Nu-mi mai spune "te iubesc''
Raspunsuri - Pagina 6
Kahyla spune:
Ai mare grija...doar tu stii exact ce se intampla in casnicia ta dar nu e normal sa te invinovateasca pe tine pentru raul care se petrece. eu am fost intr-o relatie abuziva...la un moment dat ma consideram vinovata pentru tot ce facea el, nu cred ca este si cazul tau dar ai multa grija si evalueza situatia obiectiv...pune in balanta tot ce faci sau ai facut tu (chestii reale) care l-ar putea deranja si tot ce face el si te deranjeaza pe tine, fapte, vorbe care te invinovatesc sau te jignesc sa zicem...(lasand la o parte faptul ca nu-ti spune te iubesc).
Sa nu cazi intr-o extrema in care el vede dependenta ta de el si o amplifica sa spunem.Sunt multe chestii care pot genera ce povestesti tu si cel mai bine ar fi ori sa precizezi pe forum exact faptele tale si ale lui, ori sa te gandesti singura la rece de ce s-a transformat casnicia ta.
Oricum fiecare are partea lui de vina si fara comunicare sau cu o comunicare deficitara se distruge tot, stiu ff bine asta.
Dar totusi incearca sa nu fii dependenta de el...poate fi destul de frustrant.
Gabrilici spune:
Kahyla nu stiu ce sa-ti spun exact ca a generat toata situatia asta.el nu-mi spune decat generalitati.il intreb de ex cand nu te-am ascultat si te-am facut sa te simti singur.si imi zice ceva:nu stiu sa-ti spun exact,o sa ma gandesc.si dupa vreo 2 zile tot eu tr sa il intreb si imi da tot un raspuns vag dar din care reiese ca din cauza mea se poarta asa.ca doar el ma asculta, doar el ma intelege, doar el e calm etc.e frustrant,foarte frustrant.atunci cand nu mai zic nimic despre probleme, se poarta mai ok.dar mai toti din jurul nostru(prieteni, cunoscuti, fasmile)zic ca nu mai e el.era un tip vesel, glumet.acum...se poarta ca un depresiv.fara chef de nimic, aptic.stiu ca asa am fost si eu.eram ca o leguma.nimic nu ma bucura, nu-mi starnea emotie.dar eu ceream ajutorul, vorbeam.el e introvert si vrea sa rezolve tot singur.
imi vine sa fug pt ca nu stiu ce sa fac.dar practic stiu ca tot eu as suferi.si acum lucrurile nu mai sunt asa simple.e vorba de un copil inca f dependent de ambii parinti.dar nici nu vreau sa creasca alaturi de doi parinti intre care nu mai exista nimic bun.vreau sa cred ca e doar o etapa lunga si urata care se va incheia, desi, undeva in sufletul meu,simt ca lucrurile s-au schimbat in rau pentru totdeauna.poate ma insel.tare imi doresc sa ma insel, sa exagerez, asa cum imi zice si el.
parca cineva imi rade in nas...de cand am copilul ma simt si mai atasata de el, simt ca il iubesc si mai mult.vad in copil trasaturile lui si ii iubesc pe amandoi si mai mult.nu stiu daca se intelege ce vreau sa spun.
pastrati un gand bun si pentru noi.va multumesc mult ca ma ascultati.insemana enorm pentru mine!
Mami de Sofia frumoasa si scumpa
cmirela35 spune:
Gabriela,nu stiu daca imi pot permite un sfat....Eu am trecut printr-un divort...Acum vreo 2 ani,un amic m-a sfatuit...Ca si un citat..."Traim intr-o lume moderna,totusi barbatii au instinct de vanatori.Chiar daca te cucereste,chiar daca ai 1-2-3 copii cu el,nu il lasa sa creada niciodata ca esti prada lui.Independenta ta il va intarata si mai mult.Tacerea ta il va impulsiona,comunