Oare sta in puterea noastra?

Am gasit pe internet o poveste care m-a impresionat...e in engleza si de aceea n-o copiez ci incerc s-o traduc in mare.

Un tanar casatorit merge la aeroport sa-si astepte un prieten. Tot in asteptare pare sa fie chiar la un pas de el o femeie cu trei copii mici, catre care se indreapta un barbat zambind fericit. Pune jos cele doua genti usoare pe care le avea si incepe de la copilul mai mic catre cel mare, imbratisandu-i cu drag si spunandu-le cat i-au lipsit si ce mult ii iubeste. Apoi isi ia sotia in brate si-o saruta cu multa pasiune, declarandu-si dragostea pentru ea.
Uimit de manifestarea plina de iubire tanarul se trezeste intrebandu-i curios de cat timp sunt casatoriti si cat a lipsit. Zambind, barbatul ii raspunde ca sunt casatoriti de 12 ani si ca a lipsit doua zile intregi. Inca si mai uimit fiindca se astepta sa auda ca lipsise cel putin cateva saptamani judecand dupa reintalnirea plina de dragoste, tanarul face urmatoarea remarca cu voce tare :"Sper ca si casatoria mea sa ramana la fel de pasionala dupa 12 ani!"
La care barbatul il priveste si ii spune : "Nu spera, prietene...DECIDE! "

delphin spune:

Da, sta in puterea noastra, adica a celor doi care formeaza cuplul. Cu dragoste si cu respect reciproc.

szivarvany spune:

In puterea celor doua parti de fapt asa impreuna in aceeasi directie si in acelasi timp

Daria & felina fioroasaGIULIA(2004 08 16) cu Sela
_"Meglio sole, che mall`accompagnate !"


*** Concursul KloraneBaby *** www.desprecopii.com/POZECONCURS/folderview.asp?folder=chic%20bebe%20-%20klorane%20baby&page=4" target="_blank">mam.jpg ***

tlaura spune:

Noi implinim la anul 14 ani de casatorie si 15 de locuit impreuna; baiatul are 8 ani, iar seara cand vine "tati" de la serviciu, exact asa ne imbratisam cu totii, de parca ar fi lipsit cel putin o saptamana!
Indiferent de activitatea pe care o prestam in momentul in care intra pe usa, sarim de parca af fi venit Mos Craciun!
Da, de noi depinde cum pastram o relatie!

Gabi_K spune:

Nu numai de noi depinde. Poti sa faci orice, daca nu mai SIMTI ceea ce simte un om indragostit cand isi revede partenerul/partenera. Si chiar daca simti, daca celalalt nu simte aceeasi lucru, degeaba te chinui singura. Insa cu multe eforturi din ambele parti se poate mentine spiritul primelor intalniri

Gabi+Robert(20.05.1997)+Lili(17.05.2002)

Povestea nasterii: Lili si Robert Locul nostru www.jccoradea.ro" target="_blank"> preferat

aiamoni spune:

Felicitari, Laura!!!Si nu ti se intampla sa fi mai prost dispusa intr-o zi, sau poate chiar putin suparata pe sotul tau (ca si-a lasat ciorapii aiurea, ca nu te-a sunat la 3 fix cand a zis, ca a uitat sa cumpere paine, etc)? Chiar in fiecare zi uiti de toate cand ajunge acasa si il imbratisezi la fel?

Gabi, asa este cum spui, intrebarea este daca poti sa nu mai simti nimic pentru partenerul tau chiar daca ai luat decizia asta si ai actionat ca atare...pur si simplu chiar daca cei doi parteneri lucreaza constincios la relatia lor. Oare si atunci se poate rupe firul?

mirela0521 spune:

daca nu ar exista povesti si filme un pic exagerate care sa ne intretina romantismul si sa ne ridice adrenalina, probabil ca multi dintre noi ne-am lasa pagabusi in multe gesturi si declaratii! viata nu e chiar identica ca-n filme/povesti, dar poate fi sensibil de apropiata daca iti doresti acest lucru. depinde de cat de implicati sunt ambii parteneri sa pastreze "fluturasii" in zbor pt cat mai mult timp! orice e posibil in viata...

Eu + Rares (19 aug 2006) + Rebeca (4 iun 2008)

Donna_Ly spune:

Mie una imi e frica de efuziunile stereotipe si repetitive.
Totdeauna am avut senzatia ca, in spatele "fumigenelor" formate de rutina unor nume de alint/pupaturi/cadouri/seri romantice (chiar daca au fost foarte sincere la inceput) partenerul se poate departa de tine. sau tu de el. Si tocmai din cauza acestor "fumigene" risti sa-ti dai seama prea tarziu de asta...

