Nu mai stiu ce sa fac...
Raspunsuri - Pagina 7
marius spune:
| Citat: | ||||
citat din mesajul lui ladyJ
Marius, nu e chiar asa simplu. Din pacate! Imi permiti sa te dau exemplu? Uite, un parinte asa ca tine poate fi mult prea hotarat incat sa observe semenele ingrijoratoare printre...comportamentele normale. Da, se observa o problema in comportament dar ea are origine sentimentala, cognitiva(constienta sau nu) Adica mai profunda. Mai greu de identificat. Ceea ce vezi tu sau oricare observator este doar ceea ce iese la suprafata adica manifestarea. Cauzele din pacate, raman ascunse, pentru ca parintele NU crede in existenta lor deci nu cere ajutor sau macar o parere specializata. Nu e trist, spune tu? Sigur ca uneori se exagereaza cu trimisul la psiholog. dar la fel de bine se exagereaza cu REFUZUL categoric al specialistului si din pacate exact atunci cand e nevoie, mare nevoie. Cei mai indarjiti sunt cei cu probleme mai mari..din teama, evident. |
Da - cred ca ai dreptate. Exista aceasta posibilitate. Poate exprimarea mea de "amuzament" este mai degraba o critica la adresa unui trend nejsutificat - doar asa - hai sa...
Eu pur si simplu / Pagina legislativa
marius spune:
vikinga - interesanta experienta ta - uite nu retin sa fi citit experiente pe aceasta linie din partea celor care au imigrat.
Eu pur si simplu / Pagina legislativa
marius spune:
| Citat: |
| citat din mesajul lui anca_a Asa si? Ce legatura au linkurile tale cu subiectul asta? Pentru ca la baietelul de 6 ani eu vad o problema mult mai mare decat adaptarea la gradinita... www.youtube.com/watch?v=Efc0p0GASFY" target="_blank"> Children see |
Asa este - e un sistem de erori in cazul de fata. Si tocmai de aceea. Ufff sunt extrem de relevante experientele din aproape toate paginile de acolo - se refera la prima zi de gradinita (si nu numai) nu in mod special la o varsta anume. Ai citit sau doar ai aruncat o privire rapida dupa care ... zbang concluzia?
Eu pur si simplu / Pagina legislativa
marius spune:
| Citat: |
| citat din mesajul lui denizel Vikinga,  . Inca cineva care se da mare prin virtual pe-aicea :)).Nu stiu cum de unii copii reactioneaza la discutii cu parintii si sfarsesc prin a fi rezonabili (adica nu-si mai tortureaza bietii parinti  ), iar altii par sa nu reactioneze decat la metode barbare, care le calca in picioare demnitatea si sufletelele :( (si nu e vorba doar de subiectul asta). |
Am spus eu ca exista riscul sa ajungi din lac in put.
Am pus mai sus cateva linkuri care de-a lungul timpului (cred ca exista un interval mai mare de 6 ani consecutivi) doar citindu-le pot scoata in eveidenta experiente reale ale zeci de mamici care (si de aici iarasi rad dar nu e vina mea) au folosit metode barbare care metode le-au calcat in picioare demnitatea si sufletele copiilor lor conform exprimarii exclusiviste (ori ca mine, ori esti barbar), si care copii ca sa continue ideea in prezent sunt maricei si din cate am mai tinut legatura cu unele mamici de atunci o duc binisor sunt demni si au o viata absolut normala.
Cine nu e cu noi e impotriva noastra. Q.e.d.
Semneaza,
Barbarul de serviciu!
Eu pur si simplu / Pagina legislativa
denizel spune:
Draga Anca, in medicina, o ramura a stiintei care (oarecum) are mai putin de-a face cu sensibilitatea si e cat se poate de precisa si exacta, se vehiculeaza expresia "nu exista boala, exista bolnavi".
Intr-o chestie atat de speciala si delicata cum e dezvoltarea copilului, iata, nu mai exista "bolnavi" ci exista doar boala "ne-adaptarea la gradi" si un unic "bolnav", copilul manipulator, mincinos si legat de fusta mamei, care vrea sa ramana acasa 
.
