Incident la joaca! - SPLIT (2)

ariel_7000 spune:

Vikinga, mi se pare pretios sfatul tau...dar cum pentru un "vals" e nevoie de 2, sa aflam si care e parerea lor, a copilului si a parintilor lui. eu am mai incercat sa chem mai multi copii, impreuna cu parintii lor, in parcul de langa scoala, insa numai 3 au acceptat, restul aveau probleme, treburi...

denziel, ma dau si eu cu parerea, daca nu te supara asta. din cate zici tu, pustiul respectiv este rivalul pustiului tau. eu as incerca sa aplic sfatul vikingei si al celorlalte fete, dar sa intorc aceasta rivalitate in alta sfera. in sfera jocului. copiii prin joc exprima foarte mult din sentimentele lor si isi pot varsa multe frustrari. eu le-as propune un joc de competitie: sah, remi, ca sa se "bata" unul pe altul in acest fel. bine, trebuie sa fie si ei atrasi de idee...apoi, i-as indemna spre jocuri de echipa, sa invete sa relationeze unul cu altul, sa se ajute reciproc. inteleg de la tine ca ei se inteleg bine in general, insa in anumite situatii baietelul celalalt se enerveaza. in ce situatii? cand sunt numai ei 2 sau si cand sunt si altii? exista altii care alimenteaza aceasta rivalitate?

" SALVEAZA-L PE SILUAN!!! TU IL POTI AJUTA!"

viviana spune:

Ariel are si ea dreptate dar, sa va spun ce am observat eu apropo de rivalitate:

Unul dintre cei doi rivali, in general cel care doreste sa-si manifeste primul si plenar superioritatea, vrea permanent sa fie el mai "cu mot". Si nu va lasa "motu'" asta din mana sub nicio forma.
Cand joca sah, macao, sau orice alt joc care implica un castigator unic in cazul in care acest copil va pierde vor aparea imediat si manifestarile respective:
- supararea din partea primului + agresivitatea la adresa castigatorului
- riposta castigatorului care se simte nedreptatit ca nu i se recunosc meritele

Deci trebuie alese 2 jocuri diferite, personalizate, despre care stim sigur, ca fiecare copil il va castiga.
Cand am fost cu copiii in parc le-am observat abilitatile.
Unul se putea urca pe tobogan in sens invers si celalalt putea cobori pe sfoara.
Le-am propus 2 concursuri: cine se poate urca pe tobogan mai repede si cine poate cobori pe sfoara.
Am avut 2 castigatori. La sfarsit le-am spus ca fiecare dintre ei se pricepe mai bine la ceva si trebuie sa accepte faptele fara sa se supere. Trebuie sa accepte ca celalalt poate fi mai bun in anumite situatii.

Asta a fost un prim pas.

Acasa, la jocuri de carti si sah am jucat si eu cu ei pentru a putea fi arbitru. Nu a mers. Jocurile astea au niste reguli. Cu toate ca am trecut in revista regulile si au fost acceptate de ambii cel cu "mot" schimba regulile in momentul in care simtea ca pierde. Ceea ce starnea furia celuilalt.
La jocul de sah si-au aruncat cu piesele in cap.
La jocul cu bakugani unul dintre copii a primit un sut in gura.
De aceea am preferat parcul si terenul neutru cu reguli stabilite de mine ad-hoc.

In parc la acea intrecere am ales, special, mai intai coboratul pe sfoara - stiam ca va castiga cel cu "mot" -

Acum nu stiu daca ce am povestit reprezinta in totalitate caracterele baietilor din povestea lui Denizel. Dar, poate fi o sugestie si un inceput.

In momentul de fata totul a intrat pe un fagas normal. Mai apar din cand in cand izbucniri dar fara intensitate.


