Nu mai stiu ce sa fac...
Raspunsuri - Pagina 24
vikinga spune:
| Citat: |
| citat din mesajul lui marius Asa a devenit. Este exact ceea ce a fost lasat sa faca. No rules - no pretend. Intotdeauna unde nu au existat reguli(cu mici exceptii ca sa nu fiu sigur 100%) a fost doar o chestiune de noroc/sansa sau intamplare(fericita) pana cand au aparut inadvertente (micro) mai apoi se acutizeaza si mai apoi devin cronice. Ca nu vrem noi din X varii motive sa le acceptam/vedem/percepem deja devine o chestiune particulara care insa nu are nimic in comun cu regulile sociale(macro) ce nu s-au subordonat niciodata la micro. Invers, da. Este acea diferenta clara intre libertate si libertinaj.Eu pur si simplu / Pagina legislativa |
marius spune:
| Citat: | ||
citat din mesajul lui vikinga
Si iata si varianta ta: teroristul de copil e vinovat  .Vikinga cu cei mai frumosi vikingi: Letizia, Nadja si Aldo |
Asta este deductia ta(nu imi dau seama de unde, dar in fine). Am precizat exact deasupra ca, asa a devenit. No rules no pretend, am scris si asta - totusi.
Eu pur si simplu / Pagina legislativa
marius spune:
| Citat: | ||
citat din mesajul lui vikinga
Marius, dar e vorba de mers la gradi, unde copilul tre sa mearga de drag, ca vrea sa descopere chestii noi, ca vrea cu alti copii la joaca. Ce atitea reguli si mers la gradi din maxima datorie cu mina pe cravata de soim! Vikinga cu cei mai frumosi vikingi: Letizia, Nadja si Aldo |
Teoria bat-o vina e frumoasa. dar nu e mai bine sa urlu ca moare catelu/pisica sau orice si sa stau acasa? Ca doar la gradi NU FAC CE VREAU EU. Acolo sunt reguli, ore de mancat/ de dormit/ de jucat/ de facut lectii/ trebuie invatate poezii, trebuie sa ma trezesc sa ajung la timp - e complicat nu e cum vreau si cum stiu eu - nu-mi plaaaaccee!
Eu pur si simplu / Pagina legislativa
vikinga spune:
Pai inseamna ca esti de acord ca parintii au avut o vina, cam asta au zis toti pe aici, nu zici nimic nou si nici pe dos de restul. Si tu acuzi si ai scenariul tau, asa ca nu mai ne concluziona atita pe noi.Nu cadem de acord care a fost greseala, atita tot.Vikinga cu cei mai frumosi vikingi: Letizia, Nadja si Aldo
marius spune:
(do you)Remember the time....
| Citat: |
Baiatul meu cel mare de aproape 6 ani refuza cu desavarsire sa mearga la gradinita.L-am dus in fiecare an ,dar a fost aceasi situatie.Plange cu disperare,desi il vede pe cel mic de 3 ani ca intra cu placere in clasa lui.Am tot vorbit ca trebuie sa mearga,pentru ca e grupa pregatitoare...inca de anul trecut.Parea ca va fi perfect.A mers in prima saptamana ,eu am stat la usa afara,m-a si vazut,si cu toate astea,nu vrea sa intre in clasa nici 5 minute.Zice ca vrea sa stea cu mine ca ii e frica sa nu mor,sa nu mi se intample ceva.L-am adus acasa in fiecare zi saptamana aceasta si eu am plecat sa il i-au pe cel mic.Sufera ingrozitor si a devenit extrem de trist.Nu vrea nici la cel mic in grupa,nici la o alta gradinita.Ce sa fac? |
| Citat: |
Solutia este simpla. Nu mai sta la usa. Il duci - il lasi si pleci. Nu stai sa vezi, sa te vada sa asculti daca... Doua saptamani (maxim) va fi mai greu apoi nu va mai veni acasa decat rugat. Greseala este doar si numai doar la tine ca tot stai si te tot intrebi. Il duci - il lasi si pleci. Punct. |
Eu pur si simplu / Pagina legislativa
ladyJ spune:
| Citat: |
| citat din mesajul lui marius Asa a devenit. Este exact ceea ce a fost lasat sa faca. No rules - no pretend. |
ma bucur macar ca nu sustii comportamentul ne-adecvat din nastere.
