Adaptare gradi

Adriana mica spune:

Lilo, iti spun din experienta noastra ca in perioada de acomodare unii copii incearca in primul rand sa relationeze cu educatoarea, si de abia apoi cu ceilalti copii. In acest context, comportamentul educatoarei (asa cum il descrii tu) este total nepotrivit.

Ideea cu amanarea pt luna octombrie (sau mai tarziu) poate avea plusuri si minusuri. Intr-adevar, pana atunci majoritatea copiilor trec de faza de acomodare si incep sa lege relatii unii cu altii; daca fetita ta este mai timida insa, este posibil sa ii fie greu sa se integreze in jocurile lor si in activitatile organizate la grupa (cu care ceilalti copii sunt deja familiari). Si aici ne intoarcem la rolul pe care educatoarea ar trebui sa il joace, poti spera macar ca atunci va avea mai multa disponibilitate sa o ajute pe fetita ta sa depaseasca "hopul". In ceea ce priveste perioada virozelor, octombrie nu este nici pe departe luna in care sa poti respira usurata, ba dimpotriva poate fi unul dintre momentele de varf din acest punct de vedere.

Intrucat nu aveti optiuni sa alegeti alta gradi, eu in locul vostru as merge sa discut cu educatoarea, in ceea ce priveste modul in care ii ajuta pe cei mici sa depaseasca perioada de acomodare. Apoi, in ceea ce priveste jocurile si activitatile, se pot gasi solutii chiar daca materialele si rechizitele nu sunt inca achizitionate. De exemplu, eu (ca parinte) nu as avea nimic impotriva sa duc la gradi 2-3 carti de povesti dinn biblioteca personala, din care sa le citeasca, iar pe marginea celor citite sa initieze jocuri de rol, sau alte asemenea. Oricum ar fi mai atractiv decat ceea ce povestesti tu, si in plus cred ca si asta poate fi si o metoda de evaluare a copiilor (asa cum se face la orice gradi pt grupele nou formate sau atunci cand se schimba educatoarea).

Adriana, mami de Tudor alias 'Dudu'(26sept2006)

Uite ce mare am crescut...
www.totsites.com/tot/duduburlacu" target="_blank">Povestea merge mai departe...

Lillo spune:

Eu am identificat 4 probleme reale.
1. Educatoarea care nu are rabdare cu cei mai timizi si plangaciosi. Asta nu e decat partial vina ei, e cumva de inteles ca nu te poti ocupa de fiecare copil cand ai in grija 25 de copii cu personalitati diferite, unii plang, altii se bat, altii nu pot sta nici un minut locului.
2. Sala in sine, destul de anosta si neatractiva pentru cei mici.
3. Fetita mea. La gradi se schimba total. Nu o recunosc. Nu scoate un cuvant, nu participa la jocurile copiilor, nu interactioneaza cu alti copii sau cu educatoarea. Face ce i se spune dar intr-un colt, departe de copii. E interesata de activitati totusi. Azi le-a spus educatoarea o poezie si i-a pus sa o repete. A mea a stat in coltul ei dar cu urechile ciulite. Pe drumul spre casa mi-a recitat fara greseala poezia.
4. Eu. Nu reusesc sa o fac sa inteleaga ca nu o abandonez la gradi, ca nu sta acolo sa scap de ea, ci doar sa fie cu copii de varsta ei, sa se joace si sa invete.
Primele 2 stiu ca in timp se vor rezolva. Pe masura ce se vor adapta majoritatea, educatoarea va putea sa acorde mai multa atentie celor care inca au pb de adaptare. Va vedea si nivelul fiecaruia si va stii cum sa lucreze cu ei. Sala o vom infrumuseta dupa ce se cumpara cele necesare. Raman ultimele 2 puncte unde eu nu am un raspuns si va cer ajutorul. Cum sa o asigur ca o iubesc mult "pana la cer si inapoi de 2 ori" si ca nu as lasa-o acolo? Cum sa ii spun ca orice s-ar intampla vin sa o iau cand am promis? Cum sa o determin sa se joace cu copii? Cum sa ii explic ca e in siguranta acolo? Probabil a plans, educatoarea e certat-o si s-a speriat, cum sa ii explic ca nu a fost vina ei ci a educatoarei care trebuia sa o asculte si sa ii explice ca acolo copii stau fara mamici si de aia a trebuit sa plec, fara sa o fac pe educatoare sa para lupul cel rau? Cum sa o determin sa incerce, fara plans, sa vada cum e si apoi sa imi zica daca ii place?

