tipaaa
Raspunsuri - Pagina 5
denizel spune:
| Citat: |
| citat din mesajul lui narcisam102 baietelul meu are tot 9 luni si la fel ca al tau cand vrea ceva si nu primeste ex telecomanda tel etc, sau se plictiseste incepe sa urle culmea este ca mai da si din picioare...asa in fund cum se pune el. Eu aplic o metoda pe care am invatato tot de aici. Cand incepe sa urle il i-au il pun in patutul lui iar eu stau langa el pe pat si ma uit in jos. Ideea este sa nu il lasi singur in camera sa nu se simta abandonat si nici sa te uiti la el pt ca fie mila din ochii tai il va face sa planga si mai rau fie daca razi sau ceva se enerveaza ca razi de el.... asa ca evita contactul cu ochii. Stau cuminte langa el uitandu-ma in jos si astept sa termine cu urletele. La inceput a durat vreo 2 minute dar apoi in nici un minut se calmeaza si incepe sa se joace cu jucariile din patutul lui. Asta seara am aplicat metoda pe covor in sufragerie si a mers. I-am explicat ca nu se poate juca cu telefonul iar apoi m-am asezat in fund langa el uitandu-ma in jos. in cateva secunde i-a trecut si a fugit la o masinuta sa se joace cu ea. Al meu daca se plictiseste in patut incepe sa-si arunce jucariile. De obicei atunci il i-au si mai il mut ca sa previn urletul. Daca am treaba si chiar nu pot sa ma ocup de el atunci inventez ceva nou...ii dau o punga, un incarcator de telefon sau ceva care stiu ca ii va capta atentia si ma va lasa sa termin treaba. Eu sunt de parere ca uneori este bine sa il lasi sa mai si urle un pic pt ca altfel va invata ca totul i se cuvine in viata si va fi f dezamagit. eu il i-au peste tot cu mine...si in masina, si prin magazine oriunde. Nu am cu cine sa-l las asa ca s-a obijnuit din prima luna ca el trebuie sa stea cuminte cat timp mami conduce. |
ma doareeeeeeee
.Asta cu "nu te uita in ochii lui" era valabil pt, ursi si caini care te ataca
. Da', ma rog, nu ma mai mir de nimic... 
.~Lumea ar fi mai frumoasa fara macelari~
narcisam102 spune:
Ok poate ca aseara nu am explicat prea mult
- pungile ma refeream la pungi de pufuleti, bomboane etc pline si sigilate. pur si simplu adora scartaitul acestora.
Sa nu credeti ca las copilul cu o punga de plastic sa si-o puna in cap. adica sunt genul ala de mama care a luat masa din cristal si a depozitato in beci de frica sa nu se loveasca copilul de ea.
Iar educatia copilului incepe de la 7 luni. Mie mi-a spus doctora dar am ignorato pana acum la 8-9 luni cand au inceput crizele de personalitate.
Fratele meu este doctor psihiatru pt adulti bineinteles dar mi-a spus si el. daca il vei mai da tot ce vrea el doar pt ca plange nitel pe la 2-3 ani nu te vei mai intelege cu el si o sa alergi cu lingurita de mancare prin casa ca sa-i dai sa manance.
Copilul meu nu face urat prin magazine, nici afara, nici cand eu conduc. In general ii dau o jucarie si e ok. daca il doare gingia s-au altceva si este mai plangacios ii cant...nino nino danonino pana ajundem la destinatie si el e fericit iar eu numai am saliva.
Acum eu ma chinui sa-l invat sa inceapa sa puna lucrurile la loc de unde le-a luat.
Copilul mic este cel mai hot...te incearca in permanenta ...cat de repede ii dai ce vrea cat de repede il iei in brate etc.
denizel spune:
| Citat: |
| citat din mesajul lui narcisam102 Acum eu ma chinui sa-l invat sa inceapa sa puna lucrurile la loc de unde le-a luat. |
la 9 (noua) luni??????
