copiii si pisicile

alex_andra spune:

Nu am citit celelate raspunsuri, ca sunt in criza de timp.

Parerea mea personala, care traiesc cu pisici de peste 20 de ani: ai niste idei preconcepute.

Parul din casa poate fi curatat.
Pisicile pot fi invatate sa faca la tavita cu nisip si nu miroase.
Pisicile nu sunt ucigatoare de copii.
Parul nu-l inhalezi si faci ghemotoace, asa, pur si simplu.
Daca un copil de 2 ani ia un fir de par in gura, il simte si-l scoate singur.
Fetita mea nu are 2 ani si se joaca toata ziua cu cele 4 (patru) pisici cu care convietuieste si este bine mersi , sanatoasa.

Eu imi tund pisicii si ii deparazitez.

Iar ideea ta, de a-i convinge pe socrii sa renute la pisici mi se pare mai mult decat egoista.

Andra, mami de leoaica Eva (03.02.2009)

olympia spune:

Clarmai, imprieteneste-te cu pisicile, mangaie-le, perie-le regulat blanita de parul mort si asa vei munci mai putin la curatenie, apropiindu-te de ele vei reusi sa le dezveti de urcatul pe masa, daca le faci un culcus potrivit, moale si confortabil intr-un cosulet nu se vor mai catara peste tot, le dezveti si de urcatul pe masa... eu asta chiar n-as accepta, pisica umbla, se tavaleste pe jos, si cum nu-mi pun papucii langa farfurie, nici ea n-are ce cauta acolo. Motanul de care zici ca face peste tot prin casa isi marcheaza de fapt teritoriul si intr-adevar mirosul iti muta nasul! Singura solutie pentru asta e castrarea.

Pene colorate... cate putin din toate!

album
gradina

alex_andra spune:

clarmai, uite, mai jos, un subiect, care te-ar putea ajuta sa intelegi ca pisicile nu sunt atat de priculoase precum crezi tu.
Lectura placuta

http://forum.desprecopii.com/forum/topic.asp?TOPIC_ID=155996

Andra, mami de leoaica Eva (03.02.2009)

andata spune:

Si noi am avut pisoi cand era pustiul mic. Cum s-a spus si inaintea mea, daca pisica e ingrijita, pieptanata si deparazitata, nu se intampla nimic. Pisoiul nostru mai si umbla pe afara iar noaptea dormea langa fiu-meu. Nu a avut absolut nici o problema din cauza asta.
Animalele din casa, mai ales pentru persoanele care le-au crescut, sunt considerate membri de familie. Stiu ca uneori pare aberant, dar am auzit pe multi referindu-se la catelul/pisica din dotare ca si cum ar fi copiii lor.
Asa ca va trebui sa accepti sa convietuiesti cu pisicile sau sa gasesti o alta solutie, gen chirie, daca totusi crezi ca pisicile sunt un pericol pentru puiutul tau.

Mami de un fecior, o fecioara si o scumpa racusoara

Poze cu noi
Bijuterii unicat
blog de mama
Si ingerii au nevoie de ajutor
Blogul lui Mihaita

clarmai spune:

Multumesc mult m-am mai linistit,vroiam doar sa stiu parerea voastra,daca sunt atatea persoane care spun ca nu au patit nimic,super,eu nu vreau sa fac ordine in viata socrilor mei,doar sa-mi feresc copilul,doctora de familie ma speeriat cu pisicile cand a venit si le-a vazut,a sarit ca arsa ca nu are ce sa caute o pisica in apartement cu copilul,dara-mi-te doua,deci multumesc mult,si sanatate voua si

Rufus spune:

Ma bucur ca te-ai mai linistit; multi din noi au sau au copilarit cu pisici, cu parinti sau copii, nu au fost si nu sunt probleme; exista (cum s-a mai spus) mult folclor, doctora de familie poate fi bine intentionata, insa categoric este pafarista; la pisici exista un singur pericol si el se manifesta in perioada sarcinii femeii, nu e de joaca, insa nu e ceva de groaza; orice altceva este folclor.
Nu mai vorbesc de faptul ca socrii nu-si vor goni pisicile ca va mutati voi...fetele ti-au explicat deja. Asa ca...inainte, cu curaj! Si multa sanatate!

Rufus, Tora si iadele www.onetruemedia.com/otm_site/view_shared?p=80cd684043d64e6bf268f6&skin_id=701&utm_source=otm&utm_medium=email br / " target="_blank"> Retrospectiva 2008 www.onetruemedia.com/otm_site/view_shared?p=a1ed73f473ea25944e234a" target="_blank">Retrospectiva 2009

Gabitza1977 spune:

eu am avut pisica pana ce primul baietel a implinit un an, cand animalul a murit, era batran si avea diabet...
copilul meu nu a avut si nu are nicio problema din cauza pisicii.
atata timp cat in casa se face curat, se aspira, matele sunt vaccinate si deparazitate, eventual tunse... e totul ok.
numai bine!

Deus spune:

schimba doctorul! un medic care nu intelege cat mult bine face un animal de companie in familie este .... ma abtin, probabil cu ideei din secolul 18: o sa-ti indoape copilul de antibiotic, o sa-ti spuna sa-i pui caciula in cap din august si ca a racit fiindca bate vantul afara!!!!

al meu a crescut si creste in apartament cu un catel, pisica si in ultimii 5 ani pe la noi s-au perindat inca vreo 20 de pisici si 10 catei pe care i-am salvat de afara, i-am pus pe picioare si le-am gasit casute.

Oare ce fac medicii veterinari? sa aiba filtre diferite?

devii ceea ce practici
www.de-azi.ro
http://oscarfriends.wordpress.com/

Va rog sa-l ajutati pe ALEX! http://dianalaura.wblog.ro/.

