tipaaa

alex_andra spune:

Ina, as fi facut diverse scheme pentru a-i distrage atentia de la plans.
Repet, nu as fi lovit-o.
Dar nici nu as fi stat, zambitoare sa astept sa-i treaca.

E alta poveste daca sintem acasa.
Acasa , daca urla, nu deranjeaza pe nimeni, decat pe cei din casa:)

Da, acasa, daca, dupa ce-i explic de nshpe ori un lucru cu calm, ea incepe sa se tavaleasca, pai o las sa se tavaleasca si o ignor,ca om sunt si eu.

Nu o las sa ma bata.
NU mi se pare normal sa consideram normal, daca intelegi ce vreau sa spun:)
Daca ma loveste, ma supar pe ea, ii spun ca sunt suparata pentru ca m-a lovit.
Are aproape 2 ani si crede-ma ca intelege foarte bine ce-i vorbesc.

Morala mea: vad un copil isterizandu-se intr-un loc public. Ok, asta e, se mai intampla, nu-mi dau ochii peste cap.
Da, ma deranjeaza la urechi, dar asta e, c'est la vie.
Dar ma deranjeaza daca vad parintele ca-l ignora, asta in conditiile in care urletele copilului deranjeaza fonic zeci de oameni in jur.

Referitor la faza cu pameprsul, femeia aia chiar era o vaca, dar vis-a-vis de aruncatul lui pe geam.
NOrmal, asa vad lucrurile acum, cand sunt mama
Foarte multe lucruri le percep altfel, de cand am nascut.Teoria mea de dinainte nu mai e chiar asa :))

Andra, mami de leoaica Eva (03.02.2009)

gmmm spune:

mireamara, probabil ca ai dreptate ca un copil mic are in mod fiziologic o capacitate slaba de a-si controla comportamentul. Citeam dealtfel recent un articol in care se afirma ca pina la virsta de trei ani, lobii frontali (cei cu autocontrolul) sint putin functionali. (Comparau cu creierul unui adult care se uita la un film...)

Insa un oarecare autocontrol exista. Dovada faptul arhicunoscut ca tavalitul pe jos se face in general in prezenta mamei, cind isi da grada jos. Dupa cum noi adultii ne scoatem pantofii cind ajungem acasa cu un oftat de usurare...

Intrebarea mea e insa: maturarea asta se face asa, in mod spontan? Nu cumva mediul joaca un rol?
Si desi in dezbaterea "nature vs nurture" eu sint in mod clar de partea "nature" (de unde si convingerea mea ca temperamentul copilului este fundamental), nu pot sa nu gindesc ca poate anumite abordari agraveaza un temperament "vulcanic" din nastere.

ina.click spune:

Sincer si eu ma intrebam daca merg metodele de distragere a atentiei.
Ma gandesc ca un copil are attention span f mic. Cateva minute...etc

Daca atunci cand se apuca de plans incepi brusc sa canti Marseilleza?
Sau ii arati "UITE REPEDE REPEDE uita-te pe geam!"

ma rog, glumesc.....sau...nu..dar...merge? hm?

sau habar nu am, ceva care sa ii abata brusc atentia de la bocit. Brusc dar nebrutal, ca asa sunt sigura ca si un dos de palma e minunat pt abatut attention spanul dar nu acolo vrem sa ajungem.




26 +

Ilinca_M. spune:

Eu nu am apucat sa insinuez nimic, nu eu am raspuns, ci ina:))). Sau te refereai la ce am zis, ca aici oamenii fac "aluzii subtile" gen:"ce mama de bataie i-ar trebui!"?...Eram curioasa cum ai fi reactionat tu exact in situatia aceea, dar ai spus apoi ca i-ai fi distras atentia. Ok, dar te-ai gandit ca mama aceea isi cunostea copilul? Poate a experimentat si metoda cu distrasul atentiei si a fost mai rau (ina zice ca era la apogeu copilu', dar mai stii ce resurse nebanuite avea?:))). Sunt copii care daca intr-o criza sunt luati cu gulu-gulu si "uite pasarica!" pur si simplu se enerveaza mai rau si singura solutie pentru mama e sa fie "zen" ca daneza.

mami de Sophia-Diana (Sophiphi)
18 luni
Manole forever
Sovata

miereamara spune:

Eu cred ca in general copiii "fac tantrumuri" de fata cu persoanele cu care se simt cel mai in siguranta. Tu ca adult iti versi lacrimile si supararea de fata cu strainii sau cu persoanele apropiate?