CorinaDani spune:

lillo, ma gandesc ca ar putea functiona o metoda prin care sa-i dai de inteles ca acum, pentru ca e fetita mare, gradinita este un fel de serviciu pentru ea, asa cum tati merge la job, asa merge si ea la gradi; nu stiu daca e bine, insa ai putea sa-i propui chiar sa-i dai in fiecare saptamana un "salariu", adica un mic premiu sau chiar si o hartiuta-diploma (daca nu cunoaste valoarea banilor);

iar in privinta educatoarei, ai putea sa-i explici ca e un fel de sef, ca unii sefi sunt foarte buni si intelegatori cu colegii lor si se poarta frumos, altii sunt mai nervosi si isi mai pierd rabdarea, ca oamenii sunt si buni, si mai putin buni, promite-i ca vei incerca sa vorbesti cu educatoarea sa-si schimbe atitudinea, asigur-o ca nu o indepartezi de acasa si nu o abandonezi la gradi, ca nu esti suparata pe ea si in acest fel urmaresti s-o pedepsesti, ci pur si simplu e o noua etapa in viata ei, ca toti copii parcurg aceleasi etape, ca va urma grupa pregatitoare, apoi scoala, ca va invata multe lucruri care te vor face cea mai mandra si fericita mamica, ca te vei baza pe ea sa-l invete si pe fratiorul ei, atunci cand acesta va mai creste putin, etc.

Corina - mami de printesa Lori ( 25.06.2007 )

"Oamenii eficienti sunt cei mai mari lenesi, dar sunt niste lenesi inteligenti" (David Dunham)

liadorian spune:

Lillo, fetita mea (3 ani impliniti in august) a inceput gradinita in iulie. O pregtiseram si noi pentru gradi din timp, ii explicasem ce inseamna, cam cum decurge programul la gradinita. Ca sa fiu sigura ca acomodarea ei decurge lin, am mers de cateva ori in vizita la gradinita pe care o alesesem. O data am luat-o cu mine cand am dus niste hartii - am intrat si am iesit impreuna foarte repede, deci, dupa vreo 10 minute. Apoi, intr-o alta zi, am dus flori doamnei educatoare si au facut cunostinta. Si atunci am intrebat-o daca vrea sa ramana si mi-a spus ca nu, si am plecat iar impreuna. Deci gradinita n-a aparut de la inceput ca locul unde intram si nu mai iesim.

Pasul urmator a fost sa vizitam impreuna gradinita - sala lor de clasa, coridoarele, sala de mese, baia etc. Am fost eu cu ea peste tot, i-am raspuns la toate intrebarile, a incercat saltelutele din dormitor copiilor , iarasi fara nici un fel de presiune sa-i placa. A doua zi am dus-o la activitatile grupei ei de varsta si a ramas doua ore fara sa iasa, desi mie imi ceruse s-o astpt la usa (si-am asteptat-o, sprijinita de-un perete , fiindca eram absolut sigura ca o sa iasa dupa 5 minute plangand.) Cam asta a fost tot. A avut un episod ceva mai dificil dupa vreo doua saptamani, cand a venit cu baietel nou, care plangea foarte tare. Atunci a plans si ea, cred ca se speriase de plansul celuilalt copilas. Am tinut-o acasa o zi, dupa aceea totul a reintrat in normal.

(4 - teama de abandon a copilului) A, si mai faceam ceva in primele ei saptamani de gradinita: ii aratam pe drumul spre gradi diverse repere - o cafenea (aici vine mami sa bea cafea), un bancomat etc. - locuri unde ii spuneam ca am treaba, ce fac, cat stau, pentru ca povestea asta cu "mama e la munca" i se parea destul de abstracta (ce e aia munca? cat? cum? unde?); fetita mea s-a simtit mai bine avand clare in minte niste locuri aproape de gradinita pe unde eu imi fac de lucru in timp ce ea e ocupata cu altceva. Cred ca de asta nici nu s-a simtit abandonata pentru ca stia exact unde sunt si ce fac, lumea nu mai era asa, un spatiu urias unde mama se pierde si, poate, rataceste drumul spre gradinita.

