Incident la joaca! - SPLIT (2)

vikinga spune:

denizel de metoda mea expusa ce zici? ar merge?Vikinga cu cei mai frumosi vikingi: Letizia, Nadja si Aldo

denizel spune:

Pai, Gabi, ei se inteleg foarte bine de fapt.
Si eu ma inteleg bine cu baietelul, vine la mine sa vorbim, e foarte politicos.
Numai ca ii sare tandara si vrea sa se bata . Uneori chestia asta poate fi evitata, alteori (cand provoaca lovind foarte tare) nu....

Vikinga, stii cumva ce metode au functionat in cazul baietelului despre care povesteai?

Pentru parinti, de dragul copiilor


"Omul care a inventat distractia a fost copilul" - din jurnalul unei mãmici de bãietel.

denizel spune:

Adica sa-l chem la noi acasa, Vikinga?

Pentru parinti, de dragul copiilor


"Omul care a inventat distractia a fost copilul" - din jurnalul unei mãmici de bãietel.

vikinga spune:

Da denizel, eu si pe cel cu probleme grave l-am invitat acasa la noi de citeva ori, pe urma a fost si al meu la ei acasa. s-au aplanat conflictele intre ei doi.problemele lui au necesitat un profesionist, nu e vb de sedinta la psiholog o data pe sapt ci de un educator specializat in integrarea copiilor cu probleme ce tin de aria agrseivitatii si altele. era zilnic acolo cite 6 ore.la el problemele cum am zis is din alta sfera, eu cam aveam un fior de gheata pe spate in prezenta lui, imi amintea de al cincilea copil din cartea lui doris lessing, asa mai pe departe. dar chiar nu vreau sa dezvolt, e o treaba serioasa, nu copilarii ori scapari din friu.Vikinga cu cei mai frumosi vikingi: Letizia, Nadja si Aldo

nelia spune:

Perfect de acord, una dintre abordarile corecte si pe care o prefer in locul oricaror baicareli.



Postarea ta merita o atentie aparte pentru ca, din punctul meu de vedere, sintetizeaza foarte bine esenta problemei si naste diferenta dintre ideile participantilor la subiect.

In primul rind acel bla, bla, bla... este departe de un ton civilizat, ca tot ne dam pe aici asa, nu? Adica bla-bla-uti voi, dar io oricum nu va bag in seama. Si inhiba dialogul din start. Ori ma cobor la nivelul bla-bla-bla-ului si iti raspund, incercind sa trec peste zeflemea, ori te ignor. Eu nu ignor oamenii, asa ca, uite iti raspund.

Nu din cauza psihologilor sau a celor care 'pretind' ca inteleg cum stau lucrurile s-a ajuns la situatia asta, nici nu existau prea multi atunci cind s-a format cadrul in care au loc infractiunile de astazi in lume. Putini sint cei care comit infractiuni in fata carora societatea isi poate permite sa se spele pe miini pentru ca, in general, individul este produsul ei. Si chiar pentru aceia este raspunzatoare, si aceia au avut o mama, un tata, profesori etc... inseamna ca nu s-a depus prea mult efort ca sa se depisteze la timp problemele de sanatate mentala pe care le avea. Sa ridici din umeri e usor, mai greu este sa-ti asumi raspunderea.

In al doilea rind, infractorul incalca un drept, pe al tau de a trai liber si ferit de infractiunile lui, un drept uman, nu? Daca tu, prinzindu-l, nu-i respecti drepturile de individ, chiar daca a gresit, judecindu-l corect, pedepsindu-l conform legilor, prin ce te mai diferentiezi de el? Numai prin faptul ca tu actionezi de partea legii, el de partea faradelegii? Faptul ca legile sint prost gindite si ca, atunci cind sint bune, sint incalcate, nu e vina lui in mai mare masura decit a celor care le gindesc sau le incalca.

Intr-o tara ca Romania cel putin, nici nu pot sa ma gindesc in ce masura sint incalcate drepturile omului, si de o parte si de alta, de fapt, din toate partile!!! Si sint sigura ca ai fi surprinsa sa afli si tu ce inseamna cu adevarat respectarea drepturilor omului pe toate planurile si sub toate aspectele!

