Rasfat dus la extrem...

emilia.m spune:

Exista obligatii sociale pe care nu le poti ignora pur si simplu pentru ca e copilul rasfatat sau nu a inteles ceva si a facut scandal sau i s-a parut ca e dus de nas cu o promisiune care ulterior nu s-a mai materializat. Totusi oamenii aia (mirii, parintii lor, nasii, etc) se bazau pe un anumit numar de invitati si comandasera un anumit numar de meniuri. Realizati cate meniuri ar fi platit degeaba din buzunarul propriu daca toti copiii invitatilor ar fi facut cate o "scena" in seara respectiva? Sunt de acord ca exista niste probleme de "comunicare" intre parinti si copil dar nu cred ca musai in seara aceea trebuiau rezolvate.
La fel si neintelegerile dintre cei doi soti... trebuie discutate si rezolvate dar nu in momentul in care are loc un astfel de conflict. Daca poti vorbi cu d-na psiholog deschis oricand (iti e prietena din cate inteleg) roag-o sa va consilieze, sa ii explice si sotului tau ce iti explica tie, sa aveti amandoi aceeasi conduita fata de copil ca sa puteti sa va bucurati de rezultate.
In alta ordine de idei nu cred ca un copil are exact aceleasi drepturi ca un adult in cadrul familiei. Drepturile este corect sa fie masurate in functie si de obligatii. Ori copilul tau nu pare sa constientizeze obligatia sa de a-si respecta parintii.
Este normal sa-i explici copilului de ce trebuie sa faci un anume lucru care il priveste si il intereseaza, sa ii raspunzi la intrebari, sa ii clarifici anumite aspecte. Altfel nici n-are cum sa invete si nici nu te poti intelege cu el. Nu e normala atitudinea "faci asa pentru ca asa vreau eu" dar nici nu mi se pare normal sa-i permiti copilului sa iti ingradeasca anumite libertati plangand si dandu-se cu fundul de pamant de fiecare data cand ceva nu ii convine.
Cum vine asta sa nu ma mai duc la o nunta la care am zis ca ma duc si vreau sa ma duc sau trebuie sa ma duc pentru ca nu ma lasa copilul? (nu vorbim aici de cazul in care copilul e mic si trebuie alaptat la cateva ore sau e bolnav sau alte situatii exceptionale care nu tin de rasfat sau exercitarea vointei copilului asupra parintilor).
Ce te faci daca incepand de maine se trezeste prost dispus in fiecare dimineata si iti plange cate 2 ore ca nu mai vrea ca tu sa te duci la servici? Iti pierzi jobul pt ca asa vrea copilul?
Egalitate inseamna si respect si trebuie sa-l inveti pe copil mai ales prin puterea exemplului ce inseamna respectul si cum functioneaza acest concept. Probabil e in faza de testare acum... vrea sa vada cat tine treaba asta, cat de mult poate castiga cu plansul ca a vazut ca uneori tine. Cu cat o sa te lasi impresionata mai mult de asta cu atat mai abitir va continua. Nu uita si ca uneori acest plans al lui vine natural din cauza frustrarii ca nu poate controla totul cum doreste si cu cat se gandeste mai mult la asta cu atat plange mai cu spor. Imi amintesc cand eram eu mica si ma tundeau ai mei. Plangeam si cate doua zile dupa ce veneam de la coafor. De ciuda ca n-au facut cum am vrut eu ci m-au fortat sa fac cum au vrut ei. Mi se parea ca arat oribil si plangeam in continuu. Stiu ce inseamna sa plangi din frustrare justificata si ce inseamna sa plangi "prefacut" ca sa vezi cat de multe poti obtine asa.



Libertatea unui om se termina acolo unde incepe libertatea altui om.

Copiii sunt mainile cu care ne prindem de rai.

Jasmin012 spune:

Mi se pare absolut trivial ca trebuie sa ne facem griji de calculele banesti ale acelor miri si despre cum raman ei cu meniurile comandate si neconsumate....
Despre asta este vorba aici?


Jasmin si Lucas Daniel (28.11.2007)
www.flickr.com/photos/23373490@N02/" target="_blank">poze cu mogaldeatza
www.flickr.com/photos/30849078@N05/" target="_blank">Lucas
http://blogulluilucas.blogspot.com/
http://elblogdeluquitas.blogspot.es

Limbajul copiilor nu se adreseaza urechilor, ci ochilor si inimii...

lorelaim spune:

Zina - scuza-mi indiscretia - tu iti iubesti sotul? dar el pe tine? v-ati luat din dragoste? exista o relatie calda, armonioasa, respectoasa intre voi? daca nu... atunci cred ca ar fii bine sa incerci sa rezolvi aceasta probl... un copil creste fericit si echilibrat intr-o fam in care parintii se iubesc, se respecta, se inteleg, colaboreaza.
mult noroc!
Emilia.m -

emilia.m spune:

