EU CE FAC? Tragedia bebelusilor si sist medical Ro

adelamaria spune:

Eu vreau sa fac ceva, vreau sa particip cumva. Desi sufletul imi spune ca suntem prea mici si ca nu vom conta...Dar nu vreau sa ascult! Nu de data asta! Putea fi copilul meu! Putea fi copilul tau! Nu pot merge mai departe ca si cum nu s-ar fi intamplat nimic! Am nevoie de "inchidere", de concluzii, de consecinte...Macara sa fiu eu impacata ca am incercat, ca n-am inchis ochii si de data asta...

Bluel spune:

Nu am cuvinte pentru ce s-a intamplat! Maine copilul meu face 2 ani si inevitabil, imi aduc aminte de maternitate, de grijile pe care mi le-am facut, de emotia si bucuria cu care mi-am luat pentru prima data de bebelusul in brate....cum ar fi fost sa se intample ce s-a intamplat la Giulesti? Of, Doamne, nici nu pot sa imi imaginez ce e in sufletele parintilor acelor copii, acum ingerasi sau zbatandu-se intre viata si moarte!

DA, e momentul sa facem ceva, orice, sa strigam, sa iesim in strada, nu mai putem tolera asa ceva! Pana cand trebuie sa mai asteptam sa "explodeze mamaliga" aia inca o data???

chatonel spune:

Ar trebui sa ne consultam (brainstorming) pentru a alcatui o petitie care sa vizeze ministerul sanatatii. Sa sciem acolo ca ne-am saturat sa fim platitorii unor servicii inexistente sau aproape, ne-am saturat de dat spaga, ne-am saturat de incompetenta.

Ar trebui sa creem o asociatie a parintilor prin care sa putem cere socoteala ministerului pentru actele sale, sa ii cerem acces la Audit-urile pe care fiecare uitate sanitara e obligata sa le faca si accesul la autorizatiile de functionare a lor.
Lista ramine deschisa, bineinteles. Eu scriu ideile ce-mi vin momentan.

Printre noi sint oameni cu specialitati in toate domeniile, nu se poate sa nu reusim sa scriem ceva coerent si concis, la subiect, cu termenii adecvati ca sa nu fim luati in ris, ca asta e prima chestie la care se vor intinde "avocatii". Trebuie sa le aratam ca noi sintem profesionali, sa le dam de gindit.

Lali spune:

Din exteriorul sistemului, adica.
Sprijinul populatiei (sau daca vrei sa nu sune asa sprijinul societati civile) il inteleg in doua feluri: in primul rand daca vezi ca sistemul vrea sa se reformeze deadevaratelea, simti ca poti mai usor sa spui ce te multumeste si ce te nemultumeste. Poti ajuta fie cu sprijin concret, financiar, uman (voluntariat) fie reclamand cu mai multa usurinta greselile (si asta e un mod de a schimba in bine lucrurile, mod care nu prea e folosit de romani din cauza faptului ca simt ca nu foloseste la nimic si nu aduce decat neplaceri celui care reclama). La sprijinul concret, financiar ma refer si la acel tip de sprijin larg al populatiei primit de Rayed Arafat in Mures, si la donatiile mai mari pe care multi le-ar face daca ar fi convinsi ca banii lor ajung unde trebuie. Si mai este vorba inca de un sprijin: cei care isi vor asuma reforma si vor reusi sa schimbe real ceva vor fi respectati si sustinuti in munca lor (vezi din nou cazul lui Rayed) indiferent ca sunt sau implicati politic. As vota si cu Partidul lui Diaconescu ca sa dau un exemplu extrem dupa ce ar face (nu numai ar promite) reforma in sistemul medical. Iar vis/a/vis de salariile din domeniul medical, daca le-ar cere in momentul in care lumea ar simti o schimbare in bine fii sigura ca nici un politician nu ar fi destul de nebun sa spuna nu.

anymony spune:

UAU!!! si-a dat ministrul demisia...dar....primul ministru nu a acceptat-o...