Si atunci, probabil ca vei intelege ca ceea ce fac 'infractorii' - care, asa cum spunea Vikinga nu sint doar cei care fura si bat, infractiunea are mult mai multe nuante si cai decit sintem dispusi sa acceptam ca sa nu ne ranim prea mult orgoliul de oameni 'corecti, muncitori si la locul lor') in Romania, printre cei 'de rind' fiind si multi tigani, dar care actioneaza in cadrul infractional mult mai mare oferit de cei care ar putea sa schimbe situatia in mod real - nu poate fi oprit prin ura, vorbe rasiste si discriminatoare, ferit poseta cind viata te aduce linga unul dintre acestia. Cu spoiala de suprafata nu se face curatenie si nici nu se opresc infractiunile.

Europa a deschis granitele, au lasat drum liber oamenilor sa circule... Inainte de a face asta, au pus la punct programe concrete, reale pentru cei care vor pleca din tarile sarace sa munceasca (sau sa fure) prin si de prin cele bogate? Nu, pentru ca aveau nevoie de forta de munca ieftina si le-a convenit situatia la inceput. Cind cei saraci s-au inmultit si cei bogati s-au imbogatit exploatindu-i la maxim, au inceput sa-i arate cu degetul si sa-i trimita inapoi de unde au venit.

As fi fost de acord cu asta, daca ar fi permis migrarea fortei de munca in cadru legal, respectind drepturile omului si ale muncitorului despre care vorbesti tu, adica ar fi fost cu adevarat corecti. Iti dau voie sa vii, iti ofer tot ce e nevoie sa fii om, ai drepturi si obligatii, tu ne ajuti pe noi muncind pentru noi, noi te ajutam platindu-te corect si ajutindu-te sa scapi de saracie, trimitindu-ti copiii daca ii ai cu tine in scoli, educindu-i la fel ca pe copiii nostri. Daca ti-ai incalcat obligatiile si drepturile altor cetateni, atunci iti iau dreptul de a mai sta la mine in tara, te asist social sa te intorci acolo de unde ai venit, considerind ca ti-ai irosit sansa la o viata mai buna.

Nu cred ca lucrurile s-au intimplat asa, au deschis granitile fara sa se gindeasca la nimic, fara sa fie pregatit pentru exodul saraciei. Cind chem pe cineva in vizita, ma asigur ca am ce sa-i pun pe masa (adica sa-l asist social la nevoie), nu ca imi spala vasele ca sa-si cistige mincarea si cazarea... altfel, mai bine nu-l mai invit.

S-au facut multe greseli in Europa in ultimii 15 ani si ceea ce se intimpla acum este exact consecinta lor, care era de asteptat si multi dintre cei care bla-bla-bla-uiesc pretinzind ca inteleg situatia (economisti, sociologi) au prezis, au tras semnale, au incercat sa deschida ochii... nu i-a ascultat nimeni pentru ca ciolanul era prea mare.

Cit despre partea a doua a mesajului, indiferent cite gesturi frumoase am face si eu si tu, sint mici si insignifiante intr-un tablou ca cel prezentat mai sus in care situatia este cu adevarat grava.

Din punctul meu de vedere, daca nu se gasesc solutii bune si pe termen scurt ca sa se remedieze situatia, sa opreasca imbogatirea 'privilegiatilor' pe spatele 'devaforizatilor' de soarta, daca se va continua mult sa se rezolve conflicte moderne cu cauze inventate (cum ar fi religia si diferentele culturale) pe cale razboinica intr-un secol care ar trebuie sa fie al civilizatiei si al diplomatiei, lumea se va afla in curind intr-un colaps general si nu economic, care se poate rezolva, ci uman! Chiar consider situatia din lume foarte grava si omenirea intr-un impas pe care nu l-au cunoscut pina acum, poate doar civilizatiile vechi sa fi trecut prin el... sau sa nu fi reusit sa treaca, de aceea au si apus!

CORNELIA, mami de www.dropshots.com/agtuli#date/2010-09-19/14:00:33" target="_blank">AGATA, TUDORA si LISANDRU

denizel spune:

OK, o sa incerc asta, Vikinga. Multumesc!

