Abuz...DA sau NU??

Raspunsuri - Pagina 5

Inceputul discutiei

Link direct catre acest raspuns blue eyes spune:

Nikole, gata, am intrebat-o pe colega mea! Ea nu stie niciun avocat dar mi-a zis sa te duci la Delegacia das mulheres in SP si sa ceri ajutor. Acolo poti obtine sfaturi, consiliere juridica, suport.

Iti urez din suflet mult curaj!

Mergi la inceput

Link direct catre acest raspuns sinzi_ana spune:

Nikole, iti doresc multa putere sa treci peste asta cu intelepciune si echilibru!!!!!!
Ai copilasii care te vor sprijini pe drumul ales de tine!!!!

Priveste toata povestea ca pe un nou inceput!!!

Mergi la inceput

Link direct catre acest raspuns nikole spune:

Blue eyes, multumesc, googlesc sa vad daca au un site oficial, un nr de telefon, sper sa-mi poata da cateva info prin telefon, eu in SP nu am cum ajunge...



Mergi la inceput

Link direct catre acest raspuns lai spune:

Nikole,

O imbratisare stransa stransa si in fata ta pentru felul in care iti protejezi copiii.

Din pacate nu prea stiu sa-ti dau sfaturi.. la un singur lucru m-am gandit - daca chiar ai nevoie/ te-ajuta un drum la Sao Paulo (pt. Delegacia das Mulheres - dar vezi, poate au o sectie si la voi in oras - sau pt. orice altceva - chiar si un drum la Rio daca este necesar, se poate face si cu autobuzul. Stiu ca este foarte greu cu copiii, dar poate poti sa ii lasi cu soacra ta? pe Kevin, daca pe Luana o alaptezi. La Sao Paulo poti sa mergi si sa te intorci in aceeasi zi. La Rio ar trebui sa ramai peste noapte, dar daca e chiar ff important, intreaba-i si pe cei de la consulat, poate te pot ajuta ei cu o recomandare pt. un loc sigur si ieftin unde sa stai.

Si ma mai gandesc ca mi se pare ff important sa iti faci prietene si sa-ti construiesti o retea de suport. Cat de bine vorbesti limba? Stiu ca usor nu e, cu doi copii si fara scoala/servici in afara casei, dar incearca atat cat se poate sa intrii in vorba cu vecinele, chiar la piata, in parc, si pe unde mai mergi, brazilienii in general sunt foarte deschisi si e usor sa intrii in vorba, iar apoi se ajuta mult unii pe altii, intre vecini etc., cu copiii si cu multe altele. Sigur ca se pune problema de incredere in persoana cu care ai lasa copiii la o adica, chiar pe perioade f scurte, dar ma gandesc ca, cu pasi mici, in timp se poate construi si increderea.



Lai

Mergi la inceput

Link direct catre acest raspuns alina_satena spune:

Nikole chiar daca nu te cunosc cu sufletul si mintea sunt alaturi de tine.E foarte greu cu 2 copii intr-o tara straina fara nici un ajutor,ma rog la Dumnezeu sa ai putere sa mergi mai departe pentru cei doi copii sa fie sanatosi,ei nu au nici o vina si nu trebuie sa traiasca intr-un asemenea loc,tu ai o singura viata lupta pentru ea,pentru copii tai,pentru libertatea ta.Doamne ajuta,ma rog pentru tine si in caelasi timp ma intristez pentru ceea ce ti se intampla.

Mergi la inceput

Link direct catre acest raspuns nikole spune:

Fetelor, va multumesc pentru incurajari dar mai ales pentru sfaturi, recunosc ca nu stiam ca traiesc in abuz..ma gandeam atat timp cat nu ma bate, nu e abuz!!!

In urma indrumarilor de aici, dar si de pe privat, am ales sa cer asistenta sociala la institutia mentionata de blue eyes, care are centru si in orasul in care locuiesc.

Luni imi voi face programare si la terapeutul care m-a diagnosticat cu TOC, vreau sa ma consult si cu el.

Cu ceva timp in urma, vreo doua saptamani, am adus in discutie situatia noastra, mi-a spus ca imediat ce se rezolva lucrurile, imi va plati o chirie , si imi va da 25% din profit, va plati pensie copiilor, insa ...mi-e frica, nu am incredere, la ce am putut auzi acum doua zile, nu m-as culca pe o ureche in ceea ce-l priveste.

Plus ca nu vreau mila lui, imi vreau doar drepturile, situatia e f complexa, iar dupa cate realizez eu in urma documentarii, abuzul emotional e de vreo 2 ani ...

pe de alta parte daca eu incep toate demersurile, probabil ca se va revolta, insa nu pot sa mai am incredere in el...

acum vreo doua luni a batut un cersetor pe strada, ca se juca la interfon si-l puse pacatul pe nefericit, sa sune fix la noi...a auzit vocea mea prin interfon, si atat i-a trebuit...l-a batut pe bietul om

a ajuns in casa, mi-a povestit si a inceput sa planga, i s-a facut mila de el...
binenteles ca stie toata lumea despre acest incident, ca se mai si lauda

voi intreba si cele doua cunostinte care au asistat la show, daca sunt dispuse sa dea marturie, desi cel mai probabil vor alege sa nu intervina, asta e

Atat de trist, nu-mi vine sa cred, Doamne....