Lali spune:

Eu asta nu o inteleg si pace: demisia e un act unilateral al celui care uzeaza de ea. Asta cu neacceptarea demisiei este o inventie romaneasca ! Sau guvernul are alte regului decat lumea intreaga ?

lili spune:

1. Mamicile si pruncii sa stea impreuna la maternitate, daca micutii nu au probleme de sanatate ( la Elias am inteles ca s-a renuntat la acest bun obicei).

2. Alegerea directorilor de spitale sa se faca prin concurs si sa se faca publice candidatii care au participat si rezultatele concursului.
Directorul administrativ trebuie sa fie in primul rand un bun manager( nu neaparat sa fie specializat in domeniul medical), sa aiba cunostiinte legate de administrarea unui spital.

3.Pe langa directorul administrativ al spitalului sa existe si un director medical.
Fiecare dintre cei doi trebuie sa raspunda pentru ceea ce fac- unul pentru partea administrativa(contracte,achizitii,autorizari,PSI,protectia muncii, dotari,renovari,inaintarea actelor necesare catre Primarii sau alte autoritati locale) iar celalalt pentru problemele ce tin de atragerea celor mai buni specialisti in domeniul medical, instruirea permanenta a acestora, verificarea tuturor actelor care tin de desfasurarea muncii asistentilor medicali si a medicilor( rapoarte medicale,documente privind tratamentele aplicate, probleme medicale aparute,controlul activitatii acestora - in teren nu la birou-etc).

4.In fiecare spital sa existe un psiholog care sa consilieze pacientii la recomandarea medicului curant.

5.Sa ne asociem si sa facem o scrisoare deschisa catre Ministerul Sanatatii cu propunerile noastre...

Trebuie sa facem ceva.
Lili

AdiS spune:

hai ca acum am pauza.

uff! nu pot sa creeed!!! E clar ca trebuie impinsi de la spate!!!

E bine sa ne mobilizam cat mai sunt prezente in mintea noastra imaginile acelea terifiante.

Sa se clatine un pic sistemul (si prin el se vor atrage si sectoarele adiacente). Este nevoie de un ajutor/zvac din afara ca sa intre suficienta cantitate de apa sub acest mastodont iar apoi se va rasturna de la sine, din interior. Chiar si cei care activeaza in domeniu doresc sa inceteze aceasta stare de lucruri care nu face cinste nimanui.

adelamaria spune:

O scrisoare deschisa in care sa ne exprimam indignarea si sa le spunem ce dorim. Nu stiu exact ce presupune asta, n-am experienta, dar poate altii stiu. Poate s-ar putea trimite nu doar catre Guvern (care s-o ingroape undeva), ci si catre presa nationala si internationala. Scrisoare de protest din partea societatii civile.
Cu solicitari si propuneri clare - de la demisia ministrului, legi mai aspre, pana la maternitati care sa permita mamei sa tina copilul langa ea. Zicea cineva de legea sponsorizarii - eu nu ma pricep, dar pare o idee buna!
Apoi, un mars de protest, un mars al tacerii care sa atraga atentia media, care sa arate ca nu ne mai lasam calcati in picioare.
E complicat - cred ca trebuie aprobari pe care nu stiu sincer daca le putem obtine, mai ales in timp scurt. Trebuie oameni care sa stie si sa vrea sa se implice. E de munca, e vorba de efort sustinut si poate chiar de efort financiar la un moment dat.
Mai exista varianta flash-mob, dar nu stiu cat de fezabila e si ce implica exact.
Alte idei nu am. Din pacate, timpul trece si sterge relativ repede momentele urate din mintea noastra...Ar fi nevoie de o mobilizare generala extrem de prompta ca sa iasa ceva.

Lillo spune:

Poate spun o prostie dar cred ca ar ajuta si reducerea numarului de zile de spitalizare pentru mamicile care au nascut normal, la termen, fara complicatii, copii sanatosi cu greutate normala.
In unele spitale inca se practica internarea timp de 5 zile dupa nastere.