(nici aici nu e vorba de copilarii sau scapari din frau, ci de chestii naspa de tot care s-au intamplat in familie. Of! :( )

Pentru parinti, de dragul copiilor


"Omul care a inventat distractia a fost copilul" - din jurnalul unei mãmici de bãietel.

olympia spune:

Gabi, io nu-s specialist, doar mama de copii mai marisori, care n-au muscat cand erau mici. Ar trebui ca parintii , cu blandete dar perseverenta sa-i explice copilul ce inseamna durerea, ce indseamna sa iubesti pe cineva, sa te porti frumos, sa nu faci rau, sa-i explice ca asa cum parintii-l iubesc si nu-i fac rau in niciun fel, nu-i provoaca durere , nici el nu are voie sa faca asta altor copii. Ma tem insa ca parintii respectivi scapa cate-o palmuta sau il smucesc mai brutal cand interzic ceva si asta fara explicatii. Cel putin asta era situatia in cazul unei fetite de 2 ani si un pic pe care am vazut-o muscand asa. Daca situatia-i asa de grava sa consulte un psiholog.

Denizel , as fi bagat mana-n foc ca-i asa...
S-o luam pe rand acum. De la o tavaleala de-asta baieteasca in prima zi de scoala, un coleg al fiica-mii s-a ales cu gatul sfasiat in spatarul scaunului. A ajuns urgent la spital,a fost cusut... Mai sunt copii ce si-au pierdut un ochi cazand intr-un creion dupa o piedica nevinovata ,asta-i caz auzit de la Monica Pop la tv.
Tu daca n-ai nimic impotriva luptelor de genul asta, iti incurajezi copilul sa se puna si sa puna alti copii in pozitii riscante. Eu zic ca locul luptelor e doar in cadru sportiv organizat.

In situatia descrisa de tine, cel mai bine e sa inviti baietelul acasa la tine, asa cum a sugerat si Vic. sa va purtati ca si cu un musafir de seama dar cu "ochiul de vultur" la post(asa fac si eu Vic, dar stii ce putine mame au ochiul de vultur activat? ) si sa opresti in fasa orice inceput de imbranceala si sa-i deturnezi spre alte jocuri.
Fata in fata, unu-la-unu dar pe terenul pustiului tau, baiatul acela va vedea avantajele de a fi prieten apropiat al fiului tau decat permanent adversar.

Pene colorate... cate putin din toate!

album
gradina

nelia spune:

Gabi, vin si eu sa spun ca lucrurile nu cred ca sint chiar asa cum par cu acel copilas. Ca un copilas sa muste atit de tare un alt copilas si nu odata, din intimplare, ci de mai multe ori pe mai multi copii, trebuie sa fie o problema pe undeva, problema care trebuie serios si sincer analizata ca sa nu se ajunga la alte manifestari. Acolo este o frustrate mare de tot in copilas, pe care o scoate la suprafata asa cum poate.

Intre timp, cit problema este investigata, sigur ca trebuie sa i se spuna mereu copilasului, calm si cu blindete, dar ferm, ca asa ceva nu se face, se folosesc cuvintele, dintii sint doar pentru a musca din mar, nu din partenerii de joaca. Povestile au impact asupra copiilor, eu ma folosesc de ele si la 3 ani este destul de mare sa le inteleaga. Povesti spuse atit de punctul de vedere al muscatului, prin ce trece acesta cind sufera, cit si din partea muscatorului, ce simte atunci cind ii vine sa muste si chiar o face.

Denizel, tu ai vorbit serios sau este o situatie ipotetica?

Daca baiatul celalalt are intr-adevar probleme si, desi ii este prieteni baiatului tau, se poarta ca atare, poate ca nu e tocmai prietenie asta. Stii, eu sint deschisa pina in pinzele albe catre oameni, dar mai cred si ca prietenie cu de-a sila nu se poate. Nici tu si nici baiatul tau nu puteti sa-i rezolvati problemele baietelului respectiv, oricit de trist suna ce spun acum.

Dar daca va simtiti destul de capabili amindoi si baiatul respectiv are nevoie de ajutorul vostru, de prietenia baiatului tau si baiatul tau se simte destul de in regula ca sa i-o ofere, atunci eu cred ca solutia Vikingei este buna. Dar, in general, solutiile propuse de ea sint tare bune la copilasi pina pina in 10 ani asa, dupa... relatiile curg de la sine... sau nu curg.