Asa-i cu psihologia asta, o chestie de fitze si fasoane ale carei consecinte nefaste ar trebui puse in discutie la sedinta de partid, fiindca strica copiii oamenilor muncii 
.
Pentru parinti, de dragul copiilor
"Omul care a inventat distractia a fost copilul" 
- din jurnalul unei mămici de băietel.
Rufus spune:
Nu cred ca reusesc sa aduc ceva nou in discutie. Cu Ioana am avut o experienta ratata, la inceput. Am dus-o din primavara, n-a vrut, am lasat-o...intr-o saptamana era atat de bolnava, incat am renuntat, n-am mai dus-o deloc. Am incercat din toamna, n-a mai fost chiar asa de rau, dar nici foarte bine. In fine, a trecut. Nici cu Ana n-a mers snur, dar a fost Tora, e mai rabdatoare, mai o jucarie de acasa, mai o promisiune, mai un scancet...
Mergeam cu Ioana, dupa ce a terminat gradinita, pe la fostele educatoare (scoala era langa gradinita)...imi aduc aminte ca era o fetita disperata, ca nu vine tati...se lipise de mine, imi explica ca tati are un Oltcit, nu l-am vazut pe afara? Si era mica, frumoasa si plansa...mi se rupea sufletul si l-as cam fi mancat pe ta-su...de parca eu facusem altfel.
Poate suna aiurea, dar o combinatie intre povestea Vikingai si ideile "barbarului de serviciu" ar fi idealul, dar stiti ca asta e o chestie alunecoasa, discutabila, cat din aia, cat din aialalta.
Un lucru e sigur: metoda cea mai uzitata de catre parinti care nici nu prea au de ales este adaptarea fortata, care tine in proportie mare, dar exista si cazuri in care nu-ti permiti asa ceva. Ramane sa stabilim fiecare cum e mai bine, dar chiar ca trebuie mers la gradi. Nici nu vreau sa stiu ce va urma la scoala, in cazul in care lipseste gradinita.
RUFUS, TORA si cele 3 minuni ale lor
www.onetruemedia.com/otm_site/view_shared?p=80cd684043d64e6bf268f6&skin_id=701&utm_source=otm&utm_medium=email br / " target="_blank"> Surpriza 2008
denizel spune:
Rufus, Tora .
Parerea mea e ca ideal ar fi ca parintii sa nu se blocheze pe ideea "copilul trebuie sa mearga la gradi ACUM, in saptamana asta. Nici peste o saptamana, nici peste o zi, ACUM !!!"
De aici, din incrancenarea asta a parintilor, pornesc toate necazurile copilasilor.
Daca parintii ar avea mai multa rabdare cu copiii, daca ar sta mai mult sa ii asculte, daca nu s-ar crispa la gandul ca nici o zi de mers la gradi nu trebuie sarita (fiindca, mvai, devine copilul un rasfatat si un sociopat), daca nu s-ar mai gandi tot timpul ca propriul copil ii minte si ii manipuleaza, daca ar cauta metode care sa "pacaleasca" putin sederea la gradi, adaptarea la gradi ar fi o chestie cat se poate de usoara si lina pentru copil.
Cum cele de mai sus sunt considerate de unii parinti mofturi, cred si eu ca exista atatea probleme cu adaptarea asta, cred si eu ca au succes ideile obtuze ale educatoaarelor care spun ca e normal sa urle si sa suspine copilul 
.
Nu, nu e normal!
E anormal si trist si barbar, dar, din diverse motive, anormalul asta a devenit ceva acceptabil.
Pentru parinti, de dragul copiilor
"Omul care a inventat distractia a fost copilul" - din jurnalul unei mămici de băietel.
Sabina spune:
Marius, tu crezi ca sistemul occidental, care permite prezenta mamei in primele saptamani de gradinita, pentru a face adaptarea copilului cat mai usoara, e asa, de-aiurea?
Nu crezi ca se bazeaza pe faptul ca adaptarea la gradinita este un proces anevoios si complicat pentru copil?
Ce trebuie tu saintelegi:
dezvoltarea emotionala se face diferit la copii. Unii sun gata la 3 ani, altii la 5. De aceea nu se poate vorbi despre tertipuri si siretlicuri. Copiii nu sunt niste infractori!
