In cerc vicios :( AJUTOR
Raspunsuri - Pagina 14
AB_AC spune:
Androix eu cred ca nu mi-as lasa copilul sa zica asa ceva. Copiii mei au zis si ei rautati la suparare, din gelozie.
Eu as incerca in furia lui sa-l iau in brate si sa demontez ce spune, sa-l ajut sa vizualizeze ce zice, sa ridiculizez detaliile. Copii cand spun orori nu le vad asa in toate detaliile care ne repugna noua. Dar obisnuita trebuie evitata. Zii ceva penibil de genul sa vezi ce murdar te-ar face asa ceva si-n plus dupa aceea va trebui si sa te stergi singur la fundut.
Eu aplic rar pedepse. Baietelul meu ii asa mai rotitele puse invers si nu pot pedepsi un copil si altul nu... La varsta lor ar parea injust. (au 5 si 7) Cand isi pierd cumpatul putintel ii mai trimit sa numere pana la zece-douzeci. Cand chiar depasesc limita le spun ca daca nu vor pe nimeni pe capul lor eu nu-i bat la cap. Is liberi sa faca ce-si doresc, dar ii pun sa aiba grija de ei insisi. Sa-si faca de mancare, sa se spele. Nu-ti imagina ca-i pun sa gateasca dar ceva branza s-o rosie, un colt de paine un pahar de lapte se descurca.
Daca ii vad ca furia revine pe acelasi lucru ca un leit-motiv ii iau in brate cand ii simt ca iau foc si incerc sa-i ajut sa si-o exprime altfel ... sa explice de ce vor ceva. Si adesea isi varsa furia in lacrimi de crocodil si uneori isi accepta neputinta, alteori gasim o solutie.
Pe undeva am constat ca daca am puterea de a renunta la orice program in caz de criza si le las un spatiu de liniste isi revin singuri. In plus am luat obiceiul de a prezenta lucrurile dorite de mine cu alternative in cazul in care obtin ce vreau si-n cazul in care nu pot. Le spun seara ca mi-as dori o rochie alba si o plimbare pe plaja si ca sper sa fie frumos si cald si sa nu capat prea mult de lucru la job. Nu incer sa fiu ideala si calma, dar ma supar cu masura. Uneori dau din picior si spun vreau, vreau si apoi rad de mine facandu-ma caraghioasa.
Si eu ii iert. Le-am spus ca orice ar face i-as ierta, dar ca cei din jur nu o vor face si nu-i fun deloc sa stai si la joaca si la scoala cu mama tata si buni. Ii iau in gluma si le spun ca abia ma tin acum dupa ei, daramite la batranete.
Asta nu inseamna ca daca spun chestii urate rau (mai ales unul fata de altul din gelozie) ma comport ca si cum totul e ok. Ai mei s-au potolit acum foarte mult. De la fatuca care zgaltaia masuta doar doar pica frate-sau e la polul opus. Adesea ma intindeam, citeam si daca ma intrebau le spuneam ca am obosit putin, dar ii trageam langa mine si-i mangaiam. Initial fiind bolnava chiar simteam ca ma seaca de energie cate-un tantrum. Tandretea si dragostea mea nu se schimba, dar e bine sa stie ca unele cuvinte dor.
E greu sa-ti dea cineva un sfat bun, dar iti urez mult noroc.
madalinuza spune:
Am inceput sa citesc subiectul asta pe la miezul noptii si, desi mi-era somn, chiar m-a interesat sa aflu ce solutii pot exista cand metoda de educatie pe care ai ales-o nu pare a da rezultat. O sa-mi dau si eu cu parerea desi n-am citit decat jumatate din ce s-a scris....copiii mei nu au inca 5 ani, deci nu pot sa spun cum am depasit o astfel de perioada din dezvoltarea lor. Si totusi....eu am fost invatata de mica de chestia cu "cerutul iertarii". Nu neg ca e ceva Ok insa am ajuns la concluzia, adult fiind, ca iertarea acordata prea usor isi pierde valoarea. E ca atunci cand vezi pe cineva care plange- iti pare rau, incerci sa aduci alinare, consolezi, etc.....dar cand cineva plange din orice, treptat ajungi sa nu mai bagi in seama. Copilul invata repede ca daca isi cere iertare, totul revine la normal, parintele nu-l mai cearta.....,e un fel de tasta "delete" pentru orice fapta rea ar face....insa copilul trebuie sa invete ca toate faptele au CONSECINTE. Si unele pot sa fie rele. Nu ma refer la genul :" nu te-ai uitat pe unde mergi- ai cazut si te-ai lovit". Ma refer la faptul ca atunci cand ceri iertare, uneori ea nu poate fi acordata....pur si simplu...oamenii au limite in a ierta anumite lucruri. Sigur, in majoritatea covarsitoare a cazurilor, copiii nu pot face ceva care sa nu poate fi iertat de parinti insa a acorda cu usurinta si oricand iertarea o arunca in banalitate. Eu (caci fiecare vorbeste fara sa vrea prin prisma experientei proprii) am avut, ca adult, de mai multe ori de pierdut din cauza asta, caci si mare fiind am continuat sa-mi cer scuze cu usurinta dar sa persist in greseala nu din nestiinta dar oarecum considerand ca parerile de rau sunt suficiente. Mai aproape de realitate mi se pare sotul meu, el nu-si cere scuze aproape niciodata insa daca intelege ca a gresit nu mai repeta niciodata.
