tipaaa

Didididi spune:

Imi dau si eu cu parerea din experienta personala. E mai usor sa te intelegi cu copilul daca nu suprapui plecarea in oras cu programul de somn, masa, ca atunci nu mai coopereaza.
Al meu o singura data a facut o "criza"- i se pusese pata intr-un magazin pe o jucarie-masinuta in care de abia incapea, ca altfel o luam :). Cand a auzit nu nu ne am mai inteles cu el, nici nu vroia sa ne apropiem de el ca ridica tonalitatea cu 5 octave. A trebuit sa il lasam sa planga pana s-a calmat si a inteles ce vroiam de la el. In rest, ma straduiesc sa evit sau sa ii distrag atentia la altceva. Problema e sotul meu care o tine pe "se uita lumea la noi", iar soacra mea zice ca o sa ni se urce in cap.

Didi si bb Mihail (22.08.2008)

ina.click spune:

Eu nu am experienta personala, am doar o povestioara .

Eu cu vara-mea + copilul sau (1 an) in DK, pe feribot.
Langa noi, doamna inalta, blonda, frumoasa. Copilas de vreo 3 ani blod, frumos. Feribotul merge, copilul se plictiseste si-i zice mamica-sii ca vrea jos (am dedus asta din gesticulatul catre iesire + tras de mana mama)
Mama zambeste, merge pana la usa, deschide, ii arata fiului ca suntem in mijlocul fjordului si nu ne putem da jos decat daca Andersen a vorbit serios in povestea aia cu sirenele probabil. revine la locul sau.
Copilul incepe sa scanceasca - > tipe - > urle - > convulsioneze - > faca ca toti poltergeistii posibili. 8uri pe covor de nervi, pumni in podea, vene umflate pe gat. Ma-sa e calma. Mai calma decat metafora calmului. Ma uit la mainile ei, la ochi, sa vad daca-i pocneste pulsul de nervi. Da de unde. Chiar e calma, din cand in cand mangaie copilul (care deja e undeva in spectrul de final al ROGVAIVULUI) si ii tot explica ceva acolo pe limba lor zambind.

Toata scena asta tine vreo 20 de minute pana debarcam. La debarcare, mama ia copilul asa urland in brate ca pe un pachet si coboara.


Imi scot castile din urechi si binecuvantez ideea de a-mi fi luat din alea 100% surround. O intreb pe vara-mea daca am intuit corect "da, ala micu vroia jos"

acu sa nu imi ziceti ca trebuia si ea sa ii dea ce vrea; doar nu era sa il arunce peste bord "vrei jos? na jos"

ce vroiam sa spun era ca oamenii din jur nici nu faceau pe surzii dar nici nu isi dadeau ochii peste cap de oroare; se rasuceau sa vada sursa zgomotelor apoi odata identificat micul urlator zambeau si scoteau brusc un audiobook cu casti sau un mp3 din buzunar.
Atat.




26 +

alex_andra spune:

Ma rog...eu n-as putea sa zambesc daca mi-ar urla un copil timp de 20 de minute in urechi...
Care-i morala pana la urma?:)

Andra, mami de leoaica Eva (03.02.2009)

Ilinca_M. spune:

Ca alte neamuri sunt mai civilizate si mai empatice, mai respectuoase si mai intelegatoare fatza de un copil si chiar daca in sinea lor le tziuie urechile, ca sa zic asa, se abtin de la a-si da ochii peste cap, a face mutre acre, a arunca priviri dezaprobatoare si a da sugestii si indicatii gen:"ar merita o mama de bataie/ i-as rupe urechile/ l-as pocni drept in nas"...eu asta am dedus ca morala.

mami de Sophia-Diana (Sophiphi)
18 luni
Manole forever
Sovata

sirimie spune:

Nu e ceva de ce sa il dezveti. O sa tipe si mai mare

alex_andra spune:

Aham :)
deci ceilalti tre sa fie civilizati si sa ignore tipatul de copil, care, stie toata lumea cat de puternic poate fi, dar mama aia, nu se gandeste ca decibelii copilului sau deranjeaza 50 de oameni in jurul sau?
Ea nu trebuie sa fie civilizata, nu?
ok:)


Andra, mami de leoaica Eva (03.02.2009)

ina.click spune:

Morala asta era, da, ca uneori cei care nu sunt parinti creeaza precedentul.

ideal e sa nu tipe copilul, practic tipa destul de des.
ideal e sa il calmezi cumva sau sa elimini situatiile in care tipa, practic uneori ...nu merge.