Bun, deci zici ca asa a devenit. Dar de ce-i lipesti la 6 ani stampila aia pe frunte? El, copilul, inca nu a devenit..el e in plin proces de ´´devenire´´ ca sa ma exprim asa. E o faza. Faza in care copilul NU stie ce sa faca si pare-se nici n-are cine sa-l invete! Si din acesta cauza,acestui copil, altii ca tine, marius, ii vor lipi pe frunte ´´atentie, morocanos,nesimtit,etc etc´´
Hai ca am asa un feeling ca nu ma fac inteleasa, mai Marius, una peste alta, ma asteptam de la tine sa ai cuvintele astea la adresa PARINTILOR nu a COPILULUI. Adica ar TREBUI (cuvant folosit intentionat, pentru ca stiu ca tu asa gandesti, in absolutisme) sa iti indrepti critica spre cel cu adevarat vinovat, adica parintele si nu spre omul ala mic care reactioneaza CUM STIE, absolut sentimental si ne-adecvat.
kariguld spune:
si una peste alta, Marius a avut dreptate. 
comportamentul copilului este rezultatul permisivitatii parintelui. logic. copilul intinde sfoara cat ii permiti. si o intinde "cum" vrea el, in zigzaguri si colturi.
daca parintele este destul de abil, il poate determina pe copil sa intinda sfoara drept.
am sentimentul cateodata ca pierd timpul cu astfel de subiecte.
Bazar general pe DC
*********************
VREAU SA NU MAI FIU DIFERIT! MIHAITA
Speranta si incredere pentru David
_M-am nascut pentru succes!
marius spune:
| Citat: |
| citat din mesajul lui vikinga Si tu acuzi si ai scenariul tau, asa ca nu mai ne concluziona atita pe noi. Vikinga cu cei mai frumosi vikingi: Letizia, Nadja si Aldo |
Oare?
| Citat: |
Multi copii sufera in primele zile la gradi, la fiecare inceput de an. Daca nemosidori ar fi hotarata sa dea copilul la gradinita, daca copilul nu ar avea alternative de stat acasa sau gradi, treaba era mult mai simpla. Copilul insa e destept si s-a invatat repede: ajunge sa scartaie, si scapa de gradinita ar fi prost daca nu si-ar folosi talentul in directia asta, mai ales ca functioneaza. Poate par dura, dar nu cred ca s-a intamplat ceva rau la gradi cu el, ceea ce l-a speriat- fiindca a stat doar cate o ora acolo. Probabil nu-i convine programul strict, nu-i place sa nu fie doar el in centrul atentiei. E reactia perfect normala a unui copil prescolar. Insa daca parintii se arata fermi pe pozitie, aceasta perioada se poate scurta la cateva zile. Eu merg la servici, tu mergi la gradi. Fiecare pe baricadele lui. Iar dupa masa ne vedem din nou, si cu asta basta. |
| Citat: |
Pe noi chiar ne-a rugat educatoarea, inainte de a incepe gradinita si apoi in prima zi, sa lasam copiii si sa plecam imediat. Ne-a expediat din fata usii. Si chiar a mers foarte bine, copiii sunt incantati de ea, nu mai vor sa plece acasa cand vin parintii sa-i ia la pranz. Unii au plans in primele zile si atat. Imi amintesc si acum lacrimile mari ce le curgeau pe obraji. Dar au ramas doar amintire. |
| Citat: |
fiecare copil sufera. Dar daca un copil sufera cand nici nu a stat bine cateva minute la gradi, inseamna ca nu sufera din cauza gradinitei. Copilul acesta are prea multe alternative: stat acasa, grupa lui, grupa mica sau alta gradinita. Normal, el alege alternativa cea mai roz pt el. E bine, si chiar indicat metoda cu alternative, dar trebuie strans un pic cercul: te imbraci cu bluza mov cu caluti sau bluza albastra cu iepurasi pentru azi la gradi? Si atunci copilul are din ce alege. Dar nu ar trebui sa fie tema alegerii a merge sau a nu merge la gradi, ca ne trezim ca si nemosidori cu grupa preg. obligatorie si un copil care refuza sa mearga la gradi. |
