ca treb sa aiba o valoare de ordinul miilor daca sarcina se dezvolta corect.
Am mai asteptat m am rugat intr una , am incercat sa fac tot ce era bine, si sa fiu cat mai linistita pana in data de 3.02 cand m am dus la eco si treb sa i auzim inimiora.
Insa nu a fost sa fie asa. Saculetul era mic nu era nici un semn de bataie cardiaca, si deja incepusem sa am o scurgere maro care in 2 zile, pana sambata 05.02 s a transformat in avort spontan si am eliminat.
Am fost dea dreptul devastata, plangeam necontenim, m am dus si am ingropat ceea ce eliminasem la radacina unui copac. Nu imi venea sa cred.Am simtit o durere cum nu mi a mai fost dat sa traiesc si nici nu am crezut vreodata ca voi terce prin asa ceva. Mereu m am considerata o persoana norocoasa si sincer am crezut ca voi avea o sarcina usoara si fara griji. Insa nu, de la bun incet daca stau acum si ma gandesc am avut asa parca un presentiment ac ceva nu e un regula. Apoi am inceput sa ma invinovatesc tocmai pt ca ganmdeam asa am pierdut sarcina . Offf....
Tinand cont ca sarcina era mica si mai ales era prima sarcina, medicii nu mi a raspuns nimic, pur si simplu o anomalie cromozomiala, fara prea multe alte explicatii.
In sufletul meu nici nu stiu ce este acum, parca doar astept sa treaca timpul. De ce? Nu stiu. Sunt atat de confuza si parca nici nu realizez ca l am pierdut (vorbesc la masculin pt ca din momentul in care am stiut ca sunt insarcinata eram sigura ca va fi baietel).
Sper ca nu v am plictisit si stiu ca suferinta vostra este mult mai mare si mai indretatita decat a mea, insa mi a facut bine sa o scriu in asa detaliu. Nu sunt inca decisa daca vom mai incerca sau cand , deoarece mi e teama. Asa cum acum s a intamplat pe nepusa masa asa Bunul Dzeu ne va da copilul mult dorit cand va considera de cuviinta.
Va spun si voua ce mi-a spus o pritena draga mie in momentele triste: "Cu cat tristetea si suferinta sapa mai adanc cu atat face loc fericirii ce va urma."
Va pup cu mult drag si va doresc alinare usoara.
5+
ioanna16 spune:
Buna Andreea_AS,
Multa putere sa reusiti sa treceti peste acest momnet negru din viata vostra, va doresc.
Iti inteleg bine suferinta, eu in 2009 am fost insarcinata si undeva in jurul a 24 de saptamani am vazut la ecograf ca bebe sufera de o malformatie datorita careia ar putea muri la nastere sau ramane cu sechele pe viata.
Dupa o lupta cu mine insumi si dupa lungi discutii cu diversi doctori, am ales sa intrerup sarcina; am spus ca mai bine sufar eu decat sa sufere bebe toata viata si sa se intrebe de ce am ales sa il aduc asa pe lume.
Dumnezeu mi-a dat puterea de a trece peste toata durerea, mi-a redat speranta si dorinta de a avea un alt bb, si iata ca acum sunt insarcinata in 30 saptamani.
Dupa pauza de 6 luni iti recomand sa te duci la doctor, sa faci analize prenatale si sa va apucati de treaba, pentru un sufletel curat.Imbratisari! 30+
ioanna16 spune:
Buna joana2672001,
Imi pare rau de pierderea suferita, indiferent cate saptamani aveai tot un sufletel era bebe.
Rabdare si putere de a trece peste evenimentul acesta nefericit si ambitie pentru un alt bebe sanatos si frumos care sa iti umple viata de bucurie.
Imbratisari! 30+
p@ulici spune:
joana2672001 imi pare tare rau pt pierderea ta ... e si a ta o pierdere grea ... printre altele iti recomand sa iti faci analizele de trombofilie pt a determina daca nu cumva aceasta e cauza opririi in evolutie. Pe DC gasesti un topic foarte bune pe acest subiect, iar pe EMMA gasesti multe mamici de ingeri. Iti doresc multa putere ... si sanatate ... ingerasului tau zbor lin printre stele ...
