Nu-mi mai spune "te iubesc''

mirela0521 spune:

sunt de acord cu aiamoni, nu trebuie sa il lasi sa te calce in picioare. fiecare are demnitatea lui si bariera de orgoliu pe care poate sa o coboare pana la un anumit nivel incat sa iti ramana bruma de demnitate.
toti avem frustrari uneori!!!! poate ne-am dori un serv mai bun, mai multi bani, mai multe iesiri cu prietenii sau mai stiu eu ce. insa toate astea sunt colaterale de familie. familia este pe primul loc si trebuie pusa inainte de toate. adik, bun! mi-as dori un job mai bun si mai bine remunerat (sa zicem!, ca nu stiu exact care sunt nemultumirile lui, mi-e cam neclara treaba asta), insa faptul ca nu il obtin, si ca am aceasta frustrare/nemultumire, nu este din vina sotiei sau a copilului meu!!! deci nu am de ce sa ma razbun pe ei comportandu-ma grosolan, ca si cum ar fi dusmanii mei sau niste straini de care ma lovesc intre zidurile camerei de apartament in care locuiesc.
sotul tau ar trebui sa isi faca o ordine de prioritati in viata (cine are prioritate pt el, familia sau cariera mult visata!?!), sa restabileasca rolul fiecaruia in viata lui, comportamentul lui viz-a-vis de voi toti si reciproc. nu te poti razbuna pe familie pt tot ce nu iti convine tie, nu poti raspunde taios la orice observatie primita si mai ales intemeiata (cum a fost faza cu geamul).
eu nu cred ca problema este la tine, ci la el!!! cred ca vorbiti 2 limbi diferite in acest moment. sincer nu cred ca ar trebui sa faci tu ceva anume sa il recuceresti, cred ca problema este destul de grava si nu asta ar fi solutia. nici nu cred ca este dispus la asa ceva, si probabil ca nici nu l-ar interesa schimbarile de look pe care ti le-ai face.
problema este la el, si pana nu vorbeste si nu spune ce il framanta, te invarti pe loc. nu vad ce ai putea face tu ca sa schimbi atmosfera din casa daca el nu vrea sa vada greselile proprii, ci doar acuza pe altii si se "scuza" ca este mereu apostrofat. modul lui de a sari ca ars din orice, felul lui de a se supara pe nedrept si de a intoarce orice observatie la adresa lui ca reprosas asupra ta, mie nu mi se par deloc ok... ar trebui sa fie barbat si sa recunoasca atunci cand greseste (cum este faza cu geamul) si sa nu ia in tragic orice i-ai spune, sa nu iti intoarca vorbele. putea sa spuna:"da, ai dreptate, nu m-am gandit ca geamul este in dreptul copilului, m-am gandit doar sa aerisesc un pic camera" sau ce o fi vrut el sa faca cu geamul deschis.


Eu + Rares (19 aug 2006) + Rebeca (4 iun 2008)

Gabrilici spune:

nu prea mai stiu ce sa zic.
isi dorea un job care sa-l faca sa se simta important si uneori tintea cam sus.faptul ca ii spuneam ca nu mi se pare potrivit pt un job sau jobul nu mi se pare potrivit pt el, s-a tradus, mai tarziu, prin:nu ma sustii in cariera.
faza cu geamul:a intrebat o prietena mamica daca a gresit cu ceva (credea ca ii e cald copilului si d'aia a deschis geamul)si tipa i-a spus ca a gresit.faptul ca mi-a comunicat lucrul asta, l-am luat ca pe o scuza din partea lui.si eu am zis ca poate tr sa-i zic in altfel ca a gresit.
am nervii intinsi la maxim si nu prea mai stiu sa fiu diplomata, politicoasa sau calma.nu ma scuz dar asta e explicatia.
mai rau e ca nici la ai mei nu prea imi vine sa mai stau.am primit o palma de la taicamiu cand intr-o zi am daramat-o pe fiimea de pe bicicleta(din greseala) si a inceput sa urle la mine.i-am zis si eu urland ca nu am fcut special.si mi-am luat-o...la 31 de ani.maicamea pandeste orice greseala a sotului si mi-o etaleaza...isi imagineaza probabil ca ma ajuta....de aceea imi vine sa imi iau copilul si sa plec.astept jobul acela bine platit si fug.mi-ar placea sa fugim in 3 dar nu poti forta pe nimeni sa te placa/iubeasca/sustina,nu?

