Nu mai stiu ce sa fac...

denizel spune:

Aha, am inteles :). Bine, Vikinga, nu-ti mai lua Alfa :)))).

Pai si ce daca e stangaci, adica scrie cu mana stanga? Deseneaza la fel cum deseneaza un copil dreptaci, nu?
(doar daca nu e obligat sa deseneze cu dreapta, cand el e stangaci...).


Pentru parinti, de dragul copiilor


"Omul care a inventat distractia a fost copilul" - din jurnalul unei mãmici de bãietel.

viviana spune:

Concluzia (Nemosidori, sa-mi spui daca gresesc): este extrovertit, vrea sa fie in centrul atentiei, vrea sa fie el primul intotdeauna la toate, se oftica daca pierde.
Plateste polite daca il intrece cineva?
Cumva isi creeaza si propriile situatii care il aduc in centrul atentiei?

Prefera copiii mai mari pentru ca, poate, se simte superior cand se joaca cu ei si are nevoie sa simta asa.

Faptul ca este mai inalt ii creeaza deja o aura de superioritat

A inteles ca la gradi este unul dintre cei multi si nu poate face toate astea de unde si frustrarile.

Ti-a spus ca el cauta o solutie de a nu merge la gradi si de a nu te supara nici pe tine.

Ei bine spune-i ca pe tine nu te se supara daca el nu merge la gradinita.
Apoi spune-i povestea cu semaforul:
de ce stam la rosu? Pentru ca respectam o regula.
De ce trecem la verde: pentru ca tot respectam o regula.
Asa si cu gradinita. A merge la gradi e o regula.
Spune-i ca regula asta nu ai voie sa o incalci, si tot ceea ce poti face pentru el este sa stea acolo pana la Craciun, apoi pana la Paste, apoi pana la vacanta.
Da-i niste repere de timp fixe. Si pune-i un calendar pe perete in care dimineata va colora el singur ziua care va urma sa se scurga.

In ceea ce priveste scrisul nu e nico problema daca nu exerseaza.
Jocurile lui putin mai violente nu cred ca sunt o problema ca doar si Fat-Frumos sa lupta cu zmeul si ii taia pe rand cele 7 capete.



Daca privesti in sus si nu simti invidie, daca privesti in jos si nu simti dispret, atunci esti un om deosebit
vivi

vikinga spune:

