Nu mai stiu ce sa fac...

buli spune:

pai de ce trebuie sa cedezi?
de ce el trebuie sa ceara cu lacrimi si disperare asta?
daca i-ai oferi tu cit doreste si mai mult decit isi doreste, in timp o sa aiba nevoie de tot mai putin.
e ca atunci cind o femeie e indragostita de un barbat. daca el nu ii da atentie, se agata ca o liana, daca o alinta si o dragosteste au si libertate si se simt bien amindoi.

eu nu pricep de ce parintii sint mai duri cu proprii copii decit cu orice adult din jur
asta ma dispera. de parca ar fi implorat bietul copil la usa sa-l luam in casa.
voi l-ati vrut, dati-i ce are nevoie, e UN OMULET TOTAL DEPENDENT DE VOI, CARE VA ADORA. sinteti soarele lui. si luna, si tot ce vreti!

"sahul e prea creieros, mai bine jucam table" - M

denizel spune:

Adrianka, da, ai dreptate sa spui asta. Daca empatizezi cu mama :).
Eu am empatizat cu copiulul si a iesit ce ai vazut :).


Exista multe metode prin care un copil sa fie obisnuit treptat cu statul departe de mama.

Mi se pare brutal ca, unui copil care are mare nevoie de siguranta si de prezenta mamei (nu e vina lui ca asa s-a nascut. Sau ca asa a devenit), sa i se aplice tratamentul cel mai putin potrivit (dupa parerea mea):hodoronc-tronc lasat singur 2 ore, impotriva rugamintilor lui :((((.

Si-mi inchipui ca rugamintile lui nu erau asa, niste vorbe plictisite aruncate in timp ce el se uita la tv si manca floricele, ci rugaminti disperate (vezi si prima postare).

Si, da, cand a zis Nemosidori ca a facut progrese, adica baietelul a inteles ca ea nu cedeaza (adica nu e dispusa sa il inteleaga mai mult decat a facut-o pana acum), mi-a fost foarte, foarte mila de copil.

De ce?

Fiindca un copil nu are nici o putere, pentru ca un copil este la "mila" parintilor lui si pentru ca parintii decid pentru el.
Iar daca decizia parintilor il doare pe un copil, el nu poate face nimic.
De asta imi este foarte mila de copiii care au inteles ca nu mai are rost sa lupte si sa-si strige nevoile :(.



Pentru parinti, de dragul copiilor


"Omul care a inventat distractia a fost copilul" - din jurnalul unei mãmici de bãietel.

viviana spune:

Denizel, eu am o alta parere.
Nu numai ca Nemosidori nu a gresit dar a facut si progrese.

Baietelul ei a ramas acasa intr-un mediu cunoscut si stabil cu o persoana care il iubeste.

A progresat prin faptul ca el a inteles ca mamica lui poate pleca si se poate intoarce acasa teafara. Si nu mai vorbeste de moarte. Asta este un progress real.

Apoi ea a dovedit fermitate oferindu-i un plus de confort emotional prin faptul ca el a inteles ca poate avea incredere in mamica lui.

A mai facut un progress constatand ca nu exista o problema la gradinta, educatoare, ceilalti copii si ca exista o problema emotionala in sensul ca baiatul nu este pregatit sa stea fara mama lui, cu toate ca la aceasta varsta nu prea ar trebui sa fie asa.

Si asta reprezinta o baza de discutie cu pishologul.

Nemosidori ai facut foarte bine ca ai mers cu el sa-l luati pe cel mic de la gradi
- In familiarizezi cu programul si rutina de la gradi
- Nu i-ai dat ocazia sa gandeasca ca l-ai abandonat in favoarea fratiorului
- Ii dai ocazia ca pe drumul de intoarcere sa asiste la discutii gen: cum a fost la gradi


Sibylle, bineinteles ca Nemosidori stie ca baiatul ei are nevoie de ea asa cum o stie orice parinte responsabil.
Problema este ca la aceasta varsta 99% din copii trebuie sa inceapa sa-si doreasca a-si imparti nevoia de a sta cu mama cu nevoia de a sta cu ceilalti copii.

Ladyj, Gandeste-te ca Nemosidori este o mama aflata in impas, care nu cred ca are disponibilitatea psihica si emotionala de a nominaliza pe cele care au scris sau sfaturile care I s-au potrivit beietelului ei.
Sunt convinsa ca a citit toate sfaturile, care au fost bune si foarte bune, si ca incearca sa le aplice pe cele potrivite caracterului ei si baietelului.

Noi dam sfaturi ca sa ajutam? Sau ca sa ni se multumeasca?

Inca ceva:
Rolul mamei poate fi uneori denaturat, atunci cand este prea protectiva. O mama prea protectiva isi va impiedica copilul sa devina autonom si independent, il va infantiliza.

Parintele care se lasa prada tentatiei de a abandona situatiile in care e cazul sa fie ferm, va sfarsi prin a-si insecuriza si mai mult copilul.