Gena MTHFR Mutatia A1298C Genotip HOMOZIGOT Tratament: Clexane 0.4, Utrogestan 2/zi, O fetita nascuta prematur si devenita ingeras la 12 zile 12h 55 min, Supravegheata de dr. Heim Manuela Satu Mare
Avem un ingeras care ne vegheaza de sus... Este fetita noastra Gabriela Catalina 27.04-09.05.2010
Povestea ta printesa...povestea noastra O viata ... nascuta din doi
Andreea_AS spune:
@Joana- imi pare rau ca ai trecut printr-o astfel de situatie. Ma uit in jurul meu si imi pare rau ca nu sunt singura, se intampla din ce in ce mai multe lucruri dureroase si dramatice in lumea asta. Am si eu o amica ce a pierdut sarcina la 6 saptamani si a fost devastatta. La un moment dat, in timpul sarcinii- am avut niste sangerari destul de puternice ce au durat vreo 4 zile si ma gandeam cum ar fi daca as pierde sarcina. Putin m-am gandit, pentru ca nu as fi conceput sa gandesc in profunzime. Totodata, ca si tine, am avut multe presimtiri. Una singura am ratat-o si anume ca "sunt insarcinata". Eu si sotul meu suntem impreuna de 11 ani si nu ne-am pus problema sa avem copii. Vestea ca va fi un bebelus m-a traznit si abia cand am vazut la echo am realizat. Ce pot sa iti spun este ca trebuie sa ai incredere. Sa ai incredere in tine- pentru ca in mod sigur va veni copilasul mult dorit. Este greu acum, dar intr-un viitor apropiat se poate intampla. Dureros este ca ni se intampla acum - noua. si eu am temeri - de la cand mi se va intampla minunea - pana cand, visand cu ochii deschisi, sa il am acasa. Din primul moment am stiut ca este baietel, ca si tine. Si asa a fost. Curios este ca medicul a vazut ca este baietel la 10 saptamani si nu a putut sa vada ditamai malformatiile la inimioara. Nimeni -niciunde nu iti poate garanta nimic. Dureros este ca nici in strainatate nu sunt toate perfecte, asadar nu ne mai ramane decat incredere in Marele Dumnezeu. Amica aceasta a mea de care iti spuneam, are un baietel care in curand, daca nu azi, face doua luni. Asadar....curaj si incredere.
@Ioana. am o cunostinta care in luna a cincea de sarcina a facut rubeola. Erau gemeni...si cate planuri, cate ganduri frumoase, cat de doriti erau....iar o sarcina gemelara...e chiar o bine-cuvantare. Pentru binele tuturor, a fost mai bine sa intrerupa sarcina. Are acum un baietel superb, ce ieri a facut 6 luni....Tine-ne la curent cu evolutia sarcinii tale si iti doresc un baietel sau o fetita sanatoasa. Cred ca cel mai frumos lucru ce ti se poate intampla este sa simti cum da cu manutele si cu piciorusele, chiar daca uneori este obositor cu burtica mare...
@Paulici. Trebuie sa mancam:). Stateam si ma gandeam ca daca nu mananc - ma imbolnavesc. Si ajung in spital - unde nu vreau sa merg. Andreiutul meu este satul de spitale. Jumatate din viata si-a petrecut-o in ele. Nu asta isi doreste el pentru mamica lui...
Si da, sunt constienta ca de acolo de sus, imi da mare putere si dorinta de a merge mai departe.
Revin la problema pe care o am cu tati lui. Of, ii este greu sa se gandeasca ca poate canva- un alt bebelus va sta in caruciorul sau in patutul lui Andreiut. Imi repeta ca este un copil perfect, iar el nu are capacitatea sa conceapa o alta vietisoara, pentru ca el are un singur copil...Aici cred ca intervine un egoism al meu si anume ca imi satisfac eu o dorinta- aceea ca imi doresc copilas. Huh. Ma grabesc sa plec un pic. mai scriu cand ma intorc.
Sanatate va doresc si o zi linistita.
p@ulici spune:
O zi linistita si tie Andreea ... ai rabdare cu el ... si intelege-l ...
Gena MTHFR Mutatia A1298C Genotip HOMOZIGOT Tratament: Clexane 0.4, Utrogestan 2/zi, O fetita nascuta prematur si devenita ingeras la 12 zile 12h 55 min, Supravegheata de dr. Heim Manuela Satu Mare
Avem un ingeras care ne vegheaza de sus... Este fetita noastra Gabriela Catalina 27.04-09.05.2010
Povestea ta printesa...povestea noastra O viata ... nascuta din doi