exista astfel de probleme, desigur, am vorbit pe tema asta cu educatoarele si au avut multe experiente in privinta asta.unii copii fac la fel cum a facut baiatul meu, adica inainte cu toata forta, ba una-n coaste colegului, ba o muscatura. copiilor li se explica fara a fi pedepsiti in vre-un fel de educatoare, ca sunt intelesi ca inca nu pot vorbi limba, insa lovind alti copii vor ramine fara prieteni plus ca nu e frmuos si asa mai departe. si asta zilnic pina se obisnuiesc si copii cu totul.si sunt si copii care pling, se panicheza, vomita si asa mai departe, ca am tot intrebat si alte mame care au vorbesc acasa alta limba si aici in germania si pe forum.bineinteles sunt si copii care nu fac nimic din toate astea. insa deseori am auzit de educatoare care rugau parintii sa le vorbeasca copiilor acasa limba tarii, pt a-i obisnui. educatoarea noastra stia ca nu e bine nici asa, in e fine e discutia mai lunga.si ca sa vedeti ca nu-s eu marea mama perfecta, nici nu mi-am dat seama ce are mijlocia, cu toate ca erau semnele clare in fata ochilor mei, a fost o faza atit de graitoare care si acum mi se perinda in fata ochilor, dar pe care am ales la momentul ala sa o ignor. eu ma gindeam ca cine stie, a dormit cu noi in pat, e mai fetita, e mai alintata, da, da, chestii din astea. dar macar i-am dat timp si ei dar si mie ca sa ma dumiresc, sa inteleg ce-i cu ea. pentru ca nici ceilalti copii de la gradi nu vorbeau acum fluent:) si ei acolo pe bijbiiala si ma gindeam la o adica, ca limba n-ar trebui sa fie o problema.pe urma am invitat fetite de la gradi acasa la noi, am facilitat discutiile intre ele. am invitat de ziua ei pe una din educatoare pe care fetita a indragit-o la gradi, se obisnuiesc invitatiile astea ale educatoarelor preferate la ziua copilului. si uite asa usor usor, fetita mea a inceput sa vorbeasca mai mult germana, din pacate le-a cam abandonat pe celelalte 2 limbi, romana si spaniola, asta e. si abia pe urma am inteles unde fusese problema ei. a fost ca in mintea romanului cea de pe urma.si situatia asta mi-a schimbat multe din ideile mele preconcepute, plus ca deodata nu stiu cum, am inceput sa fiu receptiva si la discutiile de gen pe DC, ori informatiile citite prin carti se lipeau de mine ca de pamint fertil. si deodata m-am simtit luminata! ce simplu e totul!fiul meu a avut un coleg de gradi venit direct din polonia la gradinita, fara sa aiba nici cea mai mica idee de limba asta, in comparatie cu ai mei care totusi erau cit de cit obisnuiti macar si asa ca fond sonor.cel mai mult il musca pe fiu-miu, cele mai mari batai erau intre ei doi iar acum sunt cei mai buni prieteni, chiar si la scoala. si ce am facut, am invitat puiul de polonez acasa cu mama cu tot, ca incercind initial sa-l iau singur, a inceput sa plinga panicat rau uitindu-se pe geamul masinii cum mama-sa ii facea cu mina. criza urita nu alta! ca pe urma sa realizez ca el saracutul nu era nici alintat, dictator si asa mai departe, ci cind a vazut imaginea mama-sii cum ii facea cu mina, s-a speriat ca nu o mai vede. el fiind lasat la bunici in polonia cind parintii tot veneau la munca aici.pe moment nici mama lui nu l-a inteles si-a zis ca e obosit copilul dar in timp am legat amindoua cap la cap reactiile lui si uite acum e copilul model, fara probleme. si eu am invatat si ea a invatat, invatam sa fim parinti, e normal.uitati situatii si situatii cind copii chiar nu pling de manipulatori. e adevarat ca nu-i usor sa-i intelegi, dar cu ceva efort merge.Vikinga cu cei mai frumosi vikingi: Letizia, Nadja si Aldo

viviana spune:

PS: i-ai spus cumva ceva de genul asta: "uite, pana si fratiorul tau mai mic e mai intelegator si mai curajos ca sta la gradi"


Eu am fost un copil incredibil de incapatanat si ghita contra. Si daca mama "indraznea" sa faca comparatii intre mine si surorile mele ma strangeam in mine si continuam cu mare tenacitate acelasi comportament. Sustineam si faceam acelasi lucru pana in panzele albe. Si imi amintesc ca imi dadeam seama ca e gresit dar "era ceva in mine" care ma facea sa continui.

Daca privesti in sus si nu simti invidie, daca privesti in jos si nu simti dispret, atunci esti un om deosebit
vivi

buli spune:

eu vreau sa spun ca lamuririle tale m-au bucurat.
nu cred ca problemele sint chiar grave, cred ca e necesara doar o schimbare de atitudine din partea voastra a parintilor si totul se va rezolva ca prin farmec.
schimbare de atitudine, in sensul de iubire neconditionata, acceptare idem, fara nici o critica, calm, relaxare si orientare spre indeplinirea nevoilor lui (care chiar sint nevoi, nu mofturi) de siguranta si afectivitate.

