Abuz...DA sau NU??
Raspunsuri - Pagina 6
kariguld spune:
Nikole, draga mea
pune mana si baga ceva in gura. orice, numai mananca ceva. nu trebuie sa te duci "dincolo"......trebuie sa fi tare ptr copii tai si sa poti lua hotarari drepte.
doamne, nu-mi vine sa cred cat de jos poate decadea omul. 
esti in gandurile si ruga mea zilnica.
Bazar general pe DC
*********************
VREAU SA NU MAI FIU DIFERIT! MIHAITA
Speranta si incredere pentru David
_M-am nascut pentru succes!
blue eyes spune:
Nikole, sper sa nu am dreptate, dar - dupa cum evolueaza/degenereaza situatia - pana la prima palma trasa tie nu mai e mult. 
Poate ar fi o solutie sa nu mai alaptezi si sa incepi sa lucrezi la libertatea si la independenta ta. Cand spun asta NU ma refer la despartire - asta e o decizie pe care o iei tu, nu forumu -, ci la libertatea psihica si la independenta sociala si profesionala. In primul rand invata cat poti portugheza, pune copiii in brate bunicilor si lucreza chiar si ca femeie de serviciu. E doar un inceput.
Ai grija de tine si de pui!
miereamara spune:
Nikole imi pare tare rau pentru situatia in care te afli impreuna cu copilasii.
Fetele ti-au dat sfaturi foarte bune, eu am o intrebare si te rog sa nu te superi pe mine. Comportamentul sotului tau spui ca s-a schimbat in ultimul timp, ai observat si altceva care poate avea legatura cu asta? anturaj, lipseste de acasa, eu ma gandesc la droguri...e posibil sa ia droguri? tot ce spui tu in legatura cu schimbarile lui bruste ma duce cu gandul la droguri.
Te rog nu te supara si ignora intrebarea dc consideri ca nu e cazul.
www.flickr.com/photos/14984866@N07/" target="_blank">Baby Gator
nikole spune:
Fetelor...el a mai avut o casnicie de 5 ani, fosta sotie l-a parasit efectiv, probabil din aceeasi cauza, jigniri, umilinte, etc.
Tipa insa a fost mult mai realista, si-a pastrat toti banii, el a tinut casa, i-a dat un sut in partea dorsala, a plecat, si-a continuat studiile, e super ok astazi.
Inca de la inceput am observat cateva ..." nereguli" in comportamnetul lui...daca plecam la servici sa zic, cu un sutien...ce-i parea lui mai deochiat(nu va gaditi la pene, paiete, etc, unul normal, dar deh) nu mai vb. cu mine juma' de zi...
a trecut mai bine de un an in care eu ma perpeleam si boceam prin trenuri, pana sa-mi spuna ca nu intelege de ce fac baie innainte de a pleca la munca, de ce ma epilez, de ce ma imbrac nu-s cum, etc...
dupa ce a aparut Kevin , incet incet s-au indesit episoadele astea , incet incet incepeam sa fiu stresata, din motive puerile, dar care erau motiv de ...tacere apasatoare din partea lui.
Apoi au inceput tipetele, jigniri, umilinte, ulterior a inceput sa-i placa show-ul in public, in fata familiei lui, prietenilor, pe strada...
a evoluat totul intr-o linie extreeeem de subtila, numai ce m-am trezit ca da cu cureau in perete sa sperie copilul, m-am speriat si eu, am inceput sa tremur de revolta, ca nu stiam ce s-a intamplat..
nu..nu lipseste de acasa, nu merge nicaieri fara mine, nici daca-l trimit eu nu vrea, doar la fotbal iese fara mine.
Nu-i caz de droguri, nici o bere nu bea, nu fumeaza,nu intarzie acasa.
E stresat caci a pierdut f multi bani in incercarile lui de a deveni om de afaceri, mii de $ , nu cateva sute...
mereu l-am incurajat, sustinut, chiar vazand ca pierde,insa acum nu-mi mai permit, pe langa faptul ca paraduie tot, ma mai si umileste, asta e prea de tot.