Daca privesti in sus si nu simti invidie, daca privesti in jos si nu simti dispret, atunci esti un om deosebit
vivi

denizel spune:

Olympia, ce spui tu aici e o tampenie uriasa combinata cu reavointa uriasa.
Eu cred ca ma exprim destul de limpede.
Daca ai putut concluziona ca imi incurajez copilul sa se puna in pozitii riscante si sa puna pe altii in pozitii riscante nu mai avem ce discuta.
Lumea in care traiesc eu e una reala, iar lumea reala nu e o lume de mimoze si mimozi.
Da, baietilor le place sa se harjoneasca. E o treapta in dezvoltarea lor. Intotdeauna a fost asa si sper ca asa va ramane.
Nu mi-ar placea deloc o lume cu baieti care prefera sa-si pileasca unghiile, sa ofteze uitandu-se in oglinda in timp ce comenteaza cu voce afectata cutele sacoului sau sa suspine zile in sir dupa vreo masinuta in loc sa se alerge prin curtea scolii si sa se joace baieteste.
Joaca baieteasca nu presupune violenta la adresa celorlalti baieti si dat cu capul de pereti si ajuns plin de sange la chirurgie, e o chestie asa... baieteasca si faina si nepericuloasa, pe care cei ce vor sa traiasca intr-o lume sterila nu o pot pricepe.
Da, baietii se mai iau si la cate o tavaleala prieteneasca.
Aia care isi spinteca gaturile nu se tavalesc prieteneste!!! In nici un caz!!

Ce s-a intamplat ieri la scoala nu a fost o harjoneala prieteneasca si tocmai de aceea m-am cam speriat si am cerut ajutorul!!!

Adieu, madame!


Marius, ai ocazia sa ma sanctionezi :)).

Pentru parinti, de dragul copiilor


"Omul care a inventat distractia a fost copilul" - din jurnalul unei mãmici de bãietel.

denizel spune:

Fetele (mai putin Olympia ), va multumesc mult pentru sugestii!!

Am aflat mai multe intre timp si e ceva diferit fata de ce crezusem eu.
Ei nu se inteleg de fapt foarte bine. E vorba de invidie :(. Baietelul se oftica daca fiu-mio ia note mai mari, daca raspunde ceva ce el nu stie, daca e apreciat in mod special pt. ceva, face scandal in timpul orei daca ia o nota mai mica ca fiu-mio, chestii din astea :(. Chestia asta cu invidia mi se pare cea mai mare pacoste care poate fi pe capul unui om...
M-am gandit mai bine, nu se poate sa il invitam la noi. Nici sa iesim pe undeva impreuna. Nu pot sa va spun de ce, nu vreau sa mai vorbesc despre baietel.
Astazi vor merge la consilier, diriginta lor se va implica de asemenea (e super tipa :) si sa vedem ce sfaturi primim.
Multumesc inca o data!!!

Pentru parinti, de dragul copiilor


"Omul care a inventat distractia a fost copilul" - din jurnalul unei mãmici de bãietel.

viviana spune:

Sunt copii care ii "incaleca" pe altii.
Si incalecatul asta rezista cat rezista, isi aminteste ce-i spune mamica acasa despre ce e bine si ce nu e bina sa faca, dar la un moment dat nu mai poate rezista si riposteaza.

Nu mai este nici invatatorea langa ei parintii nici atat si se descurca si el cum poate.

Si fi-mea avea prin clasa a V-a niste baietei care o suparau mereu si-i trageau cu sutul in picioare. Si ea cum stia de acasa ca sub nicio forma nu are voie sa dea si ca in astfel de situatii e bine sa plece de acolo si sa nu-i mai bage in seama, incerca cu disperare sa faca asta.
Pana cand intr-o zi, nu a mai putut si i-a scuipat. Ca sa nu dea in ei.

Si acuma privitorul din afara ce-o sa zica? Ca noi in casa ne scuipam?

Atunci diriginta a dat amenda 20 lei pentru batausi si ei 5 lei pentru scuipat.
Ntztz!!, metoda nu a fost buna. Ca fi-mea a constatat ca scuipatul ii rezolva partial problemele. Si a continuat cu scuipaturile si in alte situatii. Au fost 4 scuipaturi cu totul si un cumul de amenzi de 20 lei.

Asa ca la finalul unei discutii, i-am spus ca daca nu a priceput nimic din discutie n-are decat sa scuipe cat vrea, dar ca eu nu-i mai platesc amenda. N-are decat sa ia bani din pusculita proprie.
Eh, n-a mai scuipat niciodata.

Nu e chiar asa simplu... cum pare la prima vedere...


Daca privesti in sus si nu simti invidie, daca privesti in jos si nu simti dispret, atunci esti un om deosebit
vivi

rrox3 spune:

Denizel abia acum am vazut problema ta. Foarte buna ideea cu consilierea la scoala, dar nu va rezolva problema decat pe moment.