Si pentru mine a venit ca o confirmare ce facea fii-meu de 3,5 ani acum cateva zile: arunca cu niste piese (usoare de altfel) in capul fratelui lui si dupa fiecare spunea" Iosef, scuza-ma, n-am vrut" desi arunca intentionat. Deci desi la 3 ani....s-a prins cum sta treaba cu iertatul.
madalinuza spune:
Cu permisiunea lui Androix, as vrea sa pun si eu cateva intrebari mamicilor care nu-si pedepsec niciodata copiii (nici eu nu-s adepta bataii de nici o "intensitate", insa time-out-ul l-am practicat de cateva luni cu succes la cel mare, nu-l las mult in camera lui, 2-3 minute dar efectiv cand e nervos nu se poate discuta cu el, eu ii spun sa mearga sa se linisteasca, apoi vorbim)....nu-s intrebari sarcastice/malitioase, chiar imi doresc sa stiu cat mai multe despre ce ma asteapta: ce faceti cand n-aveti timpul fizic sa explicati si rasexplicati de ce aia e bine si cealalta nu? Sau cand nu aveti puterea?(nu-mi spuneti ca la voi toate merg ca unse sau ca ziua are 48 de ore ca pana la urma toti suntem oameni)
Ce o sa faceti cand copiii merg la scoala? Acolo invatatoarea cu siguranta o sa practice metoda bazata pe autoritate, acolo nu e timp de discutii si nici de salvat demnitatea cuiva....Cand ora de curs are 40/45 de minute si ai 35 de copii, un picut mai mari decat cel al lui Androix, misiunea nu e tocmai usoara.
Sabina spune:
Malinuta, nu stiu ce sa spun, copiii mei sunt exemplari in societate, numai cu noi sunt crizutele, eci nu am probleme la scoala, eventual ca inca mai vorbeste un pic fimea in timpul orei...ce sa spun, si eu vorbeam:)
In rest, ziua mea nu are 48 de ore, ne luptam cu imbracatul de dimineata, cu mancatul la timp....ca orice familie.
sa sa o vezi pe asta mare cabd are un interes cum se imbraca in 3 secunde.
Asa ca daca ea poate sa faca singura foarte bnine tot ce alta data face lent si enervant :P, inseamna ca explicatiile mele au dat roade.
E doar o chestiune de vointa.
Cine sunt eu sa consier ca vointa mea e mai tare decat a copilului? Cum o sa imi infrang copiii?
Important e ca ei sa stea pe picioarele lor si sa aiba motivatia de face xyz.
Cu vorbele urate si eu le dezamorsez ca AB.
Zero toleranta pentru lipsa de toleranta fata de un copil!
Cum mi-am alaptat copiii
Sabina's blog, 
Sofia Galagia si 
bb Gheo
Jasmin012 spune:
| Citat: |
| citat din mesajul lui danimitz doamne dumnezeule mare! Dar ce v-a venit sa credeti ca vorbesc la cazul copilului meu? Am dat exemplele alea de pedepse pentru ca s-au mentionat anterior in alte mesaje, nu pentru ca le-as aplica eu. Da, are un an si patru luni doar baietelul meu, si nu va inchipuiti ca ii fac asa ceva! Doamne, zic iarasi, cum poate sa va duca mintea in directia asta? mamica de matei rares -24 aprilie 2009 |
Nu, ai explicat foarte clar. Tu nu aplici decat datul la fund.
