Am dreptul de a fi fericita?....

Am dreptul sa ma despart in sfarsit de el, dupa 16 ani chinuiti de relatie, si sa-mi dau si eu in sfarsit sansa de a fi fericita langa un alt barbat ? Sau trebuie sa raman pana la capat in aceasta relatie, de dragul copiilor, de dragul ideii de familie, de mila lui sa imi sacrific si partea a doua a vietii ? M-am saturat sa ma simt sfasiata la gandul ca o sa-i distrug viata daca ne despartim... De ce trebuie sa ma simt mereu responsabila pentru el de parca ar fi al treilea copil al meu ? De ce mereu trebuie sa ma sacrific pe mine, posibilitatea de a fi fericita, de a ma simti implinita langa un barbat, doar de teama ca el n-o sa se descurce fara mine si ca o sa-l am mereu pe constiinta si ca n-o sa pot fi nici eu fericita stiind ca el nu e fericit ? Am obosit de relatia asta...

emilia.m spune:

Da. Ai dreptul sa de desparti de el. Si nu il ai de ieri de azi. Il ai dintotdeauna. Numai ca trebuie sa vrei sa-l exerciti.
Daca iti tratezi sotul ca pe al treilea copil al tau n-ai sa ajungi nicaieri. Nu esti responsabila pt el. Daca nu esti fericita langa el elibereaza-te de el. E normal sa te simti obosita de relatia asta si de situatia pe care o descrii. Dupa atatia ani si eu as fi.
Are doua maini si doua picioare? Vede, aude, merge, vorbeste? Daca da, sigur o sa se descurce fara tine, nu-ti fie teama. Si separat o sa aveti amandoi sansa sa fiti fericiti.
Curaj!


Copiii sunt mainile cu care ne prindem de rai.

soledad spune:

Emilia, zana buna, de unde ai aparut tu ?
Multumesc

gabriella1 spune:

Da,ai.ai tot dreptul din lume la fericire!dar trebuie sa ti-o doresti!

Gabriela
25 + viitoare mami de Tudor Andrei

"Stelele care cad nu pier,
Stelele care cad se duc pe un alt cer"

szivarvany spune:

DA !
Si dc ti e teama pt el ? Are vreun handicap major din cauza ta ? Ca altfel nu mi explic sa ti faci griji tot pt persoana lui.

Daria & felina fioroasaGIULIA(2004 08 16) cu Sela
_"Meglio sole, che mall`accompagnate !"

Deus spune:

o poezie superba in care gasesti cateva raspunsuri:-)

de Pablo Neruda


MOARE CATE PUTIN

Moare cate putin cine se transforma in sclavul obisnuintei,
urmand in fiecare zi aceleasi traiectorii;
cine nu-si schimba existenta;
cine nu risca sa construiasca ceva nou;
cine nu vorbeste cu oamenii pe care nu-i cunoaste.

Moare cate putin cine-si face din televiziune un guru.

Moare cate putin cine evita pasiunea,
cine prefera negrul pe alb si punctele pe "i" in locul unui vartej de emotii,
acele emotii care invata ochii sa straluceasca,
oftatul sa surada si care elibereaza sentimentele inimii.

Moare cate putin cine nu pleaca atunci cand este nefericit in lucrul sau;
cine nu risca certul pentru incert pentru a-si indeplini un vis;
cine nu-si permite macar o data in viata sa nu asculte sfaturile "responsabile".

Moare cate putin cine nu calatoreste;
cine nu citeste;
cine nu asculta muzica;
cine nu cauta harul din el insusi.

Moare cate putin cine-si distruge dragostea; cine nu se lasa ajutat.

Moare cate putin cine-si petrece zilele plangandu-si de mila si detestand ploaia care nu mai inceteaza.

Moare cate putin cine abandoneaza un proiect inainte de a-l fi inceput;
cine nu intreaba de frica sa nu se faca de ras
si cine nu raspunde chiar daca cunoaste intrebarea.

Evitam moartea cate putin, amintindu-ne intotdeauna ca "a fi viu" cere un efort mult mai mare decat simplul fapt de a respira.

Doar rabdarea cuminte ne va face sa cucerim o fericire splendida.

Totul depinde de cum o traim...

Daca va fi sa te infierbanti, infierbanta-te la soare.
Daca va fi sa inseli, inseala-ti stomacul.
Daca va fi sa plangi, plange de bucurie.
Daca va fi sa minti, minte in privinta varstei tale.
Daca va fi sa furi, fura o sarutare.
Daca va fi sa pierzi, pierde-ti frica.
Daca va fi sa simti foame, simte foame de iubire.
Daca va fi sa doresti sa fii fericit, doreste-ti in fiecare zi...

devii ceea ce practici
www.de-azi.ro
http://oscarfriends.wordpress.com/

"Daca abatoarele ar avea pereti de sticla, am fi cu totii vegetarieni." Linda si Paul McCartney

Gabi_K spune:

Exact ca si el, si tu ai o singura viata. Deci ai dreptul la fericire.
Chestia cu "de dragul copiilor" nu tine. Tu ai o singura obligatie fata de copilul tau: sa-l cresti, sa-i asiguri tot ce are nevoie din pdv fizic si psihic. Fizic: mancare, haine, casa, iar psihic- sprijin, echilibru, iubire. Ori daca el vede certuri si simte mereu nefericirea ta si tensiunea incarcata din casa, inseamna ca nu ai facut tot posibilul pentru el.
Cat despre mila: de tine cui o sa-i fie mila, daca ai trait o viata intreaga fara sa ai parte de dragoste, fara sa fii fericita?

Gabi+Robert(20.05.1997)+Lili(17.05.2002)
www.dropshots.com/kincses3#" target="_blank">poze noi www.dropshots.com/kincses4#" target="_blank">poze si mai noi
www.dropshots.com/kincses5#" target="_blank">poze cele mai noi
Povestea nasterii: Lili si Robert

soledad spune:

Va multumesc pentru cuvintele frumoase si pentru incurajari, doamnelor.
Ma bucur ca nu mi-ati sarit in cap cu judecati de genul celor cu care ma chinui eu pe mine...

Va imbratisez.

babyblue spune:

vorba romanului: mi-e mila de tine, dar de mine mi se rupe inima!

am trait si eu dilema ta, cu mai putini ani la activ si fara copii, dar mi-era mila sa-l las, ca ma gandeam ca va suferi si va fi singur, o vreme, ca in felul sau ma iubeste, ca si eu il mai iubeam inca.....erau amintiri multe la comun, nu doar urate ci si f frumoase, unele.

cu toate astea, intr-o zi mi-am calcat pe inima si am plecat acolo unde mi-era si mie bine cu adevarat, am suferit o vreme, mi-a trecut apoi si viata a mers inainte.

ai tot dreptul sa fii fericita si este cel mai bine sa ti asculti instinctul!







_

Babyblue va pupa pe toti!!
In asteptarea unui ingeras in viata noastra....

accept92 spune:

Eu cred ca doamnele care au raspuns pana acum nu au inteles ca "alt barbat" din intrebarea ta nu are caracter ipotetic sau abstract. Sigur ca ai dreptul sa iti urmezi inima, dar asuma-ti alegerea fara a arunca responsabilitatea in carca sotului. Nu exista "nu plec de mila lui", motivele pentru care ti-e greu sa faci pasul sunt ale tale si sunt egoiste. Daca ai nevoie de o garantie ca merita...nu are cine sa ti-o ofere, va trebui sa risti.

soledad spune:

Si de ce crezi tu asta, accept92 ?

Stii tu ceva mai mult decat mine ?
Ma asteapta oare Fat-frumos cel visat demult, calare pe un cal alb la coltul blocului, gata sa ma ia pe mine si pe copiii mei si sa ne duca la palatul sau, unde vom trai fericiti pana la adanci batranete ? :) (E drept, Ileana Cosanzeana e in her late 30's, but... )

In plus, n-am dat vina pe tatal copiilor mei pentru faptul ca nu plec, ci pe slabiciunea mea, pe remuscarile mele, pe teama de judecata celorlalti, de judecata mea, de judecata copiilor nostri candva... Si tin la el, da, ca la fratele meu, are un loc important si pentru totdeauna in inima mea. As fi fericita sa stiu ca ii e bine, ca ar gasi o alta femeie mai potrivita pentru el si ca nu ar ramane singur si nefericit tot restul vietii, ca nu s-ar rata, ca nu s-ar apuca de baut...
E o poveste mai complicata. Dar tu nu ai suficiente date ca sa asumi niste lucruri si sa judeci.
Incerc sa imi ascult inima, da...