| Citat: |
Copilul mic este cel mai hot...te incearca in permanenta ...cat de repede ii dai ce vrea cat de repede il iei in brate etc. |
Tari astia micii, domle
.~Lumea ar fi mai frumoasa fara macelari~
Roxxy80 spune:
Irina, nu am apucat sa citesc tot ce s-a scris la subiect dar iti voi povesti si despre copilasii mei. Matei, baietelul meu de 3 anisori, a fost de la inceput super rasfatat (doar era primul copilas si singurul pana a facut 1 an si 10 luni). Nu l-am lasat sa planga nicio secunda, i-am raspuns pozitiv la orice moft, i-am cumparat absolut orice. Are 3 anisori si nu a facut niciodata nicio criza, in magazin intelege daca ii spunem ca nu avem bani sa-i cumparam ceva. Maria, in schimb, care are doar 1 an si 3 luni si nu a avut parte de prea mult rasfat, face niste crize pe oriunde de te doare capul. daca intru cu ea intr-un magazin de jucarii, ma stie tot magazinul, daca nu o lasi sa se joace in frigider , in debara , urla si iar urla. Eu niciodata nu am lasat-o sa urle, incerc sa-i distrag atentia, dar nu merge deloc. daca o iau in brate si o pup sau merg cu ea sa-i arat pasarele la geam sau pun muzica, mai rau se enerveaza. Pur si simplu isi face criza de nervi si pe urma se linisteste.
Are personalitate fata mea, nu gluma.
| Citat: |
| citat din mesajul lui irinabobe fetelor multumesc pentru raspunsuri. ideea era ca nu as vrea sa se obisnuiasca asa. adica daca vrea ceva sa tipe crezand ca asa obtine orice. ilinca, sabina, problema nu e de a-i arata cine e seful.in general ii pot face pe plac, dar in masina de ex nu pot face rabat la a sta in scaunul de masina, mai ales daca eu sunt la volan... ideea cu tavalitul, mi-a venit vazand copilasi de 1-3 ani care vroiau ceva, o jucarie, etc si daca parintii nu le luau se puneau pe tipat si tavalit pe jos, asa ca atunci cand il aud tipand ma intreb daca nu asta e pasul urmator tipete si tavalit pentru a obtine ce doreste. nu stiu daca inca e prea mic si este normal sa se manifeste asa, si trebuie sa mai astept pentru a-l face sa inteleaga ca nu poate fi mereu cum vrea el. mamica de Rares 21.02.2010 |
Roxxy80 spune:
Corect!!! Eu chiar m-am obisnuit sa fiu in centrul atentiei prin magazine . Ce am facut eu la criza lui fie-mea de sambata???? I-am cumparat jucaria respectiva (noroc ca aveam bani). Daca nu aveam bani, mai stateam pe la raft vreo ora sa se plictiseasca de ea.
Nici mie nu mi se par asa tragice urletele copiilor prin magazine. Nu zic ca e frumos, dar sunt niste etape si trec ei si peste asta. Vin altele .
Oricum, mie personal mi se pare inuman sa lasi copilul sa planga. Eu fac tot posibilul sa o impac, ea da in mine, eu ma stramb, pun muzica, dansez. pana la urma se linisteste.
| Citat: |
| citat din mesajul lui Sabina spuneti-mi si mie, va rog frumos, ca eu sunt mai de la tara si nu pricep ce e asa de nemaipomenit daca copilul face o crizuta in magazin? adica cu e ce e mai rau magazinu decat la tine acasa???? de unde sperietoarea asta? Zero toleranta pentru lipsa de toleranta fata de un copil! Cum mi-am alaptat copiii Sabina's blog,  Sofia Galagia si  bb Gheo Cea mai lungă cale este calea care duce de la urechi la inimă. |
Ilinca_M. spune:
| Citat: |
| citat din mesajul lui narcisam102 Acum eu ma chinui sa-l invat sa inceapa sa puna lucrurile la loc de unde le-a luat. |
Nu vii sa ma-nveti si pe mine, ca eu nici pana la varsta asta nu-s prea ordonata?
Acum serios, narcisa, tu ai intentii bune, faci lucruri foarte bune pentru copil, ii canti, ii creezi un mediu sigur etc. dar iei de bune niste idei rasuflate si expirate (gen "educatie la 7 luni", "lasa-l sa planga sa nu alergi cu linguritza dupa el"- da' de ce sa-l alergi cu linguritza, tie ti-ar placea sa fii fortzata sa mananci?!) si asta se pune in calea fericirii depline a ta si a copilului. Dar vorba ta, fiecare face cum crede! Numai ca daca pornesti de la premisa gresita ca un copil e o grea incercare, ca are drept singur scop sa te shicaneze pe tine, "sa-ti testeze limitele", sa te fraiereasca etc...e trist!
mami de Sophia-Diana (Sophiphi)
18 luni
Manole forever
Sovata
narcisam102 spune:
Sigur ca te invat daca vrei!
