Nu mai stiu ce sa fac...
Raspunsuri - Pagina 8
denizel spune:
N-aveti noroc azi de liniste, sunt singura acasa 
.
Viviana, lasarea asta la gradi se concepe si se construieste in functie de copil si in avantajul copilului.
Daca copilul e unul sensibil, trebuie sa iti storci creierii mai mult.
Asta poate insemna: uite, mai copilasule, mergem putin la gradi, ca sa vezi cum e acolo. O sa vedem copii care se joaca etc, etc. O sa stai acolo cu copiii si o sa te joci".
Se ajunge la gradi.
Copilul se sperie.
Ii spui "nu-i nimic, nu ramanem, hai sa ne uitam doar etc, etc".
Plecam de la gradi.
Daca nu vrea copilul, a doua zi nu mai mergem la gradi si ii explicam ca daca el nu vrea, noi il intelegem etc, etc.
Mai incercam a treia zi si, de obicei, copilul e mult mai deschis si mai putin intimidat ca in prima zi.
Il lasam acolo doar putin, ii aratam pe ceasul de la manuta lui cand ne intoarcem si ne tinem de cuvant.
Si e totul lin si civilizat.
dar, ca sa faci asta, trebuie sa fii convins ca al tau copil merita respect, ca nu e o marioneta in mainile tale, ca nu e normal sa sufere, ca e un om cu slabiciuni si nevoi ca si parintele, si alte chestii care inca nu sunt la moda in anul 2010. Nici in 1010 nu erau. Nutrim sperante pentru 3010.
Si mai trebuie, daca e cazul, ca parintele sa se iubeasca pe el putin mai putin decat pe copil si, in loc sa stea o saptamana in plus la mare, sa "sacrifice" saptamana aceea pt. acomodarea copilului la gradi.
P.S. Daca mai zici in prezenta mea ca ti-e drag Marius, ma supar.
Pentru parinti, de dragul copiilor
"Omul care a inventat distractia a fost copilul" 
- din jurnalul unei mămici de băietel.
accept92 spune:
| Citat: |
| citat din mesajul lui denizel N-aveti noroc azi de liniste, sunt singura acasa . |
Tocmai vroiam sa zic si eu ceva. Maine esti la munca?:d
Sabina spune:
in 1010 nu-si trimitea nimeni copiii la gradinita
(si eu sunt singura acasa.In afara de facut bagaje, am f mult timp)
Zero toleranta pentru lipsa de toleranta fata de un copil!
Cum mi-am alaptat copiii
Sabina's blog, 
Sofia Galagia si 
bb Gheo
Chuny spune:
Marius, de ce refuzi sa iei in calcul si varianta in care copilul asta chiar are niste probleme ce trebuie identificate si rezolvate. Esti atat de sigur ca detii adevarul absolut ...
De ce nu ai citit ce am scris eu: un copil care se simte bine in pielea lui nu ajunge aici ... si nu la 6 ani. Vorbim de un copil care nu prea socializeaza, nu stie sa se joace si e foarte anxios. Daca ar fi copilul tau asa chiar nu ti-ar fi putin mila de suferinta lui ? Chiar i-ai tranti usa in nas sau ai incerca sa il ajuti pt a te asigura ca ii dai toate sansele sa nu ajunga un adult cu probleme.
Problema copilului de care vorbim nu e gradinita, ci increderea in fortele proprii. Sperand desigur sa nu fie vorba de alte dificultati pt ca pe mine ma nelinisteste tare cand aud de copii ce nu stiu sa socializeze natural sau sa se joace. Si cred ca trebuie neaparat verificat si gasit cauza acestor dificultati. Si daca e vorba doar de incredere in sine scazuta cu ajutorul parintilor lui va depasi aceste dificultati. Eu am intervenit la acest subiect pt ca am luat in serios ceea ce a scris mamica despre copilul ei.
Edit: si tin sa adaug ca daca mamica spunea ca baiatul e bine, vesel, sociabil etc nu m-as fi ingrijorat pt gradinita. Adica s-ar fi rezolvat lucrurile ceva mai usor, doar prin multa rabdare si asigurat copilul ca nu e abandonat.
viviana spune:
Denizel, cum spuneam si-n alta parte bineinteles ca sunt nuante si nuante si ca depinde de copil.
Trebuie sa pornim de la fundamentul gandirii copiilor (care este cam universal) asezand peste, caracterul propriului copil si actionam in consecinta.
Am dat-o pe fi-mea la gradi la 2,10 ani ea nu plangea. Voma. Probabil de teama. Aici nu mergea in nici un caz adaptarea fortata. Si nici nu am facut-o. Am gasit o gramada de alte tertipuri adaptate varstei ei. Si una peste alta a mers. Cel mai tare a functionat asta: "Cand iti spune educatoarea, sa ma astepti cu ghetutele in mana ca trebuie sa plecam repede sa mergem sa mancam palmierul". In felul asta ea era sigura ca eu o sa vin si deja construisem o rutina pe care o faceam impreuna, zi de zi fara intrerupere.