nu o sa vrea sa stai tot timpul. doar pina se va simti el in siguranta. nu e un capat de tara sa stai citeva minute-juma de ora-o ora. stabileste clar de la bun inceput cit stai, mai suplimenteaza daca e nevoie, dar anunta-l din timp exact cind te intorci si asta respecta cu strictete. el va sti sigur ca tu te tii de cuvint si se va relaxa. altfel, va fi tot timpul incordat pentru ca nu stie la ce sa se astepte (nu-i asa ca nimanui nu-i place nesiguranta si asteptarea fara sfirsit?:))



asta e foarte fain, eu interpretez ca e ambitios si perfectionist. si competitiv. lasa-l sa fie, dar arata-i ca daca e primul/cel mai bun e pentru el, pentru tine e minunat oricum ar fi. sigur, vei fi mindra de el, dar iubirea va fi exact la fel.


super ca a invatat singur! si Matei la fel a facut. si tot la fel, facea unele greseli.
eu am facut altfel, nu l-am corectat. l-am lasat in pace sa le zica pe limba lui. am stat linga el si i-am spus ca daca are nevoie de ajutor, ii stau la dispozitie. si a avut nevoie de ajutor la cuvinte precum "deznadajduit", dar in rest l-am lasat pe el sa se descurce. de multe ori, cind corectam pe cineva, mesajul este "nu stii sa faci bine, eu stiu" si atunci intervine inhibitia.


el vrea sa fie baiat bun, tu numai trebuie sa-l ajuti. ca si cum ar avea de sarit un sant mare. nu e suficient sa faci galerie, e chiar foarte bine sa intinzi si mina sa-l ajuti. si nu dauneaza cu nimic.


se prea poate si una si alta. dar daca el e sigur pe el si daca va schimbati atitudinea va fi, atunci nici una din cele de mai sus nu va mai fi de nedepasit.

ar merge si cum zice Marius, pe termen scurt cu succes, dar pe termen lung dezastruos pentru relatia parinti-copil :(

"sahul e prea creieros, mai bine jucam table" - M

vikinga spune:

te inteleg atit de bine!Vikinga cu cei mai frumosi vikingi: Letizia, Nadja si Aldo

Rufus spune:

Stiu persoane (si sunt sigur ca ati auzit si voi) care isi lasa, la un moment dat, bebelusii sa planga, pentru a-i dezvata de cate un obicei; nu comentez obiceiurile (mancat noaptea, adormit doar pe genunchi, dormit in patul parintilor, genul asta de obiceiuri); copilul plange ce plange, dupa care se invata cu "noul regim".
Presupunand ca nu in toate cazurile astea copilul isi "striga" nevoile primare, de ce n-ar fi o forma de manipulare, pentru atingerea scopului? Ce alternativa are mama sa-si atinga obiectivul si, mai ales, prin ce metoda?

RUFUS, TORA si cele 3 minuni ale lorwww.onetruemedia.com/otm_site/view_shared?p=80cd684043d64e6bf268f6&skin_id=701&utm_source=otm&utm_medium=email br / " target="_blank"> Surpriza 2008

Chuny spune:

Deja suna cu totul altfel descrierea ta. Pana la urma e o problema de incredere in sine si asta o va putea depasi cu ajutorul vostru. Si vorbeste cu sora ta sa vada ce parere are de rigiditatea lui si cum il puteti ajuta.

Oricum ar fi tot voi, parintii, trebuie sa-l ajutati cu adevarat si pe termen lung. Asa ca incepeti cu gradinita.

Intrebari: cum se joaca el cu jucariile din casa? ai spus in al doilea mesaj ca incearca sa se joace ca si fratele lui, dar abandoneaza rapid. Asta e valabil sau era o descriere facuta in graba?

La fotbal era bun cu adevarat? daca da, mai bine ati face sa-l ducereti repede inapoi la club si sa lucrati cu el mai mult pe partea de comportament. Ati abandonat mult prea repede si i-ati creat o frusrare in plus.

Ai spus ca e stangaci ( presupun ca neindemanatec vroiai a spui): exista exercitii care il pot ajuta sa se amelioreze.

Sib Aripi tot mai grele *** Nasterea ariciului Vladimir *** *** Anna, o nastere cu viteza