Jasmin, este vorba despre modul in care un copil mic (care nu stie prea multe despre modul in care functioneaza societatea si despre ce inseamna obligatie) a reusit prin "rasfat" sa afecteze mai multe persoane decat constientizeaza. Este vorba despre cum un astfel de comportament poate sa-i faca pe parinti sa se simta din cale afara de jenati in fata altor persoane cunoscute, apropiate sau straine. Comportamentul copilului care se tranteste pe jos urland in mijlocul unui supermarket pentru ca nu primeste jucaria dorita ii poate face pe parinti sa roseasca datorita multitudinii de straini care privesc "show-ul".
Coportamentul copilului care plange pana cand parintii renunta sa mai mearga la o nunta, un botez, o aniversare, o inmormantare sau alt eveniment ii poate face pe parinti sa roseasca de fata cu rudele, prietenii, cunoscutii.
Asta este problema sociala cauzata direct de comunicarea deficitara dintre cei doi parinti + dintre parinti si copil.

Off-topic: eu in calitate de viitoare mireasa n-as accepta prea usor scuza "n-am venit la nunta ta pentru ca nu mi-am convins copilul sa se opreasca din plans" dupa ce a confirmat ca vine si m-a incurcat pentru ca nu si-a tinut promisiunea... Si n-as invita acea persoana la nici un alt eveniment pana n-ar ajunge copilul respectiv la majorat.

Copiii sunt mainile cu care ne prindem de rai.

ladyJ spune:

Zina, fosrte pe scut ca azi nu am timp..

Niciodata sa nu te mai certi cu sotul tau IN FATA COPILULUI din cauza copilului! Niciodata sa nu mai faci ce vrea copilul, exclusiv, in defavoarea sotului.

´´batalia´´ castigata teoretic de copil, ii provoaca acestuia sentimente de culpabilitate adanci fata de tatal sau. Deci mai mult inrautatesti situatia si relatia voastra , cedand copilului asa cum o faci tu.
Iar sotul tau are nevoie de consiliere!!!

J G spune:

Zina, am de facut un comentariu mic de tot legat de un amanunt, pentru ca pentru intreaga situatie ai primit raspunsuri foarte OK.

Nu trebuie plimbat copilul la volan pe nici o distanta cat de scurta pentru ca el nu face diferenta aici e voie, aici nu e voie. E mai simplu sa spui ca nu e voie absolut deloc (nici nu e legal dealtfel) ca sa nu ai discutii. Nu e voie niciodata la priza, aragaz, cutite si alte cateva lucruri. Daca apar exceptii copilul se frustreaza pentru ca nu e capabil inca sa faca diferenta acum da, acum nu. Astfel de maruntisuri sunt generatoare de diverse crize si e mai bine sa fie evitate.

J si Carla (05.02.2006)
in the rear garden

dyana27 spune:

of zina e complicata situatia; copilul este un aspirator de energii, atat pozitive cat si negative; iar eu sunt convinsa ca s-a incarcat si el cu frustrarile unui cuplu in care sunt multe neintelegeri; stiu cum e sa nu te ajute sotul, sa nu se implice... din fericire noi am depasit situatia (sau inca mai lucram)cu multa rabdare; si mai stiu cum e ca atunci cand "tati" se intoarce impotriva copilului/sau a ta sa iasa la iveala un sentiment extreeeeeeeem de puternic de nevoie de a proteja copilul, de a te lipi de el- cel care-ti ofera neconditionat atata dragoste si este centrul universului tau, atat de puternic incat sa nu mai conteze nimic si sa faci orice ca sa-l potolesti si sa-l simti aproape; si nu vorbesc de abuz fizic, nuuuu, pur si simplu de nervi, de frustrare... sau orice altceva ce perturba echilibrul vostru; si asta este un lucru in care si tu te refugiezi si-ti creeaza un sentiment de linste ( si eu faceam la fel).
doar ca uneori asta duce la sentimentul copilului ca doar mami e capabila sa-l calmeze, sa-l aline... si de aici crizele si frica de despartire de tine; daca ar simti aceeasi dragoste din partea sotului tau lucrurile ar sta altfel; la noi asa s-a intamplat, dupa ce am reusit sa-i apropii unul de celalalt copilul meu a vazut ca exista o lume si fara mami non-stop langa el (nu ca n-as fi acolo, dar poate sta la joaca si cu tati, sau cu matusica), si chiar foarte distractiva; sigur ca la nervi si suparare mami este numarul unu
bunica trebuie sa invete sa nu-l mai minta!!! PUNCT!!!! trebuie sa-i impui lucrul asta, pentru ca atunci copilul nu are de ce sa te creada ca te intorci de la nunta, ca doar a mai fost mintit si altadata!!!