Mami de Sofia frumoasa si scumpa

aiamoni spune:

Sigur, in teorie toti ar trebui sa ne stim prioritatile, sa nu ne varsam nervii pe partener, sa fim mai darnici, sa mancam mai sanatos, sa facem sport...insa realitatea nu e intotdeauna asa de limpede si simpla ca teoria. Nu-l scuz nicidecum pe sotul tau. Spun ca si cei mai buni au perioade proaste si uneori chiar daca stii exact ce si cum ar trebui sa procedezi pur si simplu nu poti.

E tare trist daca parintii nu te ajuta deloc. Poate n-ar strica sa le ceri daca te iubesc sa te lase in pace, sa decizi tu singura ce ai de facut, sa observi singura ce e bun si ce nu la sotul tau.

O sa treaca si perioada asta cumva, ai incredere, o sa rasara soarele si pe strada ta.

Gabrilici spune:

iti multumesc, aiamoni pentru nota de optimism. si eu, ca toata lumea, am trecut prin hopuri si mai mari si am mers mai departe.da, si eu sper sa rasara soarele si pe strada mea.
tuturor

Mami de Sofia frumoasa si scumpa

mirela0521 spune:

gabi, nu te lasa doborata de cuvintele sau actiunile parintilor tai. din contra, explica-le ca nu te ajuta cu nimic comportamentul lor agresiv si de securisti, si ca daca stau cu ochii pe voi ca pe butelie, daca arata cu degetul de pe margine si pun sare pe rana va creaza mai multe probleme in casnicie, si nu cred ca dorinta lor ar fi sa va despartiti. sa va lase in pace sa va rezolvati singuri problemele.
copiii mai cad, se mai lovesc, Doamne fereste sa nu pateasca ceva grav, dar asta este! oricat de precaut ai fi tot se mai intampla mici acceidente pe care nu le poti prevedea sau nu le poti impiedica sa se intample. e usor sa zici "de ce nu ai fost atenta!", dar poate oboseala si stresul cotidian iti incetinesc reactiile si instinctele. nimeni nu e vinovat...

Eu + Rares (19 aug 2006) + Rebeca (4 iun 2008)

ymca spune:

sunt departe de a fi specialista in relatii, dar mie buba aici mi se pare a fi. ceea ce e nasol si nu stiu cum se trateaza.

ideea de la care se pornise era ca nu mai spune te iubesc. dar inteleg din continuarea relatarilor ca nici prin fapte nu arata iubire. ba mai mult, spune ca i s-a luat de multa vreme!! eu aici vad radacina problemei si aici trebuie actionat. toate celelalte, non-reprosuri, voce blanda,coafari si alte minuni nu trateaza cauza.

Gabrilici spune:

imi dau seama ymca ca aici e marea buba.e ciudat ca nu mi-am dat seama ca se intampla si acum am senzatia ca mi-a explodat in fata.nu stiu exact ce trebuie sa fac.adica am primit si explicatiile de rigoare..insa nu m-au linistit.adica, din ce inteleg eu,nu-i mai place de mine:ca tip din orice, ca imi place sa domin, ca vorbesc doar eu si doar despre mine, ca nu il sustin in cariera si la greul casei.si mai mult:din totdeauna i-au displacut chestiile astea la mine dar acum...gata, i-a ajuns.el zice ca exagerez si ca iau totul prea personal dar din toata treaba asta urata, oricat de nejustificate mi se par cele mai multe din afirmatiile lui,deduc ca nu ma mai iubeste si daia nici nu o mai poate zice.atitudinea lui fata de mine nu ma motiveaza deloc, ba mai rau ma inversuneaza.si nu inteleg de ce a fost de acord sa facem bebe daca simtea ce simtea dinainte de a ramane gravida.
in ultimele doua zile am reusit sa nu ne mai ciondanim.dar nu cred ca insemana mare lucru.
nu prea mai am sperante dar momentan nu am prea multe variante.

Mami de Sofia frumoasa si scumpa

mirela0521 spune:

oare exista vre-o modalitate de a trata aceasta cauza? mai ales cand celuilalt "i s-a cam luat de multa vreme"?!?
iubirea vine sau nu! nu trebuie sa faci ceva anume ca sa iubesti sau sa fii iubit. este in firea oamenilor sa iubeasca, sa puna sentimente, si nu ai cum sa ti le impui sa le ai sau sa nu le ai. tine de chimie, de reactiile spontane care se produc intre parteneri, de firea lucrurilor. este ceva care apare instantaneu si de cele mai multe ori nici nu realizam cand am inceput sa iubim persoana de langa noi. pur si simplu se intampla! te trezesti ca de la o rel lejera de amicitie investesti sentimente fara sa vrei.
daca timp de 2 ani se tot chinuiesc, si ea si el, sa repare rel si nu a avut nici un efect, nu stiu ce ar mai fi de facut. probabil ca nici un nou looke sau o alta atitudine din partea ei nu va schimba mare lucru. daca el nu mai simte nimic, si nici nu isi mai da interesul, ba mai mult, il deranjeaza tot ce face sau zice ea.... ce ar mai fi de facut?! dragoste cu sila nu se poate!

