Nu mai stiu ce sa fac...

Aneud spune:

In primul rand sa prefatez, urmatoarele nu sunt o opinie profesionista a unui psiholog practicant

Am citit toate cele 28 de pagini printre picaturi -intre sedinte- deci imi cer scuze in avans daca am sarit ceva.

Nemosidori - in opinia mea nu e cazul nici sa te sperii sau sa deznadajduiesti nici sa te culpabilizezi acum asa ca nu te folfasina cand citesti polemica asupra "dar e vina mamei". Important e ca ai identificat problema si ca vrei sa o corijezi.

Sunt cateva opinii aici foarte folositoare si daca tot ai programat o sedinta la psiholog -ceea ce iti va da calmul si siguranta ca puiul tau are o dezvoltare normala si nu e nimic cumplit de ne-ok cu el- te poti concentra pe a primi un raspuns la intrebari cum ar fi "ati diagnostica o anxietate de separare?" sau "credeti ca copilul meu ar putea suferi de agorafobie?" si chiar "credeti ca refuzul s-a transformat intr-o fobie sau nu este la acest nivel inca?". Ce ai mai putea cere -daca apuci, pe vremea mea sedintele erau de maxim 50 de minute deci sa fii atenta cu timpul si agenda- este o opinie asupra cursului de actiune. Ai putea sa faci o lista cu sugestiile utile si sa ii ceri si impresia specialistului respectiv, sa aflii care din potentialele actiuni sunt indicate avand in vedere copilul.

In principiu, eu nu cred ca sunt probleme psihologice cu baiatul, inclin sa fiu de acord cu cei care spun ca este vorba de o rutina gresita, cu alte cuvinte de un obicei prost. Evident e imperativ necesar ca baietelul tau sa inteleaga necesitatea noului sau "job" si caracterul zilnic al atendentei in absenta ta pe de o parte si si pe alta parte e necesar sa gasesti metoda cea mai rapid eficienta si mai putin traumatizanta pentru el.

Cat despre metodele concrete de explicare a noului sau rol in viata, a "job-ului" de a se duce la gradi si apoi la scoala zilnic. Eu sunt un mare fan al expunerii copilului la reguli si consecinte. Daca metoda de a face asta este prin explicatii lungi si clare (e.g. povestea semaforului de mai sus) sau time-out atunci cand se exacerbeaza in pofida explicatiilor (cu conditia sa aiba tehnica perfect corecta) sau a unui sistem vizual de tipul "reward chart" Gasesti exemple excelente aici - http://www.supernanny.com/Reward-Charts.aspx sau o combinatie dintre ele, nu are relevanta implementarea si procentul de success depinde de copil deci merita incercate toate pana la descoperirea optimului. Asta ca sa inteleaga necesitatea regulii.

Cat despre metoda de a il face efectiv sa ramana, cred ca e vorba de "metoda bandajului" unele scoli ale ideiilor recomanda smulgerea brusca -e.g. Marius spune lasat-ul acolo ferm si plecatul ar fi eficiente- si unele scoli indepartarea treptata -Adriana_Mica vorbea de asistarea treptat redusa, azi 2 ore, maine 1 si asa mai departe-. Eu inclin sa cred ca nu se exclud, daca incepi cu un program de retragere -poti lua o foaie de hartie si concepe un asemenea program de 3 ore apoi 2, apoi 1, apoi nimic, etc cu tatal intr-o seara cu calm, apoi il poti prezenta educatoarei si obtine acordul si suportul ei si apoi il poti explica celui mic sa stie la ce se asteapta si sa inteleaga procesul- si termini in decurs de o saptamana sa zicem cu o anuntata, ferma, plecare fara ramaneri la usa.

P.S. Discutia despre "sa nu mori" nu isi are locul, IMO. De asemenea, atitudini extrem de protective pot amplifica problema daca psihologul confirma o severa stare anxioasa- http://www.elady.ro/articole/Psihologie/Anxietatea-de-separare-la-copii-si-adolescenti.html

26+ cu un bebe FIV roz

denizel spune:

Aneud, cu tot respectul, iti aduc la cunostinta faptul ca Nemosidori nu a cerut sugestii pentru dresarea unui catel (tipuri de pedeapsa + tipuri de recompensa), ci a cerut sugestii pentru echilibrarea unui baietel de 6 ani.

A fost necesar mai mult de un an de munca de lamurire (asta insemnand timp sacrificat si daruire), pentru ca sa ajungem in situatia in care lumea e in general de acord ca metodele a la supernanny nu se potrivesc unui tip de educatie in care respectul aratat copilului e pe primul loc.
Vad ca o luam de la capat , uf :(.





Pentru parinti, de dragul copiilor


"Omul care a inventat distractia a fost copilul" - din jurnalul unei mãmici de bãietel.

Laura25 spune:

Eu am intrat pe link-ul cu Reward-Charts.aspx si vreau sa multumesc pt pont. O sa fie niste planse noi de colorat super pt activitatile noastre de seara! Ne cam plictisisem de ce aveam noi, astea cu pirati si cu zane, f. bune! Apar si numere pe acolo, deci nu numai coloram, dar o sa exersam si numaratul, adunatul.

Am gasit si pt copii mai mari, cu mai multe buline, o sa le putem folosi si ca plansa pt Piticot! Dam cu zarul sa vedem cine ajunge primul!

