Nu mai stiu ce sa fac...

viviana spune:

off topic: intr-o si intr-un se scriu cu CRATIMA. Sunt cuvinte formate dintr-un adjectiv pronominal si numeral cel putin asa imi amintesc.
Academia nu a facut schimbari la cele de mai sus.

Pentru nicio, niciun, niciunde da, se scriu fara cramatima sau separat.
Nicio carte nu e pe masa.
Nici o carte si nici o masa nu se afla in incapere. Se scrie dezlegat.


MArius a vorbit impotriva acelor parinti care foarte permisivi fiind cu copiii lor, din prea multa dragoste - unii, prea multa lene-altii, prea putina cultura-altii, ajung in viitor in niste situatii peste care nu pot trece decat daca zguduie echilibrul interior al copilului.

Minimile reguli de bun simt trebuie impuse inca de cand copilul incepe sa-si dezvolte personalitatea. Bineinteles, nu le faci cu ciocanul ci cu blindete si fermitate.

Important este ca parintele sa vrea sa le faca si sa nu cedeze de la primele batai din picioare ale copilului, de la primele tranteli pe jos, sau de la primele lacrimi.

Daca copilul face toate astea intr-un magazin majoritatea parintilor ii fac pe plac mai mult de rusine pentru plans, tranteli si batut din picioare fara sa gandeasca la consecintele pe termen lung zicand: "las ca-i trece cand va creste"

Si nu e asa. Se va acutiza si copilul va creste cu ideea ca i se cuvine totul si atunci cand vrea el.
Si va avea probleme de socializare.

Eu sunt un parinte permisiv dar cu niste limite de comportament foarte stricte:
- nu exista vreau ci te rog
- nu exista dat din picioare, taveleli pentru ca oricum nu iti voi cumpara ce doresti
- nu accept sa dai in alti copii, indiferent cine incepe.
- daca ai un lucru il imparti.
- asa cum tu ai niste nevoi si dorinte pe care le respectam asa si noi avem nevoi si dorinte pe care tu le respecti (asta cand se face mai mare)
- doresti sa faci ceva, ma rogi dinainte nu ma pui in fata faptului implinit, stabilim impreuna si intotdeauna iti voi da acceptul. (asta cand se face mai mare)

Ei, sa nu va inchpuiti ca regulile astea le-am impus cu mana in sold, incruntata si tipand. Nici vorba.
Cu blandete, fermitate si mai ales cu zambetul pe buze. Oh, si multe povesti.
Singurul lucru reprobabil, poate, l-am facut cand s-a trantit prima ora pe jos in magazin.






Daca privesti in sus si nu simti invidie, daca privesti in jos si nu simti dispret, atunci esti un om deosebit
vivi

tangerine spune:

viviana, ultimele doua reguli mi se par super si eu le-as enunta inca de pe acum, nu as astepta "pana se face mare" (desi nu m-as putea angaja ca ii voi da acceptul intotdeauna).

In legatura cu primele patru, sunt un pic nedumerita. Daca ai putea detalia mai mult contextul, m-ar ajuta. In special regula "daca ai un lucru, il imparti" mi-e foarte neclara.

merci

viviana spune:

Tangerine, copilul meu este singur la parinti. Si la un moment dat a inceput sa dezvolte un mare egoism. Ceea ce i-a atras, intr-o prima faza izolare.
De aceea intotdeauna, la gradinita, de exemplu ii dadeam ceva in plus care nu-i apartinea ei lucruri speciale de impartit cu ceilalti copii.
La scoala pe langa sandivisurile si dulciurile ei a avut intotdeauna o Eugenie, o ciocalatica, un sandvis in plus, pentru ceilalti copii.
II spuneam: asta este pentru tine, asta pentru ceilalti copii. Ii dadeam in sepcial Eugenii si ciocaletele ca oricum nu-i plac dulciurile.

In felul asta, in timp, nefiind nevoita sa imparta ce este al ei, s-a obisnuit sa fie darnica.



Daca privesti in sus si nu simti invidie, daca privesti in jos si nu simti dispret, atunci esti un om deosebit
vivi

Adriana mica spune:

La noi asta cu "nu exista dat din picioare, taveleli pentru ca oricum nu iti voi cumpara ce doresti" este un pic altfel: " Daca negociezi cu calm si argumente potrivite situatiei, ai mai mari sanse sa primesti ceea ce iti doresti decat daca incepti sa dai din picioare si sa te tavalesti".

marius spune:

Nu pot sa spun decat:
in sfarsit, ufff - ce greu este uneori poti sa explici in sus, in jos, la stanga sau la dreapta.