Eu cred ca baietelul cu pricina e furios pe fiul tau doar fiindca te cunoaste si e teribil de frustrat ca el nu are asa o mama si asa o familie. I se pare o injustete uriasa si isi varsa frustrarea pe baiatul tau. Posibil sa nu constientizeze asta si doar sa rationalizeze pornirile agresive cu tot soiul de pretexte: note mai mari si alte d-astea. Are clar nevoie de ceva consiliere/ terapie care sa acceseze fustrarea asta. Are nevoie sa i se recunoasca lipsa de vina si de dreptate, sa-l asculte cineva.

denizel spune:

Rox, te rog mult, poti sa detaliezi putin cam ce ar insemna asta?



Da, Viviana, e asa cum zici, pana acuma s-a stapanit, l-a mai temperat, l-a mai ignorat etc. Ieri nu s-a mai putut stapani, fiindca l-a lovit foarte tare :(.

Pentru parinti, de dragul copiilor


"Omul care a inventat distractia a fost copilul" - din jurnalul unei mãmici de bãietel.

vikinga spune:

Eu ce stiu e despre copii pina in 7 ani, posibil ca dupa 10 ani sa invat alte chestioare asa din mers.Legat de invitatul acasa, ideea mea nu a fost sa-i fac prieteni cu forta, in cazul copilului cu probleme mai grave stiam ca ar fi fost imposibil. Ideea e alta si e simpla. Tu actionezi rautacios uite eu iti intind o mina, eu reactionez cu inima mare, cu bunatate. Cum fusei eu rea cu denizel si ea a zimbit:), si m-am potolit instantaneu. daca sarea, saream poate si eu, si ne tavaleam pe aici ca in curtea scolii, fara sa fi fost vorba intre noi de nush ce invidii ci doar asa de dragul tavalelii.Noua adultilor nu ne ies treburile astea, crestinesti la urma urmei(nah ca vine ateea sa tina discursuri), dar copiii is instinctual mai buni.Si nu e vorba sa invitam acasa copii necunoscuti din parc, e strict vb de copii care merg in acelasi grup la gradi ori scoala si care au probleme periodice. ca ceva tre sa fie intre ei daca nu e indiferenta si nu o lasa moarta.cum am zis la noi a mers. iar pe copilul cu probleme mai serioase chiar am vrut sa-l cunosc mai indeaproape, pt ca mijlocia mea raminea in continuare la gradi cu el. El e mai mic decit fiu-miu si mai mare decit fie-mea.Cind a fost baiatul meu la el acasa, am cam avut emotii, insa aveam baza cit de cit in mama lui si daca si fiu-miu a zis ca doreste sa mearga acolo am mers pe mina lui. Si pe urma lucrurile s-au asezat intre ei, al meu a fost mai tolerant in privinta celuilalt, si-a dat seama ca-i mai mic in primul rind si apoi a simtit el ca ceva ceva e altfel in privinta lui. iar celalalt nu a mai simtit nevoia sa mai sara la bataie.Eu zic ca baiatul meu a iesit puternic din situatia data. De fel e deschis si neinfricat insa in perioada atacurilor dintre ei cu siguranta a simtit si frica. ca si-o ia, ca-si pierde pozitia de lider si asa mai departe. Pe urma nu i-a mai fost frica de toate astea.Si cum ei sunt copii pina la urma, acum cind se vad se saluta, ce mai faci, totul ok, nu mai e pic de concurenta intre ei.Pe urma altul din cei invitati in ciuda atacurilor de fapt el e primul cu care am incercat varianta asta, a fost puiul de poloenz adus aici in germania la 4 ani fara sa stie limba, fara prieteni fara nimic. Am mai povestit eu.Si frustrat fiind ca nu era inteles, indepartat de mediul si prietenii lui a muscat si a atacat in stinga si-n dreapta. Eu stiind ca si al meu a afcut asa la 3 ani cind l-am dus la gradi fara sa prea stie germana, am avut intelegere si am zis hai sa dam o sansa copiilor sa se cunoasca mai bine, ei doi in liniste fara taraboiul de la gradi.Copilul respectiv a invatat limba, e intre timp f bine acomodat si e topit dupa fiu-miu si iubirea e reciproca! Am vb cu parintii lui si-mi ziceau ca pt el si acum dupa 3 ani cel mai bun prieten e Aldo al meu. Zicea acasa ca vrea sa doarma la noi cu toate ca stam cam departe unii de altii, nu-i peste drum. ca si la el saracutul fura probleme mai multe. A stat fara parinti intre 1 si 4 ani, veneau sporadic, ei incercind intii sa-si faca aici o baza si apoi sa-si aduca copilul. Si acum mai au de tras din cauza asta, copilul avea un grad de insecuritate ridicat, frica sa mearga dupa gradi undeva nou ca de ex innot, calarie, ca nu cumva sa nu-si mai vada parintii dupa. e mult de povestit. si singurul loc unde mergea cu placere si destins in anii de gradi a fost la noi acasa. Acum abia la scoala s-a mai destins.Si da, concurenta e inca intre ei, la mate. si-au gasit-o ei nu am facut vreun efort in privinta asta, insa daca treburile is bune intre ei, ei se pliaza din mers. isi fac temele ca nebunii ca nu cumva celalalt sa fie in fata si puiul de polonez l-a cam luat pe al meu, ca al meu inamorat fiind de o domnisoara a cam pierdut din puterea de concentrare:)) si chiar dimineata imi zicea ca nu-i prea convine treaba asta. sa vedem ce o sa faca:)In privinta invidiilor materiale nu ma pronunt. aici nu-s pasiunile astea tipic latine exacerbate. si ca, nimeni nu-i atit de sarac incit sa se ajunga la invidii. unul are mai mult unul mai putin e acceptat mai natural, iar copiilor nu prea li se da sanasa sa vada, simta asta. ok niste jocuri in plus, insa nici cei cu bani, la parinti ma refer, nu doresc sa reliefeze treaba asta prea mult. tre sa traiesti aici ca sa intelegi, altfel e greu de explicat.va imaginati ca fam poloneza respectiva nu era chiar pe roze, amindoi munceau si muncesc din greu, is oameni seriosi, mindri si la locul lor. si mi-au intrat in casa si eu la ei. ca si copilul meu mergea cu mare placere la ei, desi nu e acelasi confort, spatiu, etc. al meu copil si acum zice de clatitele polonezei si chiar a pus ochii pe nush ce jucarii aduse din polonia care i s-au parut lui super mega.is copii adica.Vikinga cu cei mai frumosi vikingi: Letizia, Nadja si Aldo