Jasmin si Lucas Daniel (28.11.2007)
www.flickr.com/photos/23373490@N02/" target="_blank">poze cu mogaldeatza
www.flickr.com/photos/30849078@N05/" target="_blank">Lucas
http://blogulluilucas.blogspot.com/
http://elblogdeluquitas.blogspot.es
Limbajul copiilor nu se adreseaza urechilor, ci ochilor si inimii...
filofteia spune:
| Citat: |
| Filofteia , dupa parerea mea o pedeapsa pe an sau una in fiecare zi e absolut acelasi lucru. Mesajul transmis e acelasi, anume ca eu sunt seful, iar tu un biet subordonat aflat la cheremul meu si faptul ca eu nu te pedepsesc in fiecare zi precum vecina de la 2 e pentru ca marinimia mea depaseste cu mult marinimia ei...:( |
Anca_a... cam pentru ce crezi tu ca a fost pedepsit fiimiu???
Eu sunt o persoana consecventa si nu-l pedepsesc azi pentru ceva pentru care maine nu-l pedepsesc...
Androix esti pe calea cea buna, atat ca de lipitul bulinelor trebuie sa te tii... eu n-am aplicat-o pentru ca eu nu as fi fost destul de perseverenta. Apoi copii sunt diferiti... reactioneaza diferit, deci trebuie sa gasesti metoda care functioneaza.
Si l-as pedepsi ... cred ca nu moare nimeni dintr-o interdictie la TV ...
Ce canale de desene urmareste baietelul tau???
ruxij spune:
Androix, eu am raspuns absolut punctual intrebarii tale "ce ati facut cand copilul a promis ca nu mai face lucrul X si apoi tot repeta". Si anume trebuie sa existe o consecinta de vreun fel. Ai intrebat cum am facut in aceasta situatie. Am fost EXACT in aceasta situatie, a fost vorba de facut galagie la gradinita si deranjat copiii in timpul somnului si a tb sa rezolv relativ repede, pt. ca nu imi permiteam sa fie dat afara. Asa ca asa am facut eu atunci cand "promite si apoi face la fel de n+1 ori". Nu neaparat time out, gaseste tu ceva care se potriveste copiilor tai. Daca tu chiar vrei sa rezolvi asta, trebuie sa fii f.f. consecventa, repeti acelas lucru mereu, fara exceptie, care ar fi el. Poate sa nu fie ceva negativ, poate sa fie ceva pozitiv, cum ar fi un premiu, cum s-a mai sugerat. Al meu spunea ca el uita. Asa ca mergea in camera lui 4 sau 5 minute si ii spuneam ca trebuie sa mearga in camera lui ca sa isi poata aduce aminte, ca daca nu se intampla nimic semnificativ va uita din nou, iar el era de acord. Eu nu am aplicat time out de prea multe ori si nu mai aplic time out de vreo 3 ani pentru ca intr-adevar, dupa o anumita varsta nu a mai functionat, se distra mai mult cu time outul ala. Dar pt. ceva punctual precum ceea ce ai explicat tu, o metoda de tinere de minte este necesara, dc. nu time out, gaseste altceva potrivit, raspunzand strict intrebarii tale si lasand la o parte filozofiile. Sau poti sa decizi ca repetatul chestiei respective de fapt nu este asa de grav.
Copilul meu nu este prea "bine crescut" tocmai pt ca mie mi se par prea putine lucruri "grave". Vorbeste neintrebat, dc. un adult ii cere ceva tb sa ii zica de cel putin 5 ori si de regula intreaba de 100 de ori "DA' DE CE?" si pana nu afla el "DE CE", nu se lasa neam samd. Mie astea mi se par OK, vreau sa fie liber sa se exprime si explicam in timp ce e politicos si ce nu, chiar in urma greselilor lui, in functie de ce cred eu ca conteaza, nu de ce crede altul. Deci depinde f tare si de ceea ce consideri tu a fi limita acceptata. Dar atunci cand ti-ai stabilit limita, nu accepta niciodata ca aceasta sa fie depasita. Eu asa predic, ca de facut nu prea fac, sunt vinovata de inconsecventa la greu
Chiar fi-miu mi-a zis ca lasa ca ma lasi tu afara, mereu zici ca nu ma lasi si dupa aia ma lasi. Da' tu nu fa ce face popa, doar ce zice popa.
Deasemenea, asta cu pedepsele sau stimularile de vreun fel nu e necesara la toti copiii, dar la al tau mie mi se pare ca da.
Jasmin012 spune:
| Citat: | ||
citat din mesajul lui Ilinca_M.