Apoi an de an a fost mereu altceva.
La grupa mare pregatitoare, dupa ani de gradinta, am lasat-o si am plecat.
PS: Ok am sa-i trimit pe PM.
Daca privesti in sus si nu simti invidie, daca privesti in jos si nu simti dispret, atunci esti un om deosebit
vivi
marius spune:
| Citat: |
| citat din mesajul lui Sibylle Marius, de ce refuzi sa iei in calcul si varianta in care copilul asta chiar are niste probleme ce trebuie identificate si rezolvate. Esti atat de sigur ca detii adevarul absolut ... |
Nu refuz - am spus ca probabilitatea de a fi asa din punctul meu de vedere este scazuta. Raspunsurile mele sunt mai sus.
Eu pur si simplu / Pagina legislativa
marius spune:
| Citat: |
| citat din mesajul lui denizel P.S. Daca mai zici in prezenta mea ca ti-e drag Marius, ma supar. |
Na' ai pus-o - lacatul pe gat si lantul. Si eu care, desi nu stiam - am ratat o iubire virtuala sau ma rog sunt pe punctul de a-mi fi sacrificata. De vede nevasta-mea sa vezi tu... ce mai patesc! Sau se va bucura? Hmmmm. Hai sa facem un clasament:
1. Cine ma vrea o bulina neagra - ca sa fiu lord
2. Cine nu ma vrea sau se supara pe cei care ma vor o bulina rosie, ba nu albastra ca sa nu fiu acuzat de comunism.
Eu pur si simplu / Pagina legislativa
marius spune:
| Citat: |
| citat din mesajul lui Sabina 1. Marius, tu crezi ca sistemul occidental, care permite prezenta mamei in primele saptamani de gradinita, pentru a face adaptarea copilului cat mai usoara, e asa, de-aiurea? Nu crezi ca se bazeaza pe faptul ca adaptarea la gradinita este un proces anevoios si complicat pentru copil? 2. A, ca sunt momente in care copiii fac chestii urate intentionat, nu neg. Nu neaga nimeni. Dar nu are legatura cu adaptarea la gradinita. 3. Te-ai gandit oare o singura secunda....ca e posibil sa nu ai mereu dreptate? 4. o mama terorizata si cretinizata de monstrii ei de copiii care au vrut, pentru diverse perioade timp, sa stea in brate 24 din 24 iar ea, idioata, le-a permis. (da, exact asa se intelege din mesajul tau, ca toate care ne-am tinut copiii in brate cand au vrut suntem niste proaste manipulate. Ma simt extrem de jignita si astept niste scuze, serios) |
Am marcat pentru ce cred ca ar putea sa existe un raspuns asa ca am sa raspund punctual.
1. Sincer nu cunosc sistemul educational prescolar din occident (sa-l numim asa...) decat doar din ceea ce au povestit alte persoane din experientele lor private (vezi mai sus Vikinga) si care experiente nu imi pot da in nici un caz decat cel mult o viziune dar destul de sumara. Daca tu insa in concordanta cu ce scrii ai aceasta experienta prescolara din diverse state europene vestice - ok am retinut ideea. Insa ce pot sa spun este ca am retinut faptul ca atunci cand un parinte TREBUIE sa isi duca copilul la gradinita in DATA X la ORA Y atunci cam asa se si petrece, nu este loc de intors pentru ca parintele TREBUIE sa fie la job in DATA X la ORA Z fix! Asta e filmul. Poate sunt experiente diferite - nu neg. Daca este asa sau nu pot confirma sau infirma dupa caz mamicile care au aceste experiente concrete si locuiesc in tarile vestice ale Europei.
2. Copii nu fac chestii urate. Ei doar isi incearca norocul (cu exceptiile de rigoare - nu vreau sa fiu absolutist - pot sa gresesc este normal) insa din experienta mea directa, din zecile de experiente directe relatate aici pe DC tocmai de voi de mamici trecute prin aceste momente - coroborat cu ce am citit eu despre cazul de fata - raman la opinia care am enuntat-o.
3. Da - este foarte posibil, am mai precizat asta - insa mai repet o data daca e cazul. Sper sa nu se tot repete aceasta intrebare la nesfarsit.
4. afirmatiile de la acest punct insa iti apartin in totalitate. Nu am ce sa spun despre ceva ce iti apartine, eu nu am scris asa ceva si in fapt chiar tu precizezi ca din punctul tau de vedere asa imtelegi. Nu am cum sa te ajut in aceasta directie. Regret.
