Nu mai stiu ce sa fac...
Raspunsuri - Pagina 21
accept92 spune:
| Citat: |
| citat din mesajul lui nemosidori Accept,repet, nu l-am lasat singur,ci cu bunica pe care o iubeste. |
Stiu, era un citat din denizel chestia cu 'singur 2 ore'.
nemosidori spune:
Si pana acum a fost atasat,sa ii placa sa fie tot timpul cu mine,dar acum...sincer ma sufoca.Il iubesc ,e viata mea,dar ma sperie si prezentul,dar mai ales viitorul.
accept92 spune:
| Citat: |
| citat din mesajul lui denizel Asta inseamna ca pana la aceasta varsta s-au facut greseli cu el. |
Aici e singurul punct unde sunt deacord cu tine. S-a facut o greseala enorma in ceilalti ani cand i s-a confirmat si reconfirmat ca daca plangi nu mergi la gradinita.
accept92 spune:
| Citat: |
| citat din mesajul lui nemosidori Si pana acum a fost atasat,sa ii placa sa fie tot timpul cu mine,dar acum...sincer ma sufoca.Il iubesc ,e viata mea,dar ma sperie si prezentul,dar mai ales viitorul. |
Imi cer scuze, nu am citit toate paginile. Dar tu nu lucrezi? Adica in ceilalti ani, daca nu a mers la gradi a stat cu tine?
Lala_D spune:
| Citat: | ||
citat din mesajul lui denizel
Uite de aia tot turui eu ca o moara hodorogita  de ce e important ca unui Bebe si copil mic sa i se asigure nevoia de afectiune, apropiere fizica etc.Pentru ca, sa nu se pomeneasca parintele si bietul copil ca, la 6 ani, el nu se poate desparti de mama. Nu e tocmai in regula daca la 6 ani un copil o prefera pe mama in locul copiilor. (asta fuse si pentru Accepta  ).Pentru parinti, de dragul copiilor "Omul care a inventat distractia a fost copilul"  - din jurnalul unei mămici de băietel. |
Corect si acest punct de vedere.Insa in cazul de fata este tardiv, copilul are deja aproape 6 ani si anxie de despartire ce trebuie rezolvate.Acum.
Asa ca de pomana ii spunem ce ar fi trebuit sau nu sa faca acum x ani.
Ea trebuie sa rezolve problema deja existenta in acest moment.
Si nu o va putea face numai cu "tinut in brate" si probabil ii va trebui si o doza de fermitate in a fi constanta in decizii.
Nu merge nimic fara o consecventa in atitudine.
Copilul este debusoloat si de faptul ca acum un an, acum 2 ani a plans si nu a mai fost dus, in anul acesta se insista dar ajunge tot acasa etc.
Ori e alba ori e neagra.
Un psiholog ii poate explica cum sa procedeze corect.
ana_a spune:
| Citat: |
| citat din mesajul lui nemosidori Si pana acum a fost atasat,sa ii placa sa fie tot timpul cu mine,dar acum...sincer ma sufoca.Il iubesc ,e viata mea,dar ma sperie si prezentul,dar mai ales viitorul. |
anul trecut aveam eu aceasi problema.
Fetele astea, dragute, la vremea respectiva m-au ajutat sa inteleg cum e cu acceptarea. Si am inteles. Si copilul meu a evoluat fff mult. In bine.
Si eu pe langa el nu mai simt acea senzatie de sufocare. Nu ma sufoca prezenta lui cat ma sufoca frica de viitor si nesiguranta...
Il iei in brate si il faci sa inteleaga ca il accepti. Nu stiu cum sa te invat sa faci asta.
Asculta de fetele astea de iti tot scriu aici.
denizel spune:
nemosidori, repet: adaptarea la noua situatie trebuie facuta TREPTAT!!!
Daca in anii astia nu ai facut nimic in sensul acesta, nu ii faci un bine copilului daca il lasi 2 ore singur in timp ce el te roaga disperat sa nu pleci.
Ii faci si mai rau!!!!!
Uite, ceva mai pe inteles.
Esti virgina, te mariti si esti speriata de prima ta experienta sexuala.
Sotul tau te intelege, "cedeaza" si timp de 3 ani nu se atinge de tine.
Dupa 3 ani, considera el ca esti pregatita, se repede asupra ta si, chiar daca tu zici disperata ca ti-e frica si il rogi sa se opreasca, el isi vede de treaba.
Iti place cum a avut loc dezvirginarea ta?
Si, tine cont: tu esti adult, deci ceva mai puternica decat un copil de 6 ani!
Pentru parinti, de dragul copiilor
"Omul care a inventat distractia a fost copilul" - din jurnalul unei mămici de băietel.
denizel spune:
| Citat: | ||
citat din mesajul lui accept92
Aici e singurul punct unde sunt deacord cu tine. S-a facut o greseala enorma in ceilalti ani cand i s-a confirmat si reconfirmat ca daca plangi nu mergi la gradinita. |
Nu, nu asta e greseala.
Greseala este ca parintii au facut ce au facut si a rezultat un copil care nu are incredere in el.
Pentru parinti, de dragul copiilor
"Omul care a inventat distractia a fost copilul"
- din jurnalul unei mămici de băietel.
accept92 spune:
| Citat: | ||
citat din mesajul lui Lala_D
Corect si acest punct de vedere. |
Eu nu va cred. Nu cred ca o mama care atatia ani la rand a plecat urechea la plansul copilului si a renuntat la gradinita a fost o mama care atunci cand copilul era sugar il lasa sa planga neconsolat, nu era afectuoasa cu el si il atingea doar sa-l spele.
denizel spune:
| Citat: |
| citat din mesajul lui accept92 Eu nu va cred. Nu cred ca o mama care atatia ani la rand a plecat urechea la plansul copilului si a renuntat la gradinita a fost o mama care atunci cand copilul era sugar il lasa sa planga neconsolat, nu era afectuoasa cu el si il atingea doar sa-l spele. |
Este tocmai ce spuneam, Accept.
Mama (parintii) trebuiau sa lucreze zi de zi pentru ca baietelul sa se poata desprinde de mama.
Azi un minut, maine nimic, poimaine 5 minute si tot asa.
Ceea ce fac acum e brutal.
Si, nu uita, baietelul a fost pedepsit si i s-au taiat orele de fotbal, fiindca se supara cand primea gol
.Mie asta nu imi apare ca incercare de intelegere a copilului.
Pentru parinti, de dragul copiilor
"Omul care a inventat distractia a fost copilul"
- din jurnalul unei mămici de băietel.