SoriLea spune:

Eu cred ca tu ai o probl cu bietele animalute. Spui ca-ti plac, asa cum poate iti place si cainele vecinului sau pisica de la scara blocului, dar sa nu fie in preajma ta. Se vede ca nu ai fost inconjurata de animale, iar acele animale te simt ca nu le placi, nu glumesc. Eu asa am inceput sa cunosc mai bn oamenii.
Am crescut avand si catel si pisica, iar dupa ce m-am casatorit mi-am luat un pisoias pe care l-am crescut ca pe copilul meu ( a nu se intelege ca mancam amandoi dintr-o farfurie). El are locurile lui unde mananca, doarme si isi face nevoile. Parul ii cade destul de mult (are aproape 12 ani)dar curat zilnic locul unde doarme si curatenia de rigoare care se impune intr-o casa. Nu ceva exagerat cu frecus de podele si covoare cum spui tu.
Cand a aparut puiutul nostru in viata noastra, eram curiosi cum v-a reactiona. A fostr ff trist. o sapt a plans continuu, nu mai aveam timp pt el asa cum era el obisnuit si o simtea din plin. Incet incet s-a obisnuit cu copilul. Chiar il pazea in timp ce dormea cand era mic. statea langa pernuta lui in pat (in patutul copilului nu s-a urcat niciodata). Acum copilul a crescut si il alearga toata ziua de nu stie unde sa se mai bage de frica lui. Dar el tot il iubeste. La pranz cand il adorm, nu-l mai pun in patut, si motanul vine si isi freaca, capul de capul copilului, iar copilul il simte sii zambeste. E un sentiment ce tu nu-l cunosti, dar un copil inconjurat de animale e mai sufletist, mai responsabil.
M-am intins destul, dar am vrut sa iti povestesc putin din viata noastra cu un motan alaturi, caruia ii cade parul si nu-mi fac probl ca-l v-a inghiti, ca se v-a imbolnavi...etc. Spunea cineva mai sus chestia cu DROBUL DE SARE si mai e un proverb romanesc de ce ti-e frica nu scapi, asa ca nu te mai feri de bietele animalute, ca nu-ti fac nici un rau, iar copilului nu-i vor face decat bn.
Si cred ca cel mai bn e sa stai in casa ta, decat sa se iste scandaluri din motivul asta. Nici eu nu mi-as da motanul afara din casa lui, il voi tine atat cat v-a avea de trait, aici unde-i este locul, adica langa noi familia lui.
Sanatate multa va doresc.

- - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - -
SoriLea - Mamica fericita a ingerasului RAZVAN - IONUT (11 MAI 2009)

http://b2.lilypie.com/GcAYp3.png


Lucrul important este acesta...sa fii capabil in orice moment sa sacrifici tot ce ai, pentru ce ai putea sa devii. Charles Dubois

Dorsilia spune:

si eu am crescut cu pisica si caine acasa ca si copil...e drept ca mama nu le primea in camere unde aveam canapele si covoare, aveau voie doar in bucatarie unde era gresie pe jos. Nu sareau pe mese. De flocait insa pe afara le-am flocait si alergat si plimbat cu caruciorul papusii, imbracat cu hainele papusii destul de des. Ma spalam pe maini inainte de a manca. Nu erau vaccinate si nici deparazitate. Stiu ca avea cainele limbrici, intrebam pe mama ce sunt viermii aia albi din kk cainelui. Imi spunea ca-s viermi si sa nu pun mana si gata. Nu stiu daca am avut si eu, poate da, poate nu, habar n-am. Mama zice ca nu m-a tratat vreodata de paraziti. Ma jucam si cu gainile, cu iepurii, cu porcul, cu ratele, gastele, eram tare iubitoare de animale. Dormeam cu puii mici de gaina in bluza, cand se nimerea sa primesc unul sau doi de la unchiul meu caruia ii cloceau gainile care pe unde, si scotea cate 1-2 pui de gaina sau bobocei de rata. Ii ingrijeam eu pana se faceau mari. Ideea e ca am crescut punand zilnic mainile si pupacind orice in afara de caine si pisica, despre care stiam ca NU am voie sa le pup pt ca "au viermi" deci trebuia sa ma spal inainte sa mananc vreun fruct din gradina sau alltceva.
La bloc acum stiu ca e dificil cu animale blanoase insa nu poti decide in casa altuia. Nu poti, pur si simplu. Fa curatenie, perie pisicile mai ales cand schimba blana, da-le vitamine, castreaza-le, deparaziteaza-le, obisnuieste-ti copila sa nu bage in gura tot ce prinde, si asta e, daca nu aveti alta solutie, si trebuie sa va mutati, fa niste compromisuri, nu cred ca se inhaleaza parul chiar asa, eu flocaiam pisica si cainele in bucatarie si afara destul de mult, eram plina de par pe pantaloni cum se freca pisica de mine intruna, imi zicea mama sa las pantalonii in baie inainte sa intru in casa... Cand am ramas gravida mi-am facut testul pt toxoplasma si mi s-a spus ca am anticorpii deja, deci m-oi fi imbolnavit prin copilarie. Eram un copil extrem de slaaaaab, poate am avut si paraziti, nu mancam mai nimic pt ca nu mi-era foame de nimic niciodata, mancam mereu de gura mamei. Parintii mei sunt profesori, insa cred ca nu si-au batut capul atata cu animalele. Era curatenie in casa, interdictie pt animale in camere, stiau limitele prin bucatarie, aveam voie in casa doar cu puii mei mici de gaina. Tine-ti si tu fata in camera voastra, ziua scoate-o la plimbare, du-o la gradinita sau asa ceva, si ai grija de igiena casei si a copilului. Eschimosii dorm cu cainele in pat cred:)