Facilitarea unor intilniri intre cei doua baieti in afara scolii sau terenului de joaca ca sale intareasca prietenia ar putea duce la o relatie mai buna intre ei (multe prietenii incep dur si continua pentru toata viata), dar ar putea avea si un efect situat la polul opus: sa-i ofere baiatului respectiv si mai mult teren de a-si manifesta frustrarile legate de baiatul tau si, in momentele in care simte nevoia sa le scoata la suprafata, situatia sa devina si mai grava. Si cu problemele despre care spui tu, nu stiu zau ce sfat sa-ti dau, dar parca nu as sfatui copilul meu sa se ofere asa, pe tava... intelegi tu.

Cunoscut mai de aproape, baiatul respectiv ar putea vedea ca nu e chiar asa de grozav cum pare la scoala , e si el un baiat ca toti baietii... in plus, ar putea fi un prieten de nadejde, iar baiatul tau la fel despre celalalt... Sau, vazind de unde i se trage 'grozavia' baiatului tau (familie, atmosfera, mediu intim) si de unde ii vine lui 'agresiunea' neputind sa schimbe mare lucru copil fiind... s-ar putea ca frustrarile lui sa creasca in intensitate si deci si formele de manifestare. Adica vreau sa spun ca invitatul acasa poate imbunatati situatia si merita sa incercati daca e nevoie de asta... dar o poate inrautati iremediabil. Ai inteles tot, nu?

CORNELIA, mami de www.dropshots.com/agtuli#date/2010-09-19/14:00:33" target="_blank">AGATA, TUDORA si LISANDRU

ni-na spune:

Eu cred ca acel copil agresiv,cand va veni la voi acasa,va vedea intelegerea,armonia si frumusetea familiei pe care o constituiti(te urmaresc de ceva vreme si stiu ce vorbesc)va rabufni si mai rau.Nu cred ca va depasi sentimentul"de ce el are toate acestea si eu nu?".Am trait astea la baietii din preajma feciorului meu.....unul din ei a spus cu obida...eu niciodata nu o sa primesc asa ceva si era vb de un banal tort de casa,atat ca arata ca un teren de fotbal.La fel a reactionat si finul meu (mai mare ca al meu copil cu un an)cand au spart ceva si eu m-am speriat ca s-au lovit,nicidecum de distrugerea obiectului.
Daca spui ca are probleme mari,nu-l aduce in caminul vostru ca il va uri irevocabil pe fiul tau doar pentru ca voi sunteti niste pariti adevarati.
Scuze autoarei subiectului ,acum vorbesc si despre tema initiala.Indiferent cine ne va invada spatiul personal,indiferent cum o va face trebuie luata atitudine.Daca ceva face copilul sa se simta inconfortabil,trebuie eliminat.Indiferent ca este mamaie care crede ca alinta copilul tragandu-l de obrajori sau de putzuloanca....nu va mirati,am vazut o matusa nebuna care l-a intrebat daca are ceva acolo sau de colegul de antrenament care se atarna de umerii lui si merg parca-s betzivii iesiti din crasma...iar al meu in prima instanta,desi se simtea incomod nu indraznea sa riposteze.Fiecare isi fixeaza limitele spatiului intim...la asta intervin firea,educatia,etnia(daca intr-o anumita cultura sa iti atingi piciarele de exemplu inseamna ceva,in alta cultura inseamna altceva).
M-am intins cat o zi de post,sper ca macar am fost coerenta.

viviana spune:

Eu i-as duce mai intai la Mac, apoi in parc de multe ori in parc. Mai multe zile la rand.

Sa invete sa se tolereze si sa se cunoasca mai bine pe teren neutru.
Apoi in aer liber, la joaca, alergat, etc... se descatuseaza altfel energiile si emotiile negative.
Si as observa din ce-i sare tandara baietelului. Apoi as observa cum reactioneaza baietelul propriu.
Le-as propune o joaca ceva, care sa le apartina numai lor si numai acelui loc.

Abia apoi acasa.

De fapt asa am procedat in situatii oarecum similare.

Acasa se pot naste gelozii si invidii din cauza jucariilor sau a comportamentului mai altfel al parintilor. Si nu vrem sa punem paie pe foc, nu?




Daca privesti in sus si nu simti invidie, daca privesti in jos si nu simti dispret, atunci esti un om deosebit
vivi