(3) Felul in care se schimba fetita ta la gradi imi aminteste un pic de Miruna mea. Ea e teribil de vorbareata acasa, extrem de energica. La gradi se transforma intr-o observatoare, absoarbe ca un burete tot ce aude, vede, studiaza jocurile celorlalti copii dar nu intervine, nu se implica, e fascinata de ce vede dar se retrage imediat ce e presata sa iasa din rolul asta de observator. Eu ma gandesc ca nu e neaparat rau, poate are nevoie de mai mult timp pana decide sa se implice.

Cam asa stau lucrurile la noi... nu stiu daca povestea asta lunga o sa-ti foloseasca in vren fel, as vrea numai sa va doresc putere sa treceti peste impasul asta de moment.

Laura13 spune:

lillo uite si eu cu povestea mea.
baietelul meu s-a acomodat extraordinar de greu anul trecut la gradinita (grupa mica). dupa 2 zile nu mai avea voce de cat plansese, se trezea noaptea plangand si strigand: "mami nu ma lasa, nu ma parasi". dupa vreo 2 saptamani plangea dimineata, apoi se linistea (verificam prin diverse persoane trimise la gradi), il gaseam bine, dar se lipea efectiv de noi cand il luam. apoi s-a imbolnavit f. grav, nu a mai mers la gradi pana in primavara, cand am luat-o de la capat. plans si plans, mai ales dimineata (adica nu a mai fost chiar atat de grea acomodarea, dar nici usoara).
a venit vacanta si dani a fost ffff fericit.
in vacanta de vara ne-am pus noi in cap sa invatam copilul ca nu va fi abandonat. asa ca l-am dus la locuri de joaca. unde incercam sa il lasam singur. treptat. stateam cu el, apoi ii spuneam ca merg pana la toaleta. lipseam fix 2-3 minute. alta data ii spuneam ca merg sa iau apa, lipseam 5 minute. si tot asa. pana mi-am luat inima-n dinti si i-am spus ca azi ramane singur. ca vin inapoi, ca atunci cand merg dupa apa, ca nu ramane acolo, nu doarme acolo peste noapte, etc. a prins ideea si nu au fost probleme.
ei, anul acesta la gradi ... Doamne, nici nu imi vine sa cred! este altceva cu totul. nu reusim sa il trezim dimineata decat spunandu-i ca merge la gradi (e cam obosit dimineata si se trezeste greu). nici macar nu se mai uita in urma, nici macar un pupic nu ne da - decat daca cerem insistent . e super fericit.
si, cumva, STIE, deep down inside, ca merge sa se joace, sa invete, dar ca mereu, in fiecare zi, cinve ail va lua si il va aduce acasa, unde va dormi.
cred ca e fff greu, mai ales pentru un copil care a stat cu tine acasa (asa am inteles din mesajele tale), care a fost tot timpul cu tine, brusc sa stea cu straini. ca pana la urma toti sunt straini. eu zic sa incerci sa ii repeti again and again, sa o faci sa creada din tot sufletul ca nu ramane acolo, ca vei veni dupa ea.
2. Sala in sine, destul de anosta si neatractiva pentru cei mici. - la 4 ani dani nu prea mai are nevoie de jucarii ca sa se distreze, ci de copii, cu ei fac scenarii si se joaca ... eventual cu o masinuta 5 copii
3. Fetita mea. La gradi se schimba total. Nu o recunosc. Nu scoate un cuvant, nu participa la jocurile copiilor, nu interactioneaza cu alti copii sau cu educatoarea. - nu este in mediul ei. probabil ca incearca si ea sa asimileze tot ce vede, copii multi in jurul ei, unul tipa, unul plange, unul rade, unul se joaca ... aceasta schimbare, atatea fete noi, lipsa fetelor cunoscute ... trebuie si ea sa se adapteze, nu?
1. Educatoarea care nu are rabdare cu cei mai timizi si plangaciosi. - no, asta nu imi place mie, nu vreau sa comentez ... dar te sfatuiesc sa vorbesti cu educatoarea, sa ii spui cum e fetita ta, sa ii spui cum stii tu ca poate sa ajunga la sufletelul si la mintea ei, cum sa o atraga. pe de o parte cred ca ii lasa pe copii sa vina si sa alature grupului, sa nu ii forteze, dar nu cred ca ignoratul este o cale. iar rabdare ... TREBUIE sa aiba ... e slujba ei si unde in fisa postului pentru un cadrul didactic rabdarea ar trebui sa fie cerinta principala.
m-am lungit, sorry.
eu zic ca iti trebuie multa rabdare, sa o asculti, sa vorbiti, sa ii explici pana va intelege.