Luam cutia de jucari si ne asezam amandoi in fund pe covor, le scoatem ne jucam cu ele apoi le aruncam inapoi in cutie. Copilul meu rade si ii place jocul. Jocul asta il jucam in fiecare zi.
Asa cum spuneam fiecare isi creste copilul cum crede de cuvinta. Eu am incercat sa spun modul meu prin care il linistesc. poate nu e cel mai ortodox dar cat timp copilul se linisteste si apoi incepe sa se joace sau vine in bratele mele zambind....credema ca nimic numai conteaza. rezultatul pt mine e bun si copilul nu urla la nesfarsit ca vrea ceva ce eu cred ca nu e bun pt el.
makydenis spune:
| Citat: |
| citat din mesajul lui adra_bell la fel de rea sau poate mai rea este "rad copiii de tine". O aud atat de des incat mi-a facut sant pe creier. Are si varianta: "ia uite cutare ce cuminte e/frumos mananca/etc, tu de ce nu esti asa?" blog am hainute la bazar Inseamna si asta ceva dar nimeni nu intelege ce |
Nici pe astea nu le folosesc, simplu: NU AU EFECT DELOC! Adica mi-as bate gura degeaba. Pt ca ce zic ceilalti e ultimul lucru ce-l intereseaza cant e in plina criza.
Adriana mica spune:
Irina, sa iti povestesc cum a fost la noi. Intotdeauna cand copilul a plans / tipat am incercat sa inteleg care este cauza, si sa ii inlatur / alin discomfortul. Asa mi s-a parut normal sa procedez.
Cred ca toti copilasii trec (intre 1 - 2 ani) printr-o perioada cu crize, unele mai mici, altele mai mari (si nu cred ca se poate evita asta in totalitate). Este varsta la care vor sa cunoasca lumea din jurul lor si nu inteleg notiuni precum riscuri, pericole, si alte asemenea. Noi am reusit sa trecem destul de usor peste perioada asta; am avut nevoie de rabdare, si mult tact. De cele mai multe ori functiona sa ii distragem pe moment atentia. Si intotdeauna l-am consolat si mangaiat in momentele de criza.
Dupa varsta de 2 ani am inceput sa vedem o reactie de raspuns la explicatiile pe care i le dadeam pe marginea anumitor limite pe care le impuneam (marea majoritate legate de securitate). Unele lucruri (gen a merge impreuna la supermarket) le-am amanat pana dupa aceasta varsta (nu mi se pare safe sa alerge printre rafturi, sa traga de produse, etc). Iar la institutii (gen banci, etc) am mers impreuna cu el doar cand nu am avut incotro (si atunci, ne-am inarmat cu carti, jucarii, etc).
Ce vreau sa spun este ca si la varste mai mari pot aparee momente cand copilul sa aiba un disconfort si sa reactioneze prin tipat / plans (de cele mai multe ori cand este obosit, sau isi pierde rabdarea, sau...). La varste mici se poate evita sa se expuna excesiv copilul la situatii care ii provoaca ii provoaca aceste stari. Insa pe masura ce creste, lucrurile se schimba din acest punct de vedere: va fi din ce in ce mai usor sa comunicati cu el, sa intelegeti ce anume a provocat starea respectiva, sa ii aratati ca ii sunteti alaturi mai ales in momentele astea si sa il ajutati sa le depaseasca.
A, si inca ceva: este bine sa incurajati copilul sa se exprime in fata voastra. Cred ca ignorarea copilului la aceasta varsta poate duce mai tarziu la probleme de comunicare.
pisi-pis spune:
Cand am ajuns in Portugalia am ramas socata sa observ ca spre deosebire de Bucuresti, copii erau excesiv de "razgaiati", "alintati", "prost-crescuti", in timp ce adolescentii si adultii erau excesiv de bine educati. Paradoxal, nu?
Mami de 
Laura (14.06.2010) si 
Mitza Fetitza