A , ca sunt momente in care copiii fac chestii urate intentionat, nu neg. Nu neaga nimeni. Dar nu are legatura cu adaptarea la gradinita.
Te-ai gandit oare o singura secunda....ca e posibil sa nu ai mereu dreptate?
E vorba de acea siguranta de sine si independenta.
orice fortare a acestei dezvoltari duce la inhibarea adevaratului sentiment e independenta.
Relativa adaptare nu e de fapt decat resemnare si copilul acumuleaza niste frustrari subtile, care nu zic ca il vor duce la spitalul de nebuni :), dar ii vor cauza mici angoase de-a lungul vietii, nu va deveni nefunctional, dar va avea mai multa predispozitie spre framantari nerezolvate si nefericire decat un copil caruia i s-a respectat RITMUL PERSONAL de dezvoltare a independentei
semnat.
o mama terorizata si cretinizata de monstrii ei de copiii care au vrut, pentru diverse perioade timp, sa stea in brate 24 din 24 iar ea, idioata, le-a permis.
(da, exact asa se intelege din mesajul tau, ca toate care ne-am tinut copiii in brate cand au vrut suntem niste proaste manipulate. Ma simt extrem de jignita si astept niste scuze, serios)
Zero toleranta pentru lipsa de toleranta fata de un copil!
Cum mi-am alaptat copiii
Sabina's blog, 
Sofia Galagia si 
bb Gheo
Sabina spune:
Iar la subiect, eu cred ca trebuie sa cautati motivul pt care ii e frica ca ai sa mori.
Dupa ce il rezolvati, o sa vrea si la gradinita.
Si...nu , nu se intampla nimic daca va duceti la gradi din ianuarie sau martie.....tot ii da certificatul de pregatitoare, trust me.
dar problema asta trebuie clarificata, pt viitorul copilasului tau.
gandeste pe termen lung, da-le incolo de grupe pregatitoare.
Zero toleranta pentru lipsa de toleranta fata de un copil!
Cum mi-am alaptat copiii
Sabina's blog, Sofia Galagia si bb Gheo
viviana spune:
Marius, Denizel, hai cu voi! Imi sunteti amandoi dragi.
Marius, Denizel e fooooarte, fooooarte, sufletista.
Denizel, Marius e barbat!
Atentia si dragostea pe care parintii o ofera copilului se traduce prin SIGURANTA.
Un copil, indiferent de felul lui de a fi are nevoie sa se simta in siguranta orice ar fi, orice ar face si oriunde ar fi.
Eu as traduce teama de a nu pati parintele ceva in modul urmator: "sunt intr-un loc strain, intre oameni straini, sunt in afara universului meu stabil si plin de dragoste, daca mama nu ma mai ia de la gradinita eu ce fac? Al cui raman?"
Degeaba ii dai copilului asugurari ca va fi OK. El nu va crede pentru ca nu are nicio dovada in acest sens, ba mai mult l-ai rupt si din rutina lui zilnica care-i conferea stabilitate emotionala.
Singura solutie pentru a-i putea da aceasta dovada este sa-l lasi acolo, sa pleci si sa te intorci la o ora stabilita exact. Cand va intelege din comportamentul tau ca tu esti sigura ca este OK ca el sa ramana acolo fara prezenta ta va fi totul in regula. In momentul in care apare rutina asta noua zi de zi, copilul va capata incet, incet stabilitatea si siguranta de care are nevoie.
Dar daca el te vede nesigura pe tine, te va simti emotionata de trairile lui starea lui de nesiguranta va creste exponential: "uite pana si mama e trista ca ma lasa acolo, e ceva in neregula"
Ca ne vine sa credem sau nu copiilor le plac parintii fermi.
Pana una alta el se va folosi de o gramada de subtrefugii pentru a ramane parte din universul cunoscut. Si se va folosi de subtrefugii in mod inconstient pentru ca el nu stie a-si traduce sentimentele.
Daca privesti in sus si nu simti invidie, daca privesti in jos si nu simti dispret, atunci esti un om deosebit
vivi