Mamici cu copii mai mari-va rog un sfat!
Raspunsuri - Pagina 7
nelia spune:
Susse, eu as lasa-o de miine pe Agata pe cont propriu... dar nu o las tocmai din acest motiv: nu vreau sa-i para rau pentru ceea ce pierde din nemunca de acum. Vreau sa o responsabilizez, dar aceasta ia timp, citeodata ani, uite ca la tine... Eu imi permit ca parinte sa o lasa sa piarda timpul acum, dar oare ea isi permite?
Tu, daca ar fi sa o iei de la capat, ti-ar placea ca cineva sa te ajute sa intelegi ca, daca nu inveti, pierzi anumite lucruri, unele din ele definitiv?
CORNELIA, mami de www.dropshots.com/agtuli#date/2010-09-19/14:00:33" target="_blank">AGATA, TUDORA si LISANDRU
filofteia spune:
Din exemplul propriu... eu si soramea... lasate pe cont propriu amandoua... eu am terminat o facultate si am un job bun... soramea nu a terminat nici macar liceul... are o viata grea... si sunt convinsa ca daca ai mei ar fi stat de capul ei, ar fi invatat cu ea nu s-ar fi ajuns aici. Nu este un copil prost, dar nu a reusit in timp util sa se organizeze.
Asa cum am spus trebuie sa simti copilul...Al meu la matematica se descurca superb singur (chiar sia cautat o culegere in librarie
), la partea umana nu ... bineinteles ca-l ajut la partea umana si invat cu el...
Din pacate timpul meu cu el este limitat, ajung acasa dupa ora 17, marti, joi si vineri,are dupa-amiezile ocupate sambata si duminica muncim inpreuna la tara... , practic eu trebuie sa fiu pregatita ca sa-l mai pot testa pe parcurs... constat ca voi aveti mult mai mult timp pentru copii...
Din clasa a V-a ne vom vedea si mai putin... asa ca incerc acum sa-i dau o idee despre ce anume trebuie sa invete si cum...
Am si un exemplu concret... engleza... am eu nebunia mea s-o invete bine... el invata cuvintele noi, face tema scrisa, dar dupa ce l-am lasat clasa I si a II-a singur, am constatat ca nu stie sa pronunte, asa ca facem impreuna, il invat sa vorbeasca. Accepta ajutorul si rezultatele se vad.
giulia71 spune:
Ma credeti ca d'asta imi e si mie frica, de teama ca va pierde mult si poate va ajunge o vreme in care imi va reprosa ca nu m-am tinut de el sa invete carte. D'asta imi e teama?!
Ieri, desi a fost duminica, am fost acasa numai eu cu el. Trebuia sa vina un baietel pe la el insa nu a mai fost posibil, au plecat la o inmormantare.
Stiind ca are mult de citit, il rog frumos sa citeasca, spre binele lui, sa nu-i ramana foarte mult de citit seara.
Cu o zi inainte, ii zice taicas-o ca ar bine sa-si organizeze el timpul dupa cum doreste, dar sa fie introduse temele si cititul. Si-a propus su cu mare drag ca ieri dimineata sa citeasca.
Ei bine, nu s-a intamplat lucrul asta, mai mult a lalait-o aproape toata ziua. Dupa masa il intreb de citit si imi spune ca "e trist si ca viata e grea!"
Eu ce sa mai cred?!
uneori gandesc prea mult....
viviana spune:
Giulia, nu-si poate organiza singur timpul. Si daca o face nu se va tine de program. Cel mult va face un program care crede el ca va va multumi pe voi.
"Le arat planul meu, scap de gura lor si eu fac tot cum vreau"
Eu ii organizez fi-mii timpul in modul urmator:
- o trimit sambata sa-si faca singura un plan pe saptamana ce urmeaza, cu orarul in fata. Nu isi pune niciodata teme vinerea sau duminica.
- ii spun ca "oau, ce plan bun ai facut! Se vede ca ai crescut! Bravo"
- apoi incep sa fac ajustarile necesare spunandu-i:
uite, aici eu cred ca daca de la ora asta ai face cutare vei avea mai mult timp de joaca. Daca citesti vineri dupa ce vii de la scoala o ora, si mai lucrezi si duminica vreo 1-2 ore te vei juca mai mult marti si miercuri.
Cam asa lucram. Sa nu crezi ca nu mai are scapari si lalaieli.
Daca privesti in sus si nu simti invidie, daca privesti in jos si nu simti dispret, atunci esti un om deosebit
vivi
Gabi_K spune:
Din cate am vazut eu, lectiile amanate de pe o zi pe alta se termina printr-o lalaiala continua si un imens efort pe ultima suta de metri.
La noi e lege: temele de vineri, respectiv ce avem de invatat pe luni le terminam vineri dupa masa. Facem ghiozdanul, si gata, pana luni suntem liberi.
Cateodata mai fac exceptii, cu mii de regrete ulterioare. De ex. acum l-am lasat cu tema la geometrie. Are ora vineri si marti. El stiind ca are vreme pana luni seara, a inceput cu trasu'timpului. Vineri a zis ca facem sambata.