| Citat: |
si al meu baietel a incercat cu tot felul de tertipuri si chiar a reusit.Si eu citeam pe aici(la alte subiecte deschise de alte fete, eu nu am deschis despre pb. asta)vai vezi sa nu sufere, poate il bate careva sigur este o pb. altfel nu ar face asa, are o problema psihologica mergi cu el a specialist, etc. Plecam plangand acasa si el plangea acolo, pana m-am hotarat "sa-l las sa plece".L-am dus si i-am spus hotarat ca el merge la gradi si merg si-mi fac treburile si dupa vin si-l iau si gata din ziua aia nu a mai schitat nici un gest ca nu ar vrea. sunt sigura ca la gradinita nu i se intampla nimic rau, nimeni nu-l bate sau il molesteaza intr-un fel, clar copii intre ei se mai cearta dar e normal. Eu am vazut ca ii place la gradi cand educatoarea mi-a atras atentia, in timp ce el plangea la mine in brate si se tinea cu DISPERARE de mine se uita la alti copii cum se joaca si se vedea ca s-ar juca si el. |
| Citat: |
parintii nu au ce cauta la gradinita in timpul programului. |
| Citat: |
Noroc ca de regula il duce tati, eu nimeresc foarte rar. Cu tati nici pomeneala de vreao cerinta sau vreo frica. Cu mine apare urgent frica de " o sa mor de dorul tau!" " nu mai pot traii fara tine!" etc... Ca sa scap, il las si plec, o privire ochi in ochi si un "pa" ferm si "pe mai tarziu!" este suficient, asta pentru ca am observat ca sunt doar mici tertipuri pentru a ma convinge ca vrea acasa - doar pentru a pierde vremea pe calculator fara limita... |
.....
ma opresc doar la cateva raspunsuri date nu de mine... dar atat de ignorate ca si cum nu ar exista.
Eu pur si simplu / Pagina legislativa
nelia spune:
Am citit, dar nu mai raspund nik... ca prea aveti tendinta unii dintre voi sa uniformizati copiii. Toti copiii pling, toti copiii merg la gradinita... nu acceptati nici macar o secunda ca nu toti copiii sint la fel si ca unii pling, iar altii sufera de moarte, nu e numai plins.
Nu are rost sa va spun ca eu am trei si nu e nici unul la fel cu celalalt. Si am fost si sint inca precum o creanga pentru ei...
Da-mi place, ca de aceea i-am facut. Au fost dependenti de mine cit timp au avut nevoie, acum cea mare este independenta, poate chiar prea (daca ma contrazice cineva, i-o dau s-o creasca!)
Da, este adevarat ca am momente dificile cu ea, este voluntara, incapatinata, nu-i plac regulile, negociaza orice la singe si nu face nimic din ce ii spun, pina nu intelege de ce. Dar e un copil minunat si e deja un mic adult, pregatit sa infrunte orice... Ca nu a fost, nu este si nici nu va fi usor pentru mine cu ea, asta a trecut deja pe plan secundar, important sa fie EA!
Si nici o regula din lume nu-ti va garanta ca vei creste copilul perfect, se poate ca lumea care imi spune ca o las prea libera si prea nu-i impun nimic (desi nu e adevarat, mie mi se pare ca sint un monstru, tot timpul ii cer sa faca ceva, acum, cind e la scoala si e mare), sa aiba dreptate... Si? Eu stiu sigur ca asta e ea, daca va gresi inseamna ca altfel nu a stiut, pe moment, cum sa faca si sper ca va invata din greseli.