A devenit insa mai nervos de cand am ajuns aici, ptr ca a venit un copilas pe lume, nevoile cresc, nu avem casa noastra, nu a reusit sa deschida fast-food-ul asta pana acum, banii se cheltuie, etc...
insa nimic nu justifica comportamentul lui.
Pot inchide ochii la multe, dar nu cand e vb de nedreptate.
Astazi zici ca are miere pe corzile vocale, asa de frumos si calm vorbeste
Binenteles ca am vb f. calm si extrem de respectuos cu el, vis-a vis de educatia copiilor, de iesirile lui...
problema e ca din punctul lui de vedere e perfect ok ca copilul sa stie de frica lui, e perfect ok sa fiu jignita, ptr ca nu imi tin gura acasa, deci...nu am ce face.
Iar eu ma sufoc, ma simt rau fizic, psihic, slabesc, simt ca ma duc la vale...
acum 5 ani nu aveam atacuri de panica, astazi mi-e frica sa vb si cu un functionar public, am impresia ca nu ma descurc, (tot imi repeta ca nu-s capabila de nimic), ma simt pierduta, dezorientata.
Nu am unde lasa copii, nu am pe nimeni aici, doar noi 2, Kevin va merge de la anul la gradinita, insa Luana e miiica, mi-e frica sa o dau la cresa, mai ales la stat.
De la anul va trebui sa gasesc pe cineva sa stea cu ea cateva ore, ptr ca VREAU sa incep scoala.
Nu stiu cum va fi, dar eu refuz sa ies din relatia asta cu mainile in buzunar si doi copii, in conditiile in care din munca mea a trait si sora-sa, acum imi vreau banii innapoi, absolut, partea mea, nu am nevoie de nici un ban de la el, nici de pensie alimentara, doar ce am investit eu in relatia noastra.
asta e...ma rog la D-zeu sa imi dea putere, sa-mi vad macar copii ajunsi la o varsta adulta, cu studii, sa-i vad ca se pot descurca singuri, apoi...Domnul cu mila.
Am vrut tare mult sa fac un curs de croitorie, sa ma prostesc si eu o ora pe zi, cu materiale, prostioare de-ale mele...nu vrea sa stea cu fata ca eu sa pot merge la un curs...apoi...nu sunt bani
am vrut sa merg de 2-3 ori/sapt la o sala, undeva la pilates, yoga, mai mult de o zi nu vrea sa stea cu copii, ca el are treaba prin oras, pe la banca, cumparaturi(market), etc...
ca ce-mi trebuie yoga, nu ma ajuta cu nimic, mai bine sa stau in casa si sa pun mana sa mananc
nimic din ce vreau sa fac, nu pot...absolut nimic
Incredibil...ce pacate mi-oi plati
giulia71 spune:
Off Nikole, Dumnezeu sa-ti ajute sa iesi cu bine din situatia asta. Eu una, daca ai nevoie iti sunt alaturi!
uneori gandesc prea mult....
kariguld spune:
Nikole, nu ai de platit pacate, nu gandi asa. tu nu esti responsabila pentru felul lui de a fi.
doamne apara, sa dea cu cureaua in perete ca sa stie copilul de frica? jizas!!!!!! fugi mancand pamantul de omul asta.
imi amintesc cand eram copil, cat de mult asteptam sa se intoarca tata din delegatie. toti asteptam. pleca cateva zile, alteori cateva saptamani (slujba era de vina). si noi copii suspinam de dorul lui.....cand venea era raiul pe pamant, chiar si adolescenti cand eram. faceam in sufragerie un cort mare din paturi si dormeam impreuna in cort, un tatic si patru copii. 
imi amintesc cu deosebita placere de anii copilariei, mi-as dori mult cateodata sa ma pot intoarce acolo....niciodata nu am simtit frica, chiar si atunci cand le faceam pe alea nefacute de nimeni, tata avea stilul lui sa ne certe....stilul ala de te umfla rasul mai degraba. teama niciodata.
scuzati off topicul.
