Nu mai stiu ce sa fac...

viviana spune:

Accept, trust me. E fooooarte dezvoltata si este inestetic. Nu pot sa-i zic de fumat pentru ca oficial eu nu stiu.

Edit: i-am zis intr-un context, nu m-am potopit pe ea. M-a rugat sa-i dau o crema de galbenele sa-si dea pe sani pentru ca o rosese bluzita.

Daca privesti in sus si nu simti invidie, daca privesti in jos si nu simti dispret, atunci esti un om deosebit
vivi

accept92 spune:

Se pare ca baietilor le place.




Chiar nu mi se suprapunea cu imaginea despre tine, ca la faza asta te vedeam cam cotoroanta.


Scuzati off-topicele, mai glumim si noi, ca prea devenise tragica atmosfera.

ladyJ spune:

Imi pare rau,Viviana, dar nu e vorba de a multumi. E vorba de a comunica.
Lipsa acestui dialog duce la reactii negative.

Eu sunt oricum putin in ceata. Intelesesem ca baietelul nu s-a jucat, n-a socializat. Apoi ni s-a spus ca defapt ba da, s-a jucat si a socializat.
Initial ni se descrie baietelui trist, fricos. Apoi ni se spune ca-i vioi si activ.

Ma rog,in ciuda a toate astea eu ma declar multumita. Nemosidori merge la specialist.
Felicitari pentru decizie.

vikinga spune:

LadyJ, ai dreptate, si pe mine m-au zapacit mesajele mamei, de aia am si zis ca eu una nu prea pot pricepe ce-i cu copilasul asta, unde-i problema. Dar sper ca macar cu copilasul sa comunice bine, nu-i asa mare bai cu noi.Ba nu se joaca, ba se joaca, ori mai degraba se joaca dar nu pe placul mamei. Important e ca specialistului sa-i povesteasca fara retineri si jene si cu siguranta o sa o scoata la capat. Bine ca e un copil sanatos, are o familie care ii doreste binele, chit ca nu nimersc din prima, importanta e dorinta lor si faptul ca vad o problema, invata din greseli, asa cam ca noi toti. Nu e nici o situatie tragica.Vikinga cu cei mai frumosi vikingi: Letizia, Nadja si Aldo

marius spune:

Multe discutii - multe scenarii - multe compatimiri - multe acuze (ascunse mai mult sau mai putin bine). Iata insa ca dun n'shpe pagini in care cunoastem opiniile combatantelor - si parca a face in ciuda - se afla cum ca "saracul baiet de 6 ani" vorbeste si are un comportament agresiv cu baietii din gasca lui pentru ca monsieur "nu concepe" sa primeasca gol intr-un meci camaraderesc de fotbal. E suparacios,uracios si chiar agresiv - motiv pentru care (si acesta este motivul SCRIS - asa ca nu mai denaturati ideea) este pedepsit de parinti exact unde il doare. Pauza la fotbal. Acelasi baiet care vorbeste urat cu colegii de joaca - unde in afara de marea suparare personala de a primi un gol in rest SOCIALIZEAZA - deci departe ideea de a nu sti sau de a nu se juca (asta ca sa mai dam deoparte alta perdea de culoare roz bombon') atunci cand trebuie sa SERVEASCA un program organizat, disciplina, lectii - un program atat de firesc pentru ceilalti copii - BRUSC si dintr-o-data devine trist/plans se agata de mama, de orice (mai putin de tata care se pare ca nu ii inghite gogomaniile deci nu tine poanta - in acest caz renunta desigur neavand variante lacrimogene), plange/urla/moare fapt care este deja stiut de el ca fiind o reteta de succes ca doar a aplicat-o atatia ani si a functionat.
Vorba cuiva de pe aici: ce te vei face baiete la anul cand la scoala NIMENI nu iti va inghiti asa ceva? Dar tu parinte ce vei face cand cadrul didactic te va chema la scoala pentru explicatii si vei avea plangeri vis a vis de lipsurile ce nu trebuiau sa existe la acea ora cu acest copil? Ce le vei spune parinte drag? Chiar si acum sunt probleme la gradinita. Asa incat... go on! Este vina parintilor si a mentalitatii de a nu vedea corect ceea ce este de vazut. Asta e! Sanatate!



Eu pur si simplu / Pagina legislativa

ladyJ spune:

Marius, dar copilul oare s-o fi nascut asa ?Nervos, manipulator, prefacut, agresiv, iresponsabil?