Se vede, se vede, bravo. Am fost pusa la grea incercare zilele astea. De cand cu topicele buclucashe cu care mi-am tot petrecut vremea, am incercat sa ma gandesc la ce pedepse mi-au fost aplicate mie de parinti. Probabil unora li se va parea groaznic, cumplit ce voi spune, dar asta e crudul adevar: oricat m-as chinui, nu pot sa-mi amintesc de nicio pedeapsa...fiindca nu au existat!! Parintii mei nu mi-au aplicat niciodata nicio pedeapsa, nu jucarii confiscate, nu pus la coltz, nu luat pe sus de la groapa cu nisip, nu flesnit peste scutecul de bumbac (nu era pampers ), nu interzis tv...La naiba!! In lumina ultimelor dezbateri, cred ca parintii mei au fost iresponsabili, inconstienti!!  De ce n-am avut si eu o mama "cu metode", care sa ma puna sa mananc "repede si frumos" si alte chestii educative?!mami de Sophia-Diana (Sophiphi) 1 AN+4 luni Manole forever |
Ilinca, vrei sa ti-o imprumut pe-a mea? La mama ma refer
Alex-andra, ma surprinzi foarte mult. Din ce am citit scris de tine pe la alte subiecte imi facusem o cu totul alta idee.
Jasmin si Lucas Daniel (28.11.2007)
www.flickr.com/photos/23373490@N02/" target="_blank">poze cu mogaldeatza
www.flickr.com/photos/30849078@N05/" target="_blank">Lucas
http://blogulluilucas.blogspot.com/
http://elblogdeluquitas.blogspot.es
Limbajul copiilor nu se adreseaza urechilor, ci ochilor si inimii...
Jasmin012 spune:
| Citat: |
| citat din mesajul lui vikinga Androix, Aldo al meu a avut si el crizele si perioadele lui, acum e la scoala, are 6 ani si 10 luni si e cel mai bun copil din lume, is tare mindra de el! Am incercat si eu, din pacate, metodele alea cu time out, pedepse si alte metode de dresaj. Dau o "reusita" de moment, rapida, la indemina pentru parinti, par ca rezolva problema, dar de fapt nu e deloc asa. Nici cea cu bulinele nu e cine stie ce, am inceput-o cu entuziasm desi, avind un ciine dresat la instructor, imi tipa in minte asemanarea cu cele recompense si dat labuta brav... dar bine ca am abandonat-o dupa vreo zece zile, asta pentru ca ma irita programul batut in cuie dat de cele buline. Ei nah, aveam chef de mers afara, vreme buna, plini de energie, stai ca avea baiatul bulina de nu stiu care ori mai rau, nu avea buline bune destule! Brrrr, ingrozitor. Pina si dresajul ciinelui a fost mai omenesc ca sa zic asa. Si oricum pina si ciinele imi facea pe plac nu pt recompensa ci pt ca ma iubea, ne intelegeam. Eu si acum ma intreb, de ce oare am mai aplicat-o copilului cu toate ca instinctul meu imi zicea altceva? Probabil speranta ca exista o metoda simpla de rezolvat problemele. Gresit. Copiii se cresc cu ceva mai multa dedicatie decit asa cu metode instant. Asta o zic acum cu 3 copii, cu alta rabdare si probabil si alta minte in cap. Macar invat din greseli. Sigur ca avem limite, am trei copii, nu se poate altfel. Mai ales legate de relatia intre ei, de siguranta celei mai mici si asa mai departe. Trebuie sa si convetuim intre noi ca suntem multi in casa. Singura metoda care a mers si inca merge e SA VORBIM, sa discutam. sa intreb, sa aflu, sa caut, sa ascult. Dar nu cicaleala si morala. Ci din sa zicem o greseala ori o situatie neplacuta extrasa esenta si din aia facuta asa ca o poveste interactiva in care mai zic si eu, duc discutia ca sa mai zica si el si uite asa invatam. Cere mult timp, atentie si rabdare, nu da rezultate pe loc focus pocus ca dresajul ori frica, ia ceva timp. Dar se merita. Relatia dintre mine si fiul meu e excelenta! Si chiar daca imi parea la inceput anevoios si de f multe ori peste nervii si rabdarea mea, mai eram si obosita cine stie, ei bine in timp am construit asa un fel frumos de a vorbi noi doi, sa ne vezi nu alta! Las orice prietena, pentru o