PS: cred ca ai o maaare rabdare cu sotul, si sa-ti spun de ce; sincer vad clar ca nici nu-ti trece prin cap sa "atingi" copilul (bine, mie asta mi se pare un lucru atat de firesc... incat ma ingrozesc uneori de parerile altora de "disciplina"), deci eu la faza in care a venit cu "Nuiaua" sunt absolut convinsa ca-i luam "blestematia aia "din mana si-l incingeam de-i ieseau ochii (sigur nu in prezenta copilului); dupa vorba "ce tie nu-ti place altuia nu-i face" ii aratam eu ce inseamna bataie cu nuiaua!!! sigur ca-mi iau rosii in freza acum pentru ce-am scris, si astept sa mi le iau, dar la mine un lucru este foarte clar si stiut de toata familia: parinti, socrii, sot (care este extrem de bland, niciodata nu cred ca ar putea ridica macar mana de amenintare la cineva): cine ridica mana la copil, chiar si sa-i dea peste manuta.... isi ia scalpul din cuier la plecare!!!!!!

copii sunt niste minuni, calmi sau cu temperament infocat, niste minuni care asteapta respectul, intelegerea si indrumarea noastra; dragostea, alintul, adoratia..... nu trebuie sa le astepte, trebuie sa le primeasca neconditionat, zi si noapte!!!!!!!!

nu vreau sa repet lucruri pe care deja le-au scris multe fete; vreau doar sa-ti spun ca te inteleg, si ca trebuie sa-ti permiti si tu ideea ca esti doar un om, nu ai cum sa fii perfecta, dar cu rabdarea treci muntii!!!!!
Diana- mami super fericit de mutzunel incredibil David Gabriel 1 aprilie 2009
MINUNEA MEA

inaioana spune:

Draga mea, din pacate nu e "alta poveste" este povestea familiei in care creste copilul tau si mediul care il influenteaza, dupa care isi ia exemple, cu care este fortat sa relationeze si la care este fortat sa isi gaseasca metode de adaptare.
Prima problema in discutie trebuie sa fie relatia ta cu sotul, felul in care bunica se raporteaza la copil si abia apoi restul.
Cum spuneam si in primul meu mesaj, inainte sa dai aceste detalii, ele puteau fi ghicite din comportamentul copilului, pentru ca intotdeauna acesta este oglinda unui dezechilibru in mediu.


Ioana cu Katja (30 martie 2004),Serghei (2 mai 2006) si www.youtube.com/watch?v=jioYwuky3tk" target="_blank"> Gruia (DPN ian.2011).

Zina spune:

Toate aveti dreptate!!!
Lorelaim - da, ne-am casatorit din dragoste, am trait adevarata pasiune impreuna cu el, dar din pacate, s-a stins, pentru ca el a calcat stramb, iar eu nu pot uita, nici ierta.
Lady - sotul nu vrea la nici o consiliere de cuplu, nu crede in asa ceva. Doamna pshiholog, care ne cunoaste pe amandoi f.f.bine, a incercat sa-l consilieze si pe el, candva, apoi pe amandoi impreuna, dar atata timp cat el merge, asculta, dar ii iese pe urechea cealalta toate sfaturile, atunci solutia asta nu va da roade niciodata.
J.G. - ai dreptate!
Ce sa mai spun? Ca acum aprox.2 ore, m-am dus la bona mea acasa, pentru ca se dusese acolo cu copilul meu in plimbare, iar la plecare baietelul mi-a "servit" inca o scena, in fata portii. Eu parcasem acolo masina, iar el vroia sa merg cu el cu bicicleta vreo 2 strazi ca sa-mi arate o macara cum a sapata o groapa maaare. I-am spus ca ne intalnim acolo, ca sa iau masina, nu sa ma intorc pe jos, dar nu si nu, sa merg cu el pe jos (el isi continua apoi drumul pana acasa, impreuna cu bona). Si uite asa, a inceput sa tipe si sa planga, i-am explicat frumos, dar nu a inteles, m-am enervat si eu, tot nimic...pana la urma am plecat cu el...pe jos. Asta este.

In legatura cu sotul: avem o relatie tensionata, fara relatii intime, fara preocupari comune, fara imbratisari, fara, fara.... Dar el inca sustine ca ma iubeste si vrea sa reparam relatia, imi doresc si eu dar nu pot face nimic in sensul asta. Aseara ne-am certat urat de tot, el m-a facut geloasa, nebuna, tampita, nu stiu daca e cazul sa o spun...nu m-a lovit niciodata, dar aseara mi-a strans fata cu mana (nu stiu daca intelegeti exact ce vreau sa explic), si m-a tras de pijama de mi s-a rupt bluza. Asta in urma faptului ca eu atunci cand mi-a spus ca sunt bolnava de gelozie (l-am intrebat de ce nu mi-a raspuns la telefon cand el era la nunta, aprox.o ora, in intervalul in care l-am sunat), i-am raspuns ca ar trebui sa-l iubesc sa fiu geloasa, dar eu nu-l iubesc.
Raspunsul lui: (facand gestul de mai sus) "atunci de ce ma mai tii langa tine, tu tampito??"
Mi-e si jena de toate astea...trec prin clipe grele...

buli spune:

chiar te rog sa detaliezi ideea asta
eu il contrazic uneori pe sotul meu in fata copilului, cind mi se pare ca e nedrept.
toata lumea zice ca nu e ok, dar m-ar interesa o explicatie.

eu iau apararea copilului in fata oricarei persoane care mi se pare ca il nedreptateste pe motiv ca vreau sa stie ca eu mereu "ii tin spatele"



"sahul e prea creieros, mai bine jucam table" - M