Laura lui Daniel - 14.11.2006
Poze Daniel

slideshow Daniel

Mamici din Iasi

www.geocities.com/mami_nov_dec_06/" target="_blank">Fulguleti noiembrie-decembrie 2006

Lillo spune:

Multumesc mult de idei. Le voi incerca pe toate, pana gasesc ceva sa functioneze.
Facand haz de necaz nu pot sa zic decat ca e o pedeapsa divina pentru ca eu am fost la fel si mama nu a putut deloc sa ma duca la gradi. Plangeam 4-5 ore continuu, fara sa mananc, fara sa beau apa...

Lillo spune:

Laura .
Recunosc ca nu mi-a dat prin cap sa o pregatesc asa. I-am explicat ca merge la gradi, fara noi si mi s-a parut ca intelege. Nu e lipita de mine de obicei. Imi cere voie sa plece la plimbare cu vecinele din bloc, sa ramana afara cu ele si cu copiii lor, a plecat la plimbare cu niste rude pe care le vedea prima oara in viata ei, cu bunicii paterni pe care ii vede de 2 ori pe an la fel, a stat cu mama 1 sapt cand l-am nascut pe cel mic si nici nu a intebat cand vin acasa. Vorbeste cu oricine intra in casa indiferent ca e bunica-sa sau instalatorul. Chiar nu ma asteptam sa reactioneze asa.

Laura13 spune:

ma gandesc ca pana la urma mediul in care face toate aceste lucruri este unul cunoscut: in fata blocului ei, unde sta de 4 ani, in casa ei unde totul este familiar.
eu pe dani nu puteam sa il las la bunici o seara, dar daca veneau bunicii la el acasa nu era nici o problema ... tot asa, bunici pe care ii vede f rar.
daca am invatat ceva de pe forumul asta ffff bine, atunci acel ceva trebuie sa fie cuvantul rabdare. asa ca iti spun si tie: rabdare.

Laura lui Daniel - 14.11.2006
Poze Daniel

slideshow Daniel

Mamici din Iasi

www.geocities.com/mami_nov_dec_06/" target="_blank">Fulguleti noiembrie-decembrie 2006

Lillo spune:

Am avut mai multe discutii de "oameni mari" cu fetita mea. Nu stiu ce rezultat vom avea, abia luni aflu.
Off topic : Am primit de la educatoare un listoi cu rechizitele necesare incepand cu caiete, coli, blocuri de desen, etc si terminand cu sapun lichid, hartie igienica, jucarii si apoi fondul clasei, fondul scolii. Cat ati platit fondul clasei in conditiile astea? Ca mie mi s-a spus 100... De lei noi? Sau 100 de mii lei vechi? Ca eram asa de zapacita de plansul fetitei ca am uitat sa intreb....

Androix spune:

100 de lei noi. Dar eu nu am sa le platesc. Fondul gradinitei nu exista oricum la noi, iar fondul clasei pentru ce sa mai dau din moment ce anul trecut am dat o data pentru jucarii, tabla de scris si tot ce trebuie intr-o grupa, la cel mare, iar anul asta o sa dau pentru cea mica? De fapt daca stau sa ma gandesc anul trecut am dat bani pentru jucarii si ce s-a mai luat pe langa, caiete speciale pentru activitati, astea se cumpara pe toata gradinita si se comanda direct la editura si rechizitele le-am luat noi pe lista, nu ni s-au mai cerut bani in plus gen fondul clasei. Iar servetele, sapun lichid si pahare de plastic astea trebuie duse in fiecare luna.

In ce priveste discutiile si rezultatele pe mine ma doare gura efectiv de cate discutii de genul asta am. Daca vrei sa ai rezultate discutiile trebuie purtate non stop. Nu vorbi de azi ca sa astepti rezultate luni pentr ca pana luni a si uitat ce ati discutat. Eu il intreb de zece ori pe fi-miu cate o chestie si se razgandeste de tot atatea ori.

www.obiectiverealiste.blogspot.com" target="_blank">Blogul grasei
www.bijuteriiandroix.page.tl" target="_blank">Androix Bijoux

Niste copii si toti copiii!