discutie cu el. E minunat cind un copil discuta cu parintii lui fara frica. Si de multe ori ma ingrozesc la gindul ca el mi-ar fi putut ascunde greseli, trairi, cum vede ori cum intelege el cite ceva, daca ar fi tinut pt el abandonind ideea de discutat, ca vb aia si asa mama se supara si nu intelege nimic. Nu ca ar trebui sa-mi zica totul ci poate ar fi avut nevoia sa fie inteles, ascultat. Regret rau de tot metodele incercate anterior. Dar rau de tot, pentru ca timpul ala nu-l mai pot avea niciodata inapoi. Ma uit pe filme cu el cind era mic si imi amintesc si stiu ce copil bun era dar din pacate la vremea aia o mama cu mari pretentii ce-si dadea ochii peste cap la vreo criza de copil. Prostii mai face, certuri cu cea mijlocie mai sunt, asta e, trebuie sa le fim in preajma mereu. Cind e obosit si escaladeaza o situatie cine stie cum intre ei doi ori mai rar cu mine, intotdeauna o detensionez cu glume apoi o mingiiere pe cap, un gest de apropiere. Si pe urma vorbim serios. De fapt in asta sta "superioritatea" unui parinte, nu in dresaj cu puncte, bariere si patratele. Si cind nu mai merge nimic imi iau eu 10 min time out , ma racoresc, de am timp fac un dus, amin pina imi trece si o luam de la capat.Am povestit numai de Aldo, perioada lui de crize de copil de gradi au trecut. Acum asteptam altele . Si bineinteles pe Nadja:) dar deja crizele ei de 3-4 ani ne amuza, ehei acum stim.Si cred ca de fapt nici nu ti s-ar potrivi vreo metoda de dresaj. Ma uit la cei care scriu si la felul cum scriu si nu vreau acum sa ofensez pe careva.. Nu mi-ar placea ca copiii mei sa stea cind vor fi mari intr-o patratica de reguli, ii vreau pe culmi, incercind cerul cu degetul, nebunatici, visatori , fara frica. Si daca mai si gresesc, ei si? Si nu, nu are a face cu necivilizatia si infractionalitatea. Vikinga cu cei mai frumosi vikingi: Letizia, Nadja si Aldo www.youtube.com/watch?v=ULmPKIoDDDA&feature=related" target="_blank">pe tarimul nostru de vis. |
Vikinga, frumos,
Jasmin si Lucas Daniel (28.11.2007)
www.flickr.com/photos/23373490@N02/" target="_blank">poze cu mogaldeatza
www.flickr.com/photos/30849078@N05/" target="_blank">Lucas
http://blogulluilucas.blogspot.com/
http://elblogdeluquitas.blogspot.es
Limbajul copiilor nu se adreseaza urechilor, ci ochilor si inimii...
alex_andra spune:
| Citat: |
| citat din mesajul lui Jasmin012 Alex-andra, ma surprinzi foarte mult. Din ce am citit scris de tine pe la alte subiecte imi facusem o cu totul alta idee. Jasmin si Lucas Daniel (28.11.2007) www.flickr.com/photos/23373490@N02/" target="_blank">poze cu mogaldeatza www.flickr.com/photos/30849078@N05/" target="_blank">Lucas http://blogulluilucas.blogspot.com/ http://elblogdeluquitas.blogspot.es Limbajul copiilor nu se adreseaza urechilor, ci ochilor si inimii... |
Jasmin si cam ce parere ti-ai fact despre mine, acum?
Ca as fi vreo persoana isterica plina de ura fata de copilul meu si nu trece nicio zi fara sa-l snopesc in bataie?
LOL
Daca te uiti in gura lui denizel &co. normal ca asta crezi
In loc sa te uiti in gura mitomanilor si persoanelor cu problemele grave la cap, mai bine ai intreba fetele din CTA de la bazar, care m-au vazut live cu fi-mea, sa-ti zica ele daca-mi bat copilu sau daca gestionez relatiile in vreun fel de genul asta.
Sau nu, sa-ti zica ele asa, cam cum cred ele ca sunt
Zau Jasmin, asa pot sa zic si eu : daca te uiti in gura astora doua, pot sa zic si eu ca-mi schimb parerea despre tine, sa fim seriosi.
Dar sa stii ca nu-i bai
Eu n-am nevoie de confirmari si nici de simpatizanti si ceea ce fac eu aici pe forum, pot sa fac la fel de bine si fara sa ma iubeasca lumea, ca are cine sa ma iubeasca acasa
Andra, mami de leoaica Eva (03.02.2009)