Sambata dimineata l-am intrebat cand sa-l ajut. Pai... luni. Ei, daca ai zis sambata, zi ora. Am ramas la ora 14. La 14,10 am intrat peste el, l-am certat. Si asta pentru o tema de 5 minute
Deci la noi functioneaza (inca): daca amana o lectie, sa stabiliti ora, data, cand se va apuca. Insa la ora stabilita sa nu existe pardon si alta amanare. Si pana cand nu-si face treaba, nu face nici altceva.
Dar in momentul respectiv, poti sa-i spui: uite, ne-am inteles ca acum te apuci sa citesti nuvela cutare. Pana tu termini de citit, pun si eu masa pt cina, cand esti gata, vii si mancam impreuna.
Gabi+Robert(20.05.1997)+Lili(17.05.2002)
Povestea nasterii: Lili si Robert Locul nostru www.jccoradea.ro" target="_blank"> preferat
viviana spune:
Gabi_k, si la noi e la fel. Ce sa amana se aglomereaza si ramane pe ultima suta de metri.
La noi acum e nasol ca pentru luni are de invatat la 7 materii. (algebra, geometrie, geografie, tehnologie, romana, biologie, chimie)
La mate si romana le da mult ca vezi doamne au timp sambata.
Marti la fel: algebra, istorie, franceza, engleza, religie, chimie, desen. Religia o dam deoparte, dar desenul nu.
Si vinerea termina la ora 2. Si realamente este obosita dupa turul de forta din timpul saptamanii.
A inceput scoala de aproape o luna si inca nu am reusit sa facem programul, nu perfect, dar cat de cat agreabil.
Inca lucreaza dezlanat.
Daca privesti in sus si nu simti invidie, daca privesti in jos si nu simti dispret, atunci esti un om deosebit
vivi
rrox3 spune:
Cum credeti voi ca un copil va prinde drag de citit fiind nevoit sa urmeze un program de citit la ora fixa? 
Va citi cat il veti presa, va incerca sa se fofileze, va citi superficial si cu prima ocazie se va opune fatis cititului. Fiindca impunand cititul nu facem decat sa ii refuzam copilului sansa de a descoperi cititul ca fiind o placere, nu o tema si o corvoada. Il fortam la lupta si revolta impotriva cititului.
Exista alte moduri de a motiva copilul inspre citit. In primul rand exemplul personal. Voi cititi? Va vede copilul cu o carte in mana savurand-o? Vede ca va face placere?
In al doilea rand citindu-i. Toti copiii vor sa le citesti. macar fiindca e o modalitate de a petrece timp cu ei.
Ce e asa greu de acceptat ca astazi poate copilul nu are chef sa citeasca? Si peste doua zile va incepe o carte care-l va captiva si va fi greu de intrerupt din citit?
Cred ca mentalitatea asta cu "trebuie sa citesti" o au tocmai oamenii care au citit fiindca trebuie. Altfel mi-e greu sa o inteleg...
Roxana, Mariuca (n. 1 iulie 1999) si Ioana (n. 23 martie 2005)
susse spune:
nelia, mama a stat cu gura pe mine tot timpul. Mi s-a zis exact ce zici tu si poate mai mult, mi s-a explicat in fel si chip. Insa eu, din teribilism, incapatzanare sau efectiv lene, am refuzat sa iau in serios. Puneam mana pe carte cand era groasa la fundu meu. Nu cred ca putea cineva sa ma faca sa pricep, ca eu nu vroiam sa pricep. Vroiam sa pierd vremea uitandu-ma pe geam, analuizand oameni etc.
Dar probabil turuitul mamei la urechea mea a avut totusi un efect. Pentru ca atunci cand am fost singura la facultate am realizat ca totusi tre sa fac ceva sa imi fie bine-sa invatz sa am bursa, sa invatz sa pot ajunge ceva, sa pot eu sa aleg ce fac cu viata mea si nu sa iau doar ce mi se da.
Ce vreau sa zic e ca depinde si de "materialul" copilului. Evident ca unii nu trebuie struniti, evident ca altii trebuie si mai ales, evident ca la unii e foarte greu sa mearga vreo strategie.
giulia71 spune:
Fiecare la randul vostru aveti dreptate.
Asa e, rar copii citesc de placere, al meu nu. Citeste insa numai ce ii face lui placere, mai mult reviste despre hooby-urile lui.
Acum au, au chiar destul de mult pt formarea vocabularului si numai can ii amintesc..il ia groaza.
Revin...
uneori gandesc prea mult....
susse spune:
Si ca sa mai adaug ceva, daca e sa blamez pe cineva pentru ca nu am invatat si pentru ca sunt chestii care le-am pierdut pe drum, si da, poate la un moment dat mi-a luat dublu decat altu sa le pricep, sunt doar eu. Ca mama, a insistat, cu vorbitu ce-i drept. Ca a avut incredere ca eu sunt fata serioasa, desi nu eram ;).
Si in acelasi timp a fost foarte severa si nu ii canta mai nimeni in struna. Numa ca eu eram cam jmechera si artzagoasa;)