Mergi la inceput

Link direct catre acest raspuns Deianira spune:

Oh, Nicole, daca n-as citi forumul asta de cativa ani n-as intelege cat e de grav, dar deja "te stiu" si nu pot sa cred ce aud :(.
Nu sunt cea mai in masura sa dau sfaturi in situatia asta, dar vreau sa stii ca sunt cu sufletul alaturi de tine.



Explore. Dream. Discover.

Mergi la inceput

Link direct catre acest raspuns ioanaiub spune:

Nicole, Dumnezeu sa-ti fie alaturi si sa-ti indrume pasii in aceasta cumpana a vietii tale.


Mamica de David Iulian (07.01.2005) si Mara Teodora (12.07.2007)
_
"Sanatatea este o comoara pe care putini stiu sa o pretuiasca, desi aproape toti se nasc cu ea." - Hippocrate

Mergi la inceput

Link direct catre acest raspuns nikole spune:

Laaaaiiii

Ioana, Deianira, multumesc fetelor

Aseara am vb cu soacra-mea despre noi, la care ea imi spune ca sa ma gandesc bine, sa "ûit"de faptul ca nu-l mai iubesc, si sa ma gandesc la copii care au nevoie de tata...

mi s-a pus un nod in gat, si i-am povestit cu baiatul ei IMI TOT SPUNE SA O BAT PE LUANA!!!
Un copil de 7 luni...ca plange !!!
Sa incep sa o bat, ca sa nu ajunga ca si Kevin(Kevin nu doarme decat leganat, si doar cu mine)

Sau cum il face pe KEVIN...DIAVOL!
ori...distrugator, idiot, retardat mintal...
nu zilnic normal...dar cand il apuca, si in ultimul timp il apuca des
ori cum nu-l lasa sa se uite la discovery kids,si ii pune desene cu scene de violenta, sa devina barbat, nu homosexual!!!
sau ii da cola in loc sa-i stoarca o portocala, ori ii ascunde jucariile "valoroase" ptr ca e distrugator si nu stie sa se joace
binenteles ca eu intervin si iese scandal...

Mai ramane sa pot dovedi toate astea.
Nu-i mai trebuie ma-sii in veci sa-i ia apararea...

si eu ma gandeam ca toate astea sunt.."nervi" si incercam mereu sa fiu la mijloc innainte de a se ajunge la asa comflicte, incercam sa evit anumite situatii sa nu ajunga sa-l jigneasca....

aseara i-am dschis usa sa iasa afara, a indraznit sa-mi spuna pe la 12 noaptea ca daca nu-mi comvine sa ies afara din casa...el juca un joc cu prietenul lui si cam tipa ca deh...pierdea in favoarea amicului.
Luana s-a trezit din cauza zgomotului..am adormit copila la loc, Kevin normal vroia sa stea la tv si el...la un moment dat au inceput sa injure, de fapt el, nu prietenul...i-am spus doar sa-si controleze
limbajul... a tipat si mi-a zis sa ies afara, asta asa printre niste injuraturi

Mi-am iesit din fire, le-am deschis usa si le-am zis sa iasa amandoi afara ori sun la politie!
Prietenul a plecat, sarmanul om doar nu zicea nimic, nici pas, parca mi-a fost si mila de el ulterior...

greata si iar greata e tot ce simt, nici de mancat nu pot , si zau ca mi-ar prinde bine, mai am oleaca si dispar ...





Mergi la inceput

Link direct catre acest raspuns monicabo spune:

Nikole Te stiu si eu din grupul nostru de mamici, chiar daca nu am participat si la odisee (nu eram membra atunci), erai in japonia..

Ma bucur ca te-au ajutat fetele si cu sfaturi concrete... du-te unde ai zis, la centrul ala si la terapeut. Eu sunt 99% convinsa ca starile tale de anxietate, TOC-ul il se datoreaza in mare masua comportamentului sotului tau... Asta e abuz verbal si psihil, clar!
SOtul zici ca nu a fost intotdeauna asa, a fost vreun eveniment in viata voatra care sa fi dus la aceasta schimbare??
Poate , adica sigur ar trebui sa faca si el terapie, intra clar in categoria "copil captiv" - vezi sectiune de psihologie de pe DC, chiar daca ruptura dintre voi e ireparabila, macar pt el...


si tine-ne la curent pt luni si zilele urmatoare

Monica cu Andreea Ioana - 11 iulie 2007
Povestea sarcinii si a nasterii


si Ana Maria - 13 noiembrie 2008
Povestea nasterii super rapide a Anei Maria

Mergi la inceput