Un ton ferm, categoric ar trebui sa transmita calm, siguranta si buna dispozitie. Cel mic va simti ca s-a terminat, ca parintele este cel care detine controlul si ca e inutil sa mai insiste.




Daca privesti in sus si nu simti invidie, daca privesti in jos si nu simti dispret, atunci esti un om deosebit
vivi

accept92 spune:

Subiectu asta a dat-o in penibil. Nu e vorba despre un copil ai caror parinti au plecat la munca in Italia, nu e vorba despre un copil lasat la saptamanal, nu e vorba despre un copil trimis la tara la bunici. Vaaaai, un copil de 6 ani lasat singur 2 ore...:((( :))). De ce nu-i propuneti mamei un wrap sau un sling? Cred ca rezista si la un tanar de 6 ani. Poate il poate lua asa la servici si el ar sta acolo sa, cuminte ca un cangur in marsupiu.

Copilul a inregistrat un succes rasunator cu crizele de plans la 3 ani, la 4 ani, la 5 ani...pur si simplu nu a mai fost dus. Cati copii se pot lauda cu asa realizare? Si de ce ar ceda usor acum, cand stie ca pana acum i-a iesit perfect? Zau, ar fi pacat! Eu il inteleg!

Daca se mai amana mult rezolvarea situatiei baiatul asta va ajunge sa se creada si nu o sa-i mai scoti din cap ca nu poate trai fara ma-sa. Mi-e mila de acum de aia de o sa-l ia de barbat.

Nu va obositi sa-mi raspundeti...Stiu!

accept92 spune:

Eu i-as spune asa...Mai copile, o sedinta la psiholog ne costa 1 mil, cam cate crezi ca ti-ar trebui? Nu vrei sa iei tu banii astia, sa-ti cumperi ceva frumos de ei si sa termini cu prostiile?

Lala_D spune:

Ai exagerat un pic ideea dar pot recunoaste ca exista un adevar in spatele hiperbolei
Si eu consider ca la 6 ani este absolut necesar sa poata sta un pic despartit de mama , 4-5 ore la gradinita.

Eu imi pun problema altfel:

Ce se va intampla anul viitor , in clasa I daca si in acest an se va renunta la colectivitate?
Cum il va convinge peste un an ca la scoala e obligatorie prezenta, ca acolo mama nu poate sta la usa, ca toate cunostintele acumulate in timpul gradinitei inclusiv cele comportamentale gen stat in banca, cu gura inchisa sunt obligatorii?

Si nu ma convinge argumentul ca se va maturiza singur, singurel intr-un an sau ca nu conteaza pentru un scolar de clasa I daca a frcventat sau nu gradinita.

Asa incat consider ca folosind blandetea si toate mijloacele de convingere posibile, inclusiv vizita la un psiholog copilul trebuie integrat incet,incet in acest an in colectivitate.

ana_a spune:

of, de ce nu trebuia sa mergeti impreuna dupa cel mic?
Am trecut si eu printr-o perioada de genul asta de care zici tu, cand simteam ca vrea mereu si mereu sa stea "agatat" de mine. Si a stat, atat cat a vrut, si sa dus singur de langa mine, cand a vrut. Si a fost ok.Nu inteleg chestia asta cu "am cedat ca sa nu sufere".

De multe ori, atunci cand te lasi dusa de val cum se zice, cand nu mai simti ca e nevoie "sa cedezi" si copilul simte ca nu are de castigat vreo lupta sa stea langa tine, va pleca singurel, isi va gasi singur preocupari si te va scoate singur din preajma lui .

nelia, tare imi place sa te citesc.

nemosidori spune:

Accept,repet, nu l-am lasat singur,ci cu bunica pe care o iubeste.

denizel spune:

Nu-s de acord cu asta, Viviana.

Pana la 6 ani, copilul ar fi trebuit sa nu aiba probleme in a-si imparti mama cu ceilalti copii.
El are.
Asta inseamna ca pana la aceasta varsta s-au facut greseli cu el.

El este prea dependent de mama, iar dependenta asta nu e data de satisfacerea nevoilor din trecut. Dimpotriva, de nesatisfacerea lor.


Uite de aia tot turui eu ca o moara hodorogita de ce e important ca unui Bebe si copil mic sa i se asigure nevoia de afectiune, apropiere fizica, atentie etc.
Pentru ca, sa nu se pomeneasca parintele si bietul copil ca, la 6 ani, el nu se poate desparti de mama.

Nu e tocmai in regula daca la 6 ani un copil o prefera pe mama in locul copiilor.

(asta fuse si pentru Accepta ).


Pentru parinti, de dragul copiilor


"Omul care a inventat distractia a fost copilul" - din jurnalul unei mãmici de bãietel.

denizel spune:

Enervanto!!!!


Pentru parinti, de dragul copiilor


"Omul care a inventat distractia a fost copilul" - din jurnalul unei mãmici de bãietel.