Eu pur si simplu / Pagina legislativa

corap spune:

:) multumesc frumos pentru sfaturile cu gradinita, dar cel mare merge cu placere, iar cea mica abia asteapa sa mearga saptamana viitoare (oricum a mai fost "de proba" la gradi).
eu n-am spus nicaieri ca ai mei nu sufera gradinita. am spus ca unii copii nu suporta gradinita si am mai spus ca eu nu suportam gradinita (pe vremea mea nu erau alternative la gradinitele de stat, cum nu exista nici acum decat in orasele mari), care nu m-a ajutat cu nimic in viata mea ulterioara, loc in care am pierdut timpul, n-am invatat nimic (decat poezia cu steluta cea de sus/oare ce-o avea de spus/ socialismul, spune ea/ se cladeste-n tara mea - cu greu s-ar putea numi asta vreo forma de educare sau de integrare sociala) si am suferit cumplit in orele nesfarsite in care stateam in pat si ascultam educatoarele cum se barfeau crunt reciproc).
asa ca mi se pare firesc sa ii inteleg pe copiii care nu vor sa mearga. pe cuvant ca n-as fi devenit vreo delincventa/ inadaptata social daca nu m-as fi dus.

in alta ordine de idei, libertatea se termina atunci cand consecintele faptelor tale se rasfrang negativ / incalca libertatea altei persoane - eu asa am invatat, ca asta-i regula libertatii. Asa ca exemplul dat de marius (cu "vine si iti da in cap ca doar e liber") e disproportionat.
sincer, eu nu vad cum un copil care nu merge la gradinita (fie si pentru simplul fapt ca nu vrea) incalca libertatea sau integritatea fizica/psihica a altei persoane.

Ma rog, toata discutia e deja super-sterila, dat fiind ca se bazeza deja pe doua premise ireconciliabile:
a. tabara - "eu te-am facut, eu te omor" aka parintele stie ce-i mai bine pentru copilul lui. copilul trebuie sa datoreze recunostinta vesnica parintelui sa pentru ca i-a dat ocazia sa se nasca. copilul trebuie sa faca intotdeauna ceea ce parintele ii cere, pentru ca "parintele stie mai bine"
b. tabara - parintele datoreaza totul copilului sau pentru simplul fapt ca l-a creat pe copil fara sa-l intrebe daca are chef sa se nasca au ba. si fiecare stie ce-i mai bine pentru el.

un exemplu perfect de "dialogul surzilor"

(eu sunt curioasa care e procentul de delincventi juvenili proveniti din familiile in care regula e "respectarea tuturor regulilor" versus cei cu oaresce libertate. asta ca sa vorbim si in baza unor fapte)

eu m-am dus, tre sa-mi fac temele, ca ai mei vor acvariu si eu n-am nici cea mai vaga idee despre ihtiologie.

c & andrei-ardei 14.11.2005 & cireshik anais 07.05.07

FEBRUARIE thing-a-day

marius spune:

Procentul covarsitor al infractiunilor juvenile sau mai apoi a infractiunilor generic discutand este detinut de persoanele care provind din familii dezorganizate sau din medii in care nu exista familii cunsocute, ori familiile sunt formate din persoane care au antecedente.
Nu este prea relevanta intrebarea pusa de tine pentru ca nu stiu sa existe o statistica de genul familie Ok - copil mai putin Ok criterul libertatii fiind unul relativ, greu de cuantificat. De aceea exista responsabilitatea parintilor/tutorelui legal in cazurile de fapte cu caracter penal faptuitorul fiind minor.

---

Exemplul meu a fost intentionat disproportionat si se pune intrebarea de ce nu? Ai dat un raspuns eu zic destul de obiectiv insa este extrem de restrans. Daca faptele ar fi permise doar prin prisma de a nu se resfrange negativ fata de libertatea sau generic buna stare a altei persoane in rest fiind admise atunci de ce am fi obligati sa platim impozite? Uite eu nu vreau. Nu fac nimanui rau in mod direct nu ingradesc libertatea nimanui, consecintele neplatii impzitului nu se resfrang in mod direct asupra ta de exemplu. Sau am chef sa injur pe strada in gura mare. Sau am chef sa arunc gunoiul peste balcon. Sau am chef sa ma duc dezbracat pusca in centrul orasului. Unde prejudiciez liberatatea ta? Ce consecinte negative ai tu personal? Si ce legatura au toate acestea cu sistemul educational prescolar? Uite eu cred ca aceste aspecte sunt mult mai adanci decat a le reduce la o definitie seaca (insa corecta din punctul meu de vedere) de genul "libertatea se termina atunci cand consecintele faptelor tale se rasfrang negativ / incalca libertatea altei persoane". Societatea, individul, oamenii in general au regulile lor, normele lor, legile lor din exact acest motiv, ajung sa convina ca asa trebuie sa fie fiind o convenienta de grup care devine obligatorie epntru acel grup social.
Cat despre remarca vis a vis de pierderea de timp pe care o consideri la gradinita - eu nu sunt de acord - nici macar pentru vremurile apuse, chiar daca este cert faptul ca atunci era o anumita tipologie deloc fericita dar apusa.

Eu pur si simplu / Pagina legislativa

Adriana mica spune:

Corap, adevarul este ca nu stiu la cati copiii le placea sa mearga la gradi cand eram noi mici. Pt mine a fost o lupta pt pastrarea identitatii; iar faptul ca eram un copil rebel / nelinistit imi era adesea iertat (de parca ar fi fost ceva de iertat!) pt ca reuseam sa plusez mai mult in partea activitatilor didactice (pe care se punea preponderent accentul in acea perioada). In fine, asteptarile mele in directia schimbarii unora dintre aceste mentalitati sunt doar partial indeplinite, este cu siguraanta mult loc pt mai bine.