Eu am fost crescuta cu reguli, am fost pedepsita cind greseam si nu prea aveam loc de intors cu ceea ce 'trebuie' sa faca un copil... Si? Am gresit de ma doare capul de cit l-am dat de pereti. Am incetat de mult sa ma gindesc la reguli si pedepse, pentru mine a devenit extrem de important ca ai mei copiii sa stie dom'le cine sint in orice moment, in fata oricarei incercari, buni sau rai, slabi sau tari, sa stie cu cine au de-a face. Mie mi-a luat vreo 35 de ani pina am aflat!
Si acum e ca tabla inmultirii, desi o stiu bine, pentru ca am invatat-o pe de rost, daca ma iei repede si nu ai incredere in mine ca o stiu... tot mai bilbii.
A doua este omul regulilor, in sensul ca a avut si are nevoie sa i se spuna ce sa faca. Sint alaturi de ea, tot timpul, dar in alt mod. Tot sensibila este si ea, dar are mai multa nevoie de mine decit Agata, desi nu credeam ca e posibil. Al treilea nici nu stiu exact cum este, creste si el pe linga ceilalti, asta isi ia singur tot de cind s-a nascut... da, dar primele trei luni a stat numai in brate la mine, iar in primul an nu am putut sa fac nici un pas fara el. Acum sufar, ca nu ma baga-n seama...
Si da, Vikinga, lucrurile par mai usoare la al treilea copil, incep asa, de pe la al doilea. As putea scrie un roman cu evolutia mea ca mama de la primul la al treilea... imi vine sa ma iau la palme cind ma gindesc cum eram la primul... dar, lasa, ca ma bate soarta, ca incasez la greu consecintele greselilor de atunci facute cu Agata. Observ, nu se sterg, ramin... si vor ramine. Dar a trebuit sa exista Agata, un copil ca ea, a trebuit sa fie primul, ca sa invat lectia de a fi parinte! Inca mai invat...
Din punctul meu de vedere, nu conteaza daca ii dai la gradinita sau stau acasa, nu conteaza de ce reactiile copilului nu sint cele asteptate, nu conteaza nimic de fapt, ci doar faptul ca esti linga copil cind are nevoie de tine, ca 'momentele' dificile sint trecute impreuna si depasite 'corect', tinind cont de nevoile reale ale copilului si de ritmul lui, nu cu 'regula' deasupra capului.
Mie mi se pare un copil normal tocmai pentru ca se impotriveste... face parte din natura copilului, regulile stricte si fara drept de replica din partea copilului nu fac decit sa le ofere liniste parintilor si adultilor care il cresc si educa. Concluzia mea de trei ori mamica este ca un copil are nevoie de un spatiu larg de desfasurare a personalitatii innascute, intre citeva limite stricte si fixate cu blindete de parinti )of, rabdarea asta, toti parintii sint corigenti sau repetenti la acest capitol!) ca sa se dezvolte asa cum s-a nascut.
Altfel... se dezvolta un 'produs', care nu va fi conform cu originalul si unii dintre noi nu aflam niciodata asta sau cind o aflam, e prea tirziu, viata e deja trecuta! Acum, daca tot vorbim discutii, eu cred ca de aceea e omenirea in impas si va fi mult timp de acum incolo daca nu se sapa la radacina dupa aflarea adevarului. Na!)
Sa nu intelegeti ca nu sint pentru limite, copilul are nevoie de ele. Dar conteaza si modalitatea prin care sint puse, si, indiferent daca s-ar scrie suta de pagini pe acest subiect, eu tot de partea blindetii, intelegerii si calmului sint, nu de cea a regulilor in fata carora copilul nu trebuie sa cricneasca.
Eu nu cred ca Nemosidori a gresit neaparat, dar cred ca ar putea gresi mult acum, cind situatia o obliga sa faca impotriva dorintelor copilului. Eu as lua-o ca pe un test, ca pe o provocare din partea copilului: ma iubesti si ai fost tot timpul alaturi de mine, dar acum e timpul sa merg la gradinita - sint convinsa ca stie foarte bine acest lucru, ca stie ca la anul va trebui obligatoriu sa mearga la scoala (desi eu cred ca sint si copii care pur si simplu nu li se potriveste scoala ca o manusa!)... ia sa te vad acum, daca ti fac asa, mai esti alaturi de mine!?!