Bazar general pe DC
*********************
VREAU SA NU MAI FIU DIFERIT! MIHAITA
Speranta si incredere pentru David
_M-am nascut pentru succes!
nikole spune:
Kariguld...mi-am dorit f mult asta pentru noi...ce scrii tu acolo
am trecut de la revolta, la lacrimi si tristete, banui ca-i normal, m-as fi ingrijorat daca ma apuca rasul
am vb cu el, imi va inchiria un apartament luna viitoare,va plati chiria , cheltuielile de mancare, cheltuielile copiilor, eu imi voi plati scoala...
noi cheltuim in jur de 400$/mancare, banii astia ii vom imparti, 300$ noi, 100$ el...
mi s-a facut mila, i-au dat lacrimile...
Doamne, unde suntem NOI?!
BINENTELES CA SCUZE NU SI-A CERUT, SI IN VECI NU-SI VA CERE, NU ARE DE CE!
mI-A SPUS CA EL AR PLECA SA MA LASE IN CASA AICI CU COPIII, INSA NU ARE UNDE SA MEARGA...
m-a intrebat daca poate sa mai stea aici inca o luna?
parca mi-a infipt un cutit in inima...
pe de alta parte nu pot uita plansetele lui Kevin si cum ma striga de frica lui tata'su
monicabo spune:
Offf...s-a ajuns rau de tot, daca a bagat spaima in copii...
Scuza-ma, soaacra-ta nu are dreptate, spunandu-ti sa-l suporti ca sa aibe copiii un tata... Pai un tata de care le e frica si baga spaima in ei?? Sincer, mai bine lipsa.. Mai bine o viata linistita doar cu mama, decat o viata cu mama si cu tata, si cu violenta la mijloc.
Nu am stiut ca deja si Kevin este afectat si a inceput sa constientizeze frica...
Si s-o bati pe aia mica??????
Pe fosta lui sotie o cunosti? sau doar din povestiri?
Inca o data mult curaj, sa dea Domnul sa fie bine!
Monica cu 
Andreea Ioana - 11 iulie 2007
Povestea sarcinii si a nasterii
si 
Ana Maria - 13 noiembrie 2008
Povestea nasterii super rapide a Anei Maria
nikole spune:
O stiu doar din povestiri si poze, de fapt am vb. o singura data cu ea...
au ramas cumva amici,insa de cand suntem impreuna nu se mai vorbesc.
El e un amic de nota 10, un tip saritor, are calitati...insa in familie, cum a inchis usa...cum ies coltii la iveala.
A crescut cu picioare in stomac, in violenta fizica , f urat.
Ce face el cu Kevin, i se pare alint, si tot imi spune ca TREBUIE sa-i stie de frica, nu e nimic rau in asta.
Buba e ca toti de aici imi spun acelasi lucru, parca am nimerit in Cambogia, fratilor!
Asta e..mergem innainte
va multumesc.
monicabo spune:
Aoleu, asta zic toti din jurul vostru? ca asa e bine, ca un copil sa stie numai de frica?
Sotul tau e brazilian sau japonez (unde at istat inainte)?
Clar, a ramas cu modelul copilariei lui, daca zici ca a crescut in asemenea conditii, si modelul propriei familii i se pare normal...Soacrei la fel...
Nu prea ai cum sa le schimbi mentalitatile, din pacate.... doar prin terapie, daca ar face....
Hai, du-te luni la centrul ala, la avocat si aduna date/informatii si apoi treci la actiune
Monica cu Andreea Ioana - 11 iulie 2007
Povestea sarcinii si a nasterii
si Ana Maria - 13 noiembrie 2008
Povestea nasterii super rapide a Anei Maria