Desigur ca anumite comportamente ale parintilor pot agrava tensiunile copilului, nu incape nici o indoiala, am observat asta pe propria piele, pana cand am invatat ce "butoane" sa apas in cazul baietelului meu, am facut si eu greseli ca orice parinte, cand am vazut ca nu merge abordarea am pus mana si am citit diverse carti, articole, am incercat mai multe abordari. Cred ca difera in functie de temperamentul copilului modul in care trebuie tratate " crizele de nervi". De exemplu la al meu nu merge sa il iau in brate cand este f nervos pt ca da din maini si picioare, ma loveste, trebuie sa ma cobor la nivelul lui, un pic mai jos de fapt si sa ii arat ca ii inteleg supararea si empatizez cu el. Daca e f f nervos..trebuie sa am grija sa nu se loveasca si doar sa il mangai un piiic pe umar sau picior, atat, doar cat sa ii arat ca sunt acolo.

Distrasul atentiei nu functioneaza la noi decat f f rar, uneori mai rau se enerva, ceva de genu: ia sa urlu mai tare pt ca mama nu intelege de ce sunt suparat, eu vreau sa merg afara si ea ma intreaba dc mi-e sete!!!

www.flickr.com/photos/14984866@N07/" target="_blank">Baby Gator

ina.click spune:

Domle acu nu stiu cat de la apogeu era. Eu copil albastru la fatza si cu jugulara proeminenta n-am mai vazut pana atunci si nici cu unghiile intrate in carne de atata strans din pumni. De aia am presupus ca era la apogeu - daca ala nu era apogeul apai zau ca nu vroiam sa fiu pe langa cand il atingea.

Da acu vorba ta, cu atatea vitamine cine stie cat mai avea de scos din el. Ca practic 20 minute am mers cu vaporul, tot atata a urlat.

26 +

alex_andra spune:

sa stii, ina ca merge:)
cel putin la noi, asa e:)
cand o apuca bazdacul, incep sa rad si o gadil, sau ii spun: uite repede ce face pisica, sau diverse altele:)

faza cu s-o las sa planga , sa se calmeze o fac cand nu mai rezist si este varianta cea mai buna, momentan.



Andra, mami de leoaica Eva (03.02.2009)

alex_andra spune:

Da, Ilinca, la acele aluzii de care ai zis, ma refeream:)
Ce sa-ti zic, pot sa fac multe scenarii, vad in jurul meu multe situatii, cu mame diverse si copii diversi.
Eu incerc sa nu judec, pentru ca e cel mai simplu sa judeci, dar, in egala masura, incerc sa nu fac ceea ce pe mine m-ar deranja.

Pe mine ma deranjeaza, asta e, sa vad un copil tavalindu-se pe jos intr-un magazin, iar mama lui sa zambeasca duios si sa zica ca-l lasa sa se exprime.

Nu o sa ma uit urat la ea , nici nu o sa-i zic nimic, dar probabil ca nu voi gandi frumos:)

De aceea, eu evit pe cat pot aceste situatii.



Andra, mami de leoaica Eva (03.02.2009)

gmmm spune:

La mine distrasul atentiei nu tine.
Degeaba as incerca eu sa-i spu cu o voce (fals) entuziasmata "aaa, ia te uita la iepuras!...", in cazul cel mai bun nu m-ar auzi, in cazul cel mai rau l-ar enerva si mai tare.

Si mai e ceva. Tantrumurile sint prezentate ca o forma de descaracare nervoasa. Or, ma intreb daca nu cumva o data pornite, crizele nu se hranesc din ele insele, furia care genereaza furie intr-o spirala dificil de oprit.

larasarit spune:

Mamico irinabobe nu te speria, baietelul tau nu o sa faca niciodata ca cel descris mai sus.