Referitor la faptul ca un copil nu merge la gradi, consecintele pot aparea mai tarziu si acestea se rasfrang uneori indirect (nu din vina copilului, ci a sistemului!) si asupra celorlalti. De exemplu, intr-o scoala de stat cu 30-40 de copii in clasa (si cu programe scolare mai mult decat incarcate) este foarte greu sa facilitezi (ca invatator) integrarea unui copil cu dificultati de acomodare, tot asa cum nu este deloc usor sa gasesti solutii pt cei care au un plus de cunostinte (astfel incat sa nu se plafoneze si / sau plictiseasca). In mod ideal sistemul ar trebui sa ajute; practic insa totul depinde de abilitatile cadrului didactic de a gasi solutii sa faca acest lucru fara sa pericliteze aplicarea programei sau (si mai important!) relatiile cu ceilalti copii din clasa. Din experienta mea de copil, se poate face (am fost un "caz" care a generat o astfel de provocare pt invatatoare) dar am impresia ca in ultima perioada gradul extrem de scazut de motivare a personalului din invatamant atarna nefavorabil in balanta.

mianna spune:

am pardon, da' nu-s chiar toate (desi se pare ca mai bine desfiintau naibii cratima, ca acu' nici cine-a stiut gramatica n-o mai stie ). si sper din suflet ca nu-i invata asa ceva in scoli, totusi.

ma distreaza ca cei care sustin variantele gresite o fac atat de hotarat, incat zau ca i-as crede daca n-as fi avut curiozitatea sa citesc doomu' ala sugubat. (nu, nu ma refer la tine, nelia, am mai avut recent o experienta in care n-am vrut sa ma las convinsa ca intradevar e corect).

oricum, cratima sau lipse ei e insignifianta fata de alte aberatii prezentate pe-aci drept corecte.

viviana spune:

Tangerine, revin
- vreau - te rog.
Inca de mic copilul trebuie invatat cu aceste diferente de exprimare majore.
Nu e corect sa vrea, e corect sa-si doreasca.
Nu e corect ca atunci cand isi doreste ceva "sa vrea" e corect sa spuna "te rog".
Astfel incet, incet va asimilia aceste diferente in mod corect si va reusi sa transmita un mesaj fara sa starneasca reactii de respingere din partea carora le este adresat mesajul.

"Doamna invatatoare VREAU sa stau in prima banca" in loc de "Doamana invatatoare , va rog, imi doresc sa stau in prima banca"
"Mami vreau un pahar cu apa" Raspunsul meu a fost intotdeuna: "Du-te si ia-ti." Ca dupa 2 secunde sa revina cu: "te rooooog, mult"

- batut din picioare, tavaleli, multi copii dupa varsta de un an adopta aceasta metoda pentru a-si convinge parintele sa obtina ceva. Si daca parintele il lasa, o va face si cu altii. Si va avea probleme de socializare si adaptare.
Ce-ar insemna sa bata din picior la invatatoare ca i-a pus B si el dorea FB?


- nu accept sa dai in alti copii, indiferent cine incepe.
Copila a avut tendinta sa dea "la gioale" - ca sa ma exprim neacademic, in cei care o loveau. Oh, m-am bucurat ca nu a stat ca proasta-n targ. Da' nu i-am spus-o niciodata.
Asa ceva nu este permis. Nu sunt adepta "dinte pentru dinte si ochi pentru ochi". Atata timp cat exista alte solutii pasnice de amorsare a unui conflict. Si apoi violenta naste violenta si intotdeauna cineva iese ranit. Este ceva ce ii va folosi pe termen lung si o va ajuta sa socializeze corect indepartandu-se de cei care nu au o purtare normala in acest sens.


Ultimile 2 reguli.
Tangerine, nu stiu cati ani are copilul tau.
Pana pe la 9-10 ani, nu mai stiu exact, poate mai mult, poate mai putin copilul raporteaza la el lumea inconjuratoare.
Isi pune mana la ochi si crede ca nu-l mai vede nimeni. Daca el nu mai vede nici ceilalti nu-l mai vad.
Mult mai tarziu incepe sa raporteze lumea inconjuratoare la el.

Daca se incepe prea devreme i se pot crea conflicte interioare.
Copilul nu va intelege niciodata ca parintii au si nevoi pe care nu le raporteaza la el insusi.
Copilul se situeaza in centrul Universului Parintilor. Si asa trebuie sa ramana pana ce copilul va putea intelege ca el va ramane acolo chiar daca parintii isi satisfac propriile dorinte si nevoi.

Ultima regula: ii satisfac ceea ce imi cere de 4-5 ori, fara sa clipesc. Apoi incep sa negociez.

Daca privesti in sus si nu simti invidie, daca privesti in jos si nu simti dispret, atunci esti un om deosebit
vivi