Arata-i ca da, arata-i ca il intelegi, dar ca asa decurg lucrurile: copiii se nasc, stau cu parintii, apoi vine timpul sa intre pe drumul lor, merg la gradinita (e un an pregatitor care il va ajuta pentru scoala - desi daca el stie deja sa scrie si sa citeasca, se va plictisi si nu va fi inteles de cei din jur, va trebui sa respecte regulile si ritmul celorlalti copii), apoi la scoala... dar mama e tot mama, va fi aici ori de cite ori vei avea nevoie de ea. Cind va intelege asta, va zbura singur! Si zborul este inscris in natura copilului si vine de la sine la un moment dat, mai devreme sau mai tirziu, depinde de copil... daca s-a procedat corect la modelarea originalului.
Eu cred ca este un copil normal, dar are intelectul si sensibilitatea un pic peste medie, si, de aici, toate reactiile lui 'ne-conforme' cu ceea ce stim ca 'trebuie' sa faca un copil.
Si gata, ca ma dor deshtele si sint stresata si din cauza spatiilor, am pus destule sau n-am pus... Nemosidori, psihologul este bun daca nu pentru copil, sigur pentru tine. Te va ajuta sa-l intelegi, iti va confirma (sper!) faptul ca exista si copii 'altfel' cu care trebuie procedat 'altfel'.
CORNELIA, mami de www.dropshots.com/agtuli#date/2010-09-19/14:00:33" target="_blank">AGATA, TUDORA si LISANDRU
Sper ca n-ati crezut ca nu spun nik, nu!?! Hai, mai Denizel, ca fara spatii, ieseau mesaje mai scurte, asa ca e vina ta daca se termina capitolele unde scriu eu mai repede.
Adriana mica spune:
Marius, ma gandesc ca in conditiile in care toata lumea "trage" in aceeasi directie, o schimbare graduala nu necesita neaparat intr-o perioada lunga de timp. De aceea am subliniat ideea ca, pe langa eforturile ambilor parinti de a schimba ceva, educatoarea poate avea si ea o contributie in acest sens (in functie de abilitatile ei, cu impact minim asupra relatiilor si activitatilor din grupa). In plus, daca este sa vorbim (la rece, dincolo de aspectele emotionale deja analizate in detaliu pana acum) dpdv al respectarii regulilor si programelor de la gradi, reactiile unui copil care este lasat impotriva vointei lui la gradi (plangand "cu disperare") pot reprezenta un factor mai pronuntat de disconfort decat o saptamana de tranzitie (in care copilul vine doar cateva ore si se acomodeaza treptat cu ideea si avantajele frecventarii gradinitei). La varsta asta, nu ar trebui sa dureze prea mult pana isi face un prieten dintre colegi.
Nelia, cand o descrii pe fetita cea mare, parca vorbesti de Dudu!
Revenind la topic, total de acord cu tine cand spui "Din punctul meu de vedere, nu conteaza daca ii dai la gradinita sau stau acasa, nu conteaza de ce reactiile copilului nu sint cele asteptate, nu conteaza nimic de fapt, ci doar faptul ca esti linga copil cind are nevoie de tine, ca 'momentele' dificile sint trecute impreuna si depasite 'corect', tinind cont de nevoile reale ale copilului si de ritmul lui, nu cu 'regula' deasupra capului". Doar ca eu consider ca Nemosidori a gresit (nu este neaparat o critica, nu cred ca asta s-a intamplat voluntar) in ideea ca putea preveni sa ajunga "cu regula deasupra capului" adica in punctul in care trebuie musai sa gaseasca o solutie (pt ca frecventarea grupei pregatitoare este obligatorie). Cred ca momentul acomodarii la gradi ar fi fost mai putin dificil daca s-ar fi intamplat la o varsta mai mica, evident cu sprijin emotional consistent din partea ambilor parinti.