Eu + Rares (19 aug 2006) + Rebeca (4 iun 2008)

Gabrilici spune:

stii ce e ciudat, mirela?ca eu nu am realizat ca e o problema pana la faza cu te iubesc.adica el e suparat de mult, fara ca eu sa am habar.si crede-ma ca cel putin de cand am fetita, l-am tot laudat, i-am zis cat de mult il iubesc, cum a capatat o valoare si mai mare pt mine, cum simt ca relatia noastra a devenit mai profunda.deci nu incercam impreuna de 2 ani sa schimbam lucururile.el a suferit in tacere(scuzati sarcasmul), iar eu am crezut ca totul e ok.l-am intrebat cum se astepta ca lucrurile sa se schimbe daca nu imi zicea ce-l supara.si acum zice la fel:sa avem rabdare, lucrurile nu se pot schimba peste noapte(pana aici de acord)dar mai mult nu.adica nu propune nimic.adica sa imi ceara sa fiu calma e prea mult acum.oricum din ce am constatat din spusele lui il deranjeaza personalitatea mea(ca-s autoritara, impulsiva, ca ridic tonul,ca nu-l ascult...)si nici ca femeie nu simt deloc ca mai contez pentru el.cred ca si daca ma transform in oana cuzino sau charleze teron nu as schimba lucrurile decat pentru 5 min.cum sa fiu calma si rabdatoare cu un om caruia discutarea problemelor de cuplu i se pare inoportuna oricand(cand mergem la somn, cand se uita la tv, cand vrea sa intre pe net etc)si care practic nu-mi mai acorda nici macar o jumatate de ora pe zi?
vreau sa slabesc, sa ma ingrijesc mai mult, sa ma imbrac mai bine si sa imi gasesc un job bun.si, mai ales, vreau sa ma ocup asa cum trebuie de fetita mea .si toate astea pentru ca asa vreau eu, pentru mine,nu pentru el.poate intr-o zi o sa rasara soarele si pe strada mea si cineva o sa ma placa asa cum sunt.cam asta inseamna sa iubesti, printre altele,nu?
ati ramas singurii care ma mai asculta.ocazional mai discut si cu alte prietene dar in scris ma exprim mai bine si reflectez mai bine la spusele voastre.
va multumesc si va citesc mesajele mereu, asa ca nu ezitati,simt ca o iau razna.de vreo 4 luni adorm ba nervoasa, ba cu lacrimi in ochi.cata rabdare trebuie sa mai am?cum sa mai abordez situatia?

Mami de Sofia frumoasa si scumpa

iris_2009 spune:

Draga Gabrilici,

Sincer nu am urmarit toate informatiile de la inceput insa am vazut ca starea ta psihica si situatia ta seamana f. mult cu ceea ce traiesc si eu. Ce pot sa-ti spun ca am invatat eu in timp, ceva ce poate te va ajuta sa treci mai usor de la o zi la alta, este sa iei lucrurile asa cum vin, ficare zi asa cum vine, sa te gandesti mult mai mult la tine si la copilul tau, de multe ori chiar trebuie sa fii mai nesimtit, ca sa ma exprim asa, dar efectiv gandeste-te intai si intai la tine, pt. ca daca tu esti bine atunci e si cea mica bine. Asta e cel mai important. Apoi, nu mai rascoli lucrurile, nu mai initia discutii "revelatoare" cu sotul tau, timpul iti va arata ce e mai bine sa faceti. E bine sa-ti canalizezi atentia si concentrarea spre copil, serviciu, propria persoana si asta te va face sa nu te mai gandesti atat de mult la problemele de cuplu, vei valora mai mult tu in fata ta. Nu spun sa ignori relatia insa uneori este mai bine sa taci, sa ai un pic de rabdare, sa lasi lucrurile un pic sa se linisteasca, tocmai pt. tine si pt. linistea ta. Sper sa ma fi facut inteleasa si iti doresc mult calm, multa liniste si cumva o sa se rezolve.

Numai bine iti doresc.