vikinga spune:

lol viviana fu tare cu platitul scuipaturilor din pusculita:)si eu as fi facut la fel:))Vikinga cu cei mai frumosi vikingi: Letizia, Nadja si Aldo

vikinga spune:

acum ce mai stiu eu despre copiii mai mari care din diferite metode relationeaza gresit, cu precadere jucindu-se agresiv.dar stiu de la tv:)cind o sa ajungem la virsta respectiva o sa stiu mai bine.in scolile in care ajung copii ce vin din diferite medii, stiluri de educatie, religii, mentalitati apar si probleme. cum ziceam si eu si Grace despre copiii turcilor si nu numai.in cazul copiilor mai marisori au bagat ore suplimentare de joaca. in prezenta unor oameni specializati in problemele de realtionare intre copii.orele sunt obligatorii pt copiii problema, invitatii si reccomandari vin acasa la parintii straini si germani insa pot fi si refuzate respectivele ore daca parintii le considera a fi nu stiu cum.tot pe la tv vazusem ca adusesera in unele scoli si imami barbosi care faceau ore speciale cu copiii musulmani care faceau probleme din pricina diferentelor de religie, de genul noi nu ne alaturam voua, mincatori de porc cu mame curve si asa mai departe.si imamii le explicau ca ce au aflat ei din diferite surse, familie, birfe, traditii, e gresit ca ia uite de fapt alah zice asa si asa. si ramasesm si eu suprinsa de privirile total uimite a copiilor, ceva de genul "ha cum una ca asta?!".si tot conducatorii religiosi le ziceau copiilor ca suntem aici intr-o tara cu precadere crestina, ca isus e recunoscut a fi sfint si ca ar trebui sa ne respectam si tara gazda, etc etc.si din ce am mai citit in germania ultimilor 2 ani, cam asa, se incearca din rasputeri metode noi in privinta integrarii mai ales a copiilor.sa vedem ce metode or mai apare si cum va mai fi.Vikinga cu cei mai frumosi vikingi: Letizia, Nadja si Aldo