Eu pur si simplu / Pagina legislativa
Sabina spune:
| Citat: | ||
citat din mesajul lui marius
Da - stiuuu - sa stea in brate 24 de ore din 24. Cunosc ideea - si aici am citit - si eu am vazut - mamici terorizate de proprii bebelusi vina fiind in general exact al mamicilor care din motivul X sau Y nu-si lasau bebelusii din brate decat accidental sau incidental - asa incat a fost doar o chestiune de timp pana cand daca nu erau tinuti in brate sau zgaltaiti sau leganati sau plimbati cu caruciorul (uneori pe unde erau pietrele mai mari ca sa se scuture) urlau nene din toti bojocii de zici ca se rupea ceva in ei. E plin forumul si de astfel de cazuri. Asta e! Eu pur si simplu / Pagina legislativa |
...............
Zero toleranta pentru lipsa de toleranta fata de un copil!
Cum mi-am alaptat copiii
Sabina's blog,
Sofia Galagia si bb Gheo
marius spune:
| Citat: |
| citat din mesajul lui Sibylle Edit: si tin sa adaug ca daca mamica spunea ca baiatul e bine, vesel, sociabil etc nu m-as fi ingrijorat pt gradinita. Adica s-ar fi rezolvat lucrurile ceva mai usor, doar prin multa rabdare si asigurat copilul ca nu e abandonat. |
Din experienta spun ca in general sau in proportie destul de mare copiii care vin pentru prima data in gradinita sunt mai retrasi, nu sunt ei insasi. Intotdeauna au existat si vor exista copii plangaciosi - asta e situatia - care au trait extrem de mult doar in mediul familial deci in mediu restrans. Fiind pusi dintr-o data in situatia de a fi in alt mediu reactioneaza. Cu cat au fost mai tinuti in casa pe langa casa cu mama cu tata cu bona cu bunica si doar cu ei cu atat reactioneaza mai puternic. Desigur exista probabilitatea ca sentimentele lor sa fie sininime cu cele ale abandonului. Apare un razboi al nervilor si rabdarii in general pentru ca parintii au resurse limitate de timp. Parintii TREBUIE sa mearga la serviciu in general ATUNCI si in fiecare zi. Asa incat greul psihologic cade in sarcina educatoarelor de grupa mica. Asa incat invariabil mergand intr-o gradinita chiar daca nu intri in grupe doar trecand poti sa stii - aici este grupa mica - se boceste - aici este grupa mijlocie - se mai boceste accidental si este galagie - aici este grupa mare - este galagie veselie si se aud cantece - respectiv aici este grupa pregatitoare - nu se prea aude galagie in general se deseneaza, se canta se recita se scrie. Toate acestea decurg invariabil rotativ in fiecare an, si an dupa an. Este ceva firesc, ciclic. Daca in virtutea situatiei la un moment dat ajunge un copil de 6 ani (altii incep scoala deja la 6 ani) intr-o grupa pregatitoare care grupa are in spate in linii mari anii precursori fiecare an avand rolul lui in formarea fiecarui copil - care copil in viata lui nu a fost intr-o grupa de copii, nu a stiut cum este sa nu fi doar acasa, doar cu mama, doar cu tata, doar cu bona sau bunica - cum sa reactioneze? Poate este adaptabil nativ - se integreaza rapid - poate pur si simplu face exact pasii pe care copiii intre care a ajuns i-au facut la timpul lor insa de atunci au trecut 3 ani. Aici este handicapul - 3 ani pierduti si plesniti deodata in capul lui. A cui a fost alegerea? A lui? A parintilor lui? Ce este de facut? Acestea sunt din punctul meu de vedere intrebarile valide. Tot ceea ce a format oricare alt copil in 3 ani de zile timp de 3 ani de zile cum pot fi recuperate? Cand pot fi recuperate? In ce masura vor fi asimilate? Cat de complet vor fi asimilate? Ce va face in clasa I-a cand deja se vor considera multe notiuni, reflexe, ajustari, cunostinte, indemanari ca fiind asimilate in anii de gradinita? Oare nu va fi si atunci un handicap in raport cu colegii lui care au deja in spate acei ani cu tot ce a presupus anii respectivi? Acestea sunt intrebari din punctul meu de vedere.
Da - sunt adeptul ca fiecare lucru ar trebui facut la timpul lui, si alaptatul si scutecele si gradinita, si scoala si casnicia si copiii si pensia. Cu marjele de acceptabilitate ca doar nu suntem la matematica - dar facute la timpul lor atunci cand timpul lor o cere.
Daca nu - nu avem de ce sa ne miram - nu vom fi decat propriile cauze si propriile consecinte.
Eu pur si simplu / Pagina legislativa