Donna_Ly
Saptamana 26 +

greieras spune:

Eu cred ca depinde foarte mult de cum defineste fiecare "dragostea". Pentru cei care o vad doar ca pe un sentiment, odata cu palirea sentimentului se strica relatia. Pentru cei care o vad mai intai ca pe o decizie la care se adauga si sentimentele, dragostea va ramane la fel, sau chiar va creste in timp pentru ca este bazata pe lucruri mai adanci. Personal cred ca este foarte greu sa intreti un sentiment, pentru ca sunt prea multe variabile. Merge bine daca totul e bine, dar viata este plina de lucruri neasteptate (gen tragedii) si atunci sentimentele o iau razna complet.

In concluzie cred ca dragostea adevarata este decizie, nu de putine ori opusul a ceea ce simti.

Cand m-am casatorit cu sotul meu am promis ca voi fi alaturi de el pana ce "moartea ne va desparti". De multe ori ma trezesc cu fata la cearceaf (or fi hormonii, nu stiu) si nu simt fluturasi la stomac de loc, de fapt nu simt nimic. Il iubesc? Da, si i-o arat in ciuda faptului ca nu simt nimic, pentru ca dragostea mea fata de el e decizie. Bineineles ca am si zile in care ma topesc dupa el.

Gloria si Eva (22 dec. 2004)


Craciun 2008


Evil thrives when good men do nothing

Orhidee23 spune:

Am citit ce-au scris fetele ,si unora le dau dreptate,altora nu.
Cand m-am indragostit,a fost "un coup de foudre",un foc pe care nu l-am putut stinge,in ciuda incercarilor mele repetate.Acum inteleg dragostea asltfel:un foc pe care TREBUIE sa-l intretin.Pe care ALEG sa-l intretin.Am luat o decizie,cand m-am trecut pe numele lui:ca-i voi fi alaturi la bine si greu.Pana la moarte,si dincolo de ea,daca este adevarat ca mai exista ceva.Mai sus cineva spunea ca aluatul alint-pupaturi-cadouase-seri romantice,poate fi o masca hidoasa,peste o casnicie putreda.E adevarat,am avut atatea exemple in jururl meu.Dar pt mine aluatul acesta este indispensabil.Il iubesc si imi manifest dragostea asta cum pot,cum stiu mai bine prin vorbe,fapte,gesturi,atentie,sacrificii si compromisuri cand este cazul.N-asi putea face toate astea de fatada.Adica cum sa-i sar in brate,daca nu ma impinge nimic?Nu inteleg.Cum sa-l sarut,daca nu-mi doresc sarutul acela?
Cand am citit intamplarea cu aeroportul,prima reactie a fost : "Asa,si?".Nu pricepeam care-i faza,unde-i talcul.Apoi m-am dumerit.Eu cred poti pastra focul dragostei viu,depinde de tine si el.Exclusiv.Conjunctura vietii,factorii externi,necazuri,falimente,boli...nu despart!Eventual intaresc!TU esti cel care ALEGI,daca vrei si merita sa treci mai departe,sau spui PAS,si iesi din joc.
Intr-o zi am ales sa fiu cu el.Si in fiecare zi aleg la fel.Cand simt ca lucrurile scartaie,ma opresc sa vad unde s-a innodat firul.Imi tin inima inchisa pt fiori si iubiri,straine.Ii sunt fidela si-n gand.La propriu.Nu-mi permit sa-mi opresc gandul asupra altui barbat,nici privirea.(d.v.d.v sexual sau emotional)Pt ca de aici incepe totul...azi o privire, un zambet,maine un sms,peste-o luna o intalnire,etc.Nu-mi permit glume sau vorbe cu doua intelesuri,decat cu EL.Sotul meu.Si lista ar putea continua.
Asa e AZI casnicia noastra.Mai frumoasa decat mi-am imaginat,sau visat vreodata.Nu ma intrebati cum va fi maine,sau peste 15 ani.Noi traim pt AZI.

aiamoni spune:

LA MULTI ANI!

Anul acesta de revelion am petrecut cu un grup de tineri, 3 perechi de fapt, dintre care doar una era "cu acte in regula", ceilalti erau inca doar prieteni. Le-am observat comportamentul toata noaptea.
Perechea casatorita : s-a comportat normal, dar n-am vazut nici un gest mai special de tandrete in afara de sarutul de la miezul noptii.
Perechea necasatorita 1 : el a imbratisat-o, a pupat-o, i-a mangaiat parul toata noaptea, ea doar a acceptat (uneori de-a dreptul plictisita) dar nu i-a inapoiat niciodata tandretea.
Perechea necasatorita 2 : comportament de "luna de miere", s-au pupat si imbratisat toata noaptea.

Interesant, nu-i asa? Dar oare se poate trage o concluzie din comportamentul lor? Oare in perechea casatorita partenerii nu se mai iubesc? Sau in perechea 1 ea chiar era plictisita de el? Gesturile sunt cu adevarat oglinda sentimentelor?

Probabil raspunsul corect este : depinde.