Ce era sa faca doamna daneza? :) sa-l arunce pe geam? eram in mijlocul fjordului, ala urla ca toti belzebutii, vroia JOS ACUM MUSAI, era imposibil.
Si da, lumea s-a uitat atent sa vada de unde se aude, l-au vazut pe copil pe jos, au vazut-o si pe ma-sa si si-au gasit brusc metode de antifonare temporara

Pe aici din pacate vezi ochi dati peste cap, oftaturi dramatice si mai rau bombaneli sau sfaturi pentru ca, nu-i asa, in fiecare din noi zace un Marius Chicos Rostogan combinat cu o doamna Bovary cu migrene anticipate:

"Da fa-i ceva cucoana...bine ca tarasti copiii dupa tine in loc sa stai dracu [ pronuntat dreaku de obicei] acasa...uite parca-i reclama la Durex...aoleo ba ala micu ce zbieri asa, te baga bau bau in sac"

etc samd

Eu jur ca n-am mai auzit nimic odata ce mi-am infundat castile in urechi. Da, ma uitam discret in continuare pentru ca eram stupefiata de rezistenta fizica a baietelului. Ma gandeam ca eu daca as urla 20 mins as face embolie pulmonara.

Cat despre cand o sa nasc....realizez ca nu voi mai putea sa imi pun castile pe urechi, dar asta e, imi asum neplacerea alaturi de multe altele, ca de aia fac copil si nu-mi iau bonsai.



26 +

alex_andra spune:

Ma bucur atunci ca nu traiesc in acea tara empatica:))
Eu nu as putea oricum sa fiu atat de "civilizata" si sa deranjez atatia oameni in jurul meu, pt ca am un copil isteric.
In niciun caz nu ramaneam impasibila.
Si nu, Ilinca, nu mi-as fi batut copilul, daca asta insinuezi.

Andra, mami de leoaica Eva (03.02.2009)

ina.click spune:

Stiu mai, dar ce ai fi facut?

Si eu exact la asta m-am gandit. "Frate daca eram in locul aleia...."
apoi m-am oprit.

Ce?
Il pocneam? Probabil asta mi-ar fi venit, da, dar nu il pocneam.
Il amutzeam? Cu ce? Cu o soseta? Cu antebratul, intr-un simulacru de imbratisare materna / cheie franceza?
Il faceam foca?
Il bagam in buda?

Habar n-am. Uneori sunt situatii in care chiar nu ai deloc ce face. El urla, tu astepti sa i se inroseasca bronhiile de atata urlat.

Uite sa iti mai zic o situatie care m-a afectat mult mai ...puternic.

Am gresit si am luat microbuz in loc de tren. Mare tampenie. Ma asez langa o mamica cu copil in brate- acolo era locul meu, ma rog.

Pe drum, copilul...face caca. Adica duhnea de ziceai ca si-a deschis latrina, nu ca a facut caca un singur bebelus.

Mama scoate un pampers, il inlocuieste (eu in momentul asta eram deja alba / verde si ma tineam sa nu borasc in batista) dupa care deschide nonsalant geamul microbuzului si arunca, pe langa nasul meu, pampersul plin de rahat. Pe sosea. Din mers. De la 80km /h

Moment in care m-am ridicat si m-am asezat langa sofer zicand "io langa vaca aia nu mai stau, deschide geamul ca murim aici"

Acu la cativa ani dupa intamplare nu imi iau cuvantul inapoi; tot vaca o consider, pentru aruncatul pampersului din mers pe sosea. Daca nimerea unuia pe parbriz si-l umplea pe ala de bucuria maternitatii? Si asa umpluse tot microbuzul de putoare, ce mai conta daca baga scutecul in punga si punga in geanta.

Insa in privinta schimbatului de scutec m-am razgandit. Mai stii? Poate nu avea ce face. Poate trebuia schimbat atunci.