---

Si tu poti intinde o mana - Actiunea 3 sate
Am marfa la bazar umanitar DC

---

Laura, mami de shtrumphi gemeni: Bianca Andreea si Rares Mihai (13.06.2005)
Cugetari gemene, Poveste cu shtrumphi

'Cos what I feel is the only truth for me

viviana spune:

Adriana Mica si eu sunt adepta negocierilor facute cu cap. A acelor negocieri pe care parintii nu le transforma in manipulari.
Iar ceea ce i-ai spus tu este super!

Numai ca in povestea mea "a mica" avea putin peste un an.

Ulterior am recurs si eu la negocieri.

Daca privesti in sus si nu simti invidie, daca privesti in jos si nu simti dispret, atunci esti un om deosebit
vivi

viviana spune:

Hai, mai Denizelule, ca si noi, pe aici, ne-am comportat ca niste Supernanny!

Si oricum s-a deviat mult la subiect.
Dar, asa este intr-o conversatie. Pleci de la una si ajungi la alta.





Daca privesti in sus si nu simti invidie, daca privesti in jos si nu simti dispret, atunci esti un om deosebit
vivi

anca_a spune:

Am intrat si eu pe siteul indicat la sectiunea "shop" si pentru n-am gasit de cumparat nici zahar cubic nici buline, am si eu niste nedumeriri:

1. pot sa folosesc zahar la plic? Si daca da, conteaza daca e brun?
2. pot sa confectionez bulinele acasa? Si daca da, unde trebuie sa le lipesc? Pe un panou, pe un perete sau direct pe frunte?

Va rog mult....n-as vrea sa o dau in bara din prima...

denizel spune:

Nu ma lua tu pe mine cu "Denizelule" .

Da, ne-om fi comportat a la supernanny, dar cu ceva diferente: "aha, imi dai bulina neagra? Ia de-aicea 3 negre de la mine.". Cam asa ceva...
Copiii nu pot face asta.
Ceea ce e o chestie esentiala si buna de stiut la casa omului.





Pentru parinti, de dragul copiilor


"Omul care a inventat distractia a fost copilul" - din jurnalul unei mãmici de bãietel.

viviana spune:

Heeelauuu, ce v-a apucat fetelor!

Aneud chiar a dat sfaturi corecte.

Iar chart-urile si sistemul de recompense reprezinta ceva uzual.

Si chiar functioneaza.

Oricum nu ma asteptam sa-i faceti asa o primire in buna si marea noastra comunitate.

Edit: sunt chart-uri pentru recompense, nu contin buline negre si nici pedepse. V-ati uitat pe ele?

Nemosidori cred ca ar fi cazul sa rogi inchiderea subiectului.

PS - mi-ar placea sa ma tii la curent cu cele ce urmeaza a face. Ma intereseaza din punct de vedere sufletesc.

Daca privesti in sus si nu simti invidie, daca privesti in jos si nu simti dispret, atunci esti un om deosebit
vivi

Monnvas spune:

N-am terminat de citit topicul, dar zic si eu o parere.

Copilul, daca n-a mai fost la gradi, are probleme de adaptare pt ca:
- gasca e deja sudata, el e un outsider
- ceilalti au deja cunostinte si deprinderi pe care el nu le are, fiindca nu a participat la activitati precedente.

Plansul ala tacut e semnul unei suferinte reale. Nu ca daca era zgomotos nu insemna ca sufera, dar mie asta imi semnaleaza o problema. Si o stiu din experienta.

Solutii? Psiholgul va poate ajuta, dar tu, mami, trebuie sa il incurajezi constant. De pilda, ma gandesc ca ar fi bine sa faceti acasa unele activitati de la gradi pe care el nu le-a facut si nu le pricepe si sa-l incurajezi mereu ca e pe drumul bun, ca nu e cu nimic mai prejos decat ceilalti etc.

Chestia cu plansul tacut o stiu din proprie experienta, e adevarat, la o varsta mai mare. Si ai mei au priceput mesajul si au redresat situatia. Cert e ca atunci nu mai eram stapana pe mine, aveam un motiv al frustrarii care imi ocupa mintea nonstop, plageam cand ma trezeam, mancam putin, nu mai voiam sa vad pe nimeni, plangeam in baie, oriunde, numai sa fiu ascunsa bine... Daca la 14 ani am putut sa-mi pierd controlul in halul asta, copilului de 6 ani cum i-o fi???

CRISTIAN (7.03.2009)
--------------------------------------
Where there's a will there's a way
cioburi de viata in 3
SILUAN are dreptul la viata!

Aneud spune:

Uite cum facem, oameni fara treaba (si cu evidente probleme personale) care sa se cramponeze de noi target-uri pe diferite forumuri exista peste tot online. Eu am invatat ca cea mai buna metoda pentru sanatatea mea mentala este sa gasesc butonul de "Ignore" fie el existent pe site sau imaginar. In felul asta respectivii primesc un bine-meritat a-la oribilei Supernanny "time out" asa ca Denizel si anca_a, va doresc o viata usoara de acum incolo insa v-am pus pe Ignore pentru ca nu gasesc discursul vostru nici constructiv nici politicos.

Nemosidori - sper sa gasesti ceva util in ce spuneam si sa nu uiti ca la urma urmelor ce spune lumea pe DC poate fi teribil de plictisitor si irelevant, ce conteaza e ca iti rascolesti capul si inima sa gasesti metodele utile copilului tau si eventual ca intrebi si specialistul Joi. Mult success.

26+ cu un bebe FIV roz