Adriana mica spune:

Nemosidori, referitor integrarea la gradi (la 6 ani) este destul de greu de dat un sfat. Vorbim despre grupa pregatitoare, unde majoritatea copiilor se simt cel putin in largul lor, avand poate si prieteni printre colegii de grupa, ca sa nu mai vorbim de faptul ca si fratele mai mic s-a acomodat usor; eu cred se simte cumva intr-o pozitie de inferioritate fata de ceilalti copii, simte ca nu poate recupera “din mers” si reactioneaza in consecinta. Daca aceasta este cauza, as incerca (daca as fi in locul tau) sa gasesc cea mai buna metoda pt a face trecerea dinspre acea situatie in care erati dispusi sa renuntati la gradi la primul semn de dificultate de acomodare (cum ati facut in anii trecuti) catre o abordare ferma si unitara (din partea ambilor parinti), cu un plus de focus pe comunicarea cu copilul pe marginea acestor aspecte si intelegerea reciproca a punctului fiecaruia de vedere (si a emotiilor asociate unei astfel de schimbari). Consider ca a face acest lucru treptat este de preferat unei schimbari bruste de atitudine.

Ca si solutie concreta, cred ca varianta sa stai cu el pe durata programului la gradi nu este cea mai buna solutie, accentuand sentimentul pe care poate il are, acela ca este diferi. In schimb, as incerca sa (re)incep gradual acomodarea cu gradi (in primele zile doar o ora, apoi cateva zile doua ore, samd) – totul cu repere care sa il ajute sa isi dea seama ca iti tii promisiunea de a veni sa il iei asa cum ati stabilit (de exemplu un ceas, daca stie sa citeasca orele). Apoi, pe masura ce timpul petrecut la gradi creste, as discuta cu educatoarea sa incerce sa il ajute in acest proces de integrare, prin implicarea lui mai activa in activitatile / jocurile care ii fac placere sau pt care are o preocupare mai mare. Si, nu in ultimul rand as renunta sa prezint gradi ca pe un loc unde “trebuie sa mearga, pentru ca e grupa pregatitoare”, punand mai degraba accentul pe distractia si bucuriile asociate timpului petrecut acolo. De exemplu, desi este in al treilea an la gradi (grupa mijlocie), Dudu are dimineti cand isi manifesta refuzul de a merge la gradi. In marea majoritate a cazurilor, dupa ce incepem sa vorbim cu el aflam ca refuzul lui exprima de fapt dorinta de a petrece mai mult timp impreuna cu noi. In functie de starea lui de spirit, avem cateva optiuni pt a depasi momentul: cantam cantecelul zilelor saptamanii si le numaram pe cele ramase pana la weekend (cand planuim sa ne distram impreuna si… dezvolt ideea, in functie de ce avem in plan) si / sau ii propun sa facem schimb (eu la gradi si el la job la mine) pt ca imi doresc si eu sa am parte de distractia de care se bucura el in fiecare zi. De regula, variantele astea amuzante sunt cele care dau (in cazul nostru) cele mai bune rezultate: se inveseleste brusc, incepem sa ne hlizim amandoi si gata, putem incepe sa ne pregatim pt o noua zi de gradi.

marius spune:

Asa a devenit. Este exact ceea ce a fost lasat sa faca. No rules - no pretend. Intotdeauna unde nu au existat reguli(cu mici exceptii ca sa nu fiu sigur 100%) a fost doar o chestiune de noroc/sansa sau intamplare(fericita) pana cand nu au aparut inadvertente (micro) mai apoi se acutizeaza si mai apoi devin cronice. Ca nu vrem noi din X varii motive sa le acceptam/vedem/percepem deja devine o chestiune particulara care insa nu are nimic in comun cu regulile sociale(macro) ce nu s-au subordonat niciodata la micro. Invers, da. Este acea diferenta clara intre libertate si libertinaj.

Eu pur si simplu / Pagina legislativa

vikinga spune:

Si iata si varianta ta: teroristul de copil e vinovat.Vikinga cu cei mai frumosi vikingi: Letizia, Nadja si Aldo

marius spune:

Adriana mica - in principiu si eu as spune ca trecerea graduala ar fi o idee buna - insa cred ca fiecare gradinita are reguli destul de bine definite au programe prescolare bine conturate, obiective de atins si care TREBUIE atinse si nu este vina nimanui ca o familie a decis si actionat de asa maniera incat un copil sa ramana oarecum pe dinafara. Asa este si in societate. Nimeni nu ne obliga sa invatam sau sa nu invatam sa facem sau sa nu facem dar societatea isi are propriile reguli asa incat cu fiecare "fentare" de acest gen de autoexcludem iar mai apoi daca ni se pare ciudat/incorect/imoral cui crezi ca o sa-i pese? Nimanui. Tu ai ales - tu raspunzi. Reguli simple - dure ce-i drept dar asta e realitatea. Restul? Flu - flu.

Eu pur si simplu / Pagina legislativa