Deci in incheiere, concluzie si morala:
Nimanui nu-i plac racnetele unui copil. Nici macar parintilor. Sunt sigura ca nu creste inima in ei.
Toti fac c pot sa le preintampine. Unii ii pocnesc, altii ii consoleaza, altii ii ignora, fiecare dupa cum ii duce capul.

Dar de multe ori, urletul in public si schimbatul de pampersi sunt lucruri ....care se intampla fie ca vrei fie ca nu.
Moment in care cred ca ar trebui cu totii sa avem putintica toleranta


Ok si o ultima poveste:

Eu, la 3 ani, facand istericale (da, am fost fix copilul cosmar din reclamere pro-contraceptie)
tata exasperat ma carpeste
o turista frantuzoaica, dezolata "Oh mais non monsier, mais elle est tant jolie!"
Tata cu naduf: "Ci joli, madam? Daci-i ase joli, iatz-o matali acasi!"

26 +

miereamara spune:

Copilul nu este "isteric" pentru ca asa vrea el. Ci pentru ca atata poate, asa se poate manifesta el la varsta respectiva, creierul lui nu poate procesa frustrarile asa cum le proceseaza creierul unui adult, toddlerii au creierul imatur, primitiv (nu in sensul negativ) nu sunt capabili sa manuiasca si sa isi tempereze emotiile, mai ales cand sunt suparati, creierul lor este imbalanced, partea dreapta a creierului care controleaza impulsurile, emotiile este mai activa, iar atunci cand este suparat copilul isi pierde si ultima farama de control si partea stanga a creierului ("thoughtful left brain") e ca si inexistenta!!

Acelasi lucru ni se intampla si noua, dar noi dupa primele gandurim "negative" su impulsul de a da cu pumnul in perete de nervi, ne controlam. De ce? Pentru ca am crescut si emisferele noastre cerebrale sunt balansate acum, nu mai este cazul ca una sa preia controlul in detrimentul celeilalte.

Despre metodele folosite aici nici nu are sens sa mai zic ceva, mi se pare trist, foarte trist!

Copilul meu are un temperament vulcanic, mie imi place sa ii spun "spirited", bunicii si neamurile din Romania probabil ca i-ar spune rasfatat, prost crescut, etc.

Da, se tavaleste pe jos, isi exprima dorintele cu "voce tare", face asta indeosebi acasa si culmea in public (la gradinita) nu a avut nici o iesire din asta, toata lumea il lauda cat de frumos se comporta. Dar acasa, in mediul lui, se poate manifesta cum doreste si mi se pare o atitudine sanatoasa. E adevarat ca nu il plimb prin magazine cand stiu ca e obosit/flamand si nici nu merg in vizite cand este ora lui de somn sau masa sau e prost dispus.

Ce fac cand se tavaleste pe jos? In primul rand incerc sa aflu ce a provocat criza ca sa pot evita pe viitor. Apoi ii arat ca ii inteleg frustrarea, ii repet de cateva ori: Aidan e suparat, suparat pt ca....apoi cand il vad ca s-a conectat la mine si i-am atras atentia ii explic cu cuvinte putine de ce nu se poate/etc iar la sfarsit incerc sa ajung la un compromis: nu putem sa aruncam cu mancare pe pereti dar uite putem sa facem un copac in farfurie din mazare, pastai si mai stiu eu ce. Nu functioneaza intotdeauana, are momente in care trebuie sa il las sa isi revina singur pt ca nu doreste prezenta mea, ii spun: ai nevoie sa plangi, plangi, mami e aici, cand te calmezi putem sa facem nu stiu ce...

Uneori e atat de suparat incat ma loveste, il inteleg, dar asta nu inseamna ca e ok sa ma loveasca, de obicei incerc sa opresc violenta, asta e o regula clara, ii spun stiu ca esti suparat dar nu este voie sa lovesti.

Aici nimeni nu da ochii peste cap cand copilul tipa sau are un tantrum, nu am auzit comentarii urate, de obicei intreaba cu zambetul pe fata : ce este baby? de ce esti suparat? incearca sa se conecteze la copil si nu sa il critice.

www.flickr.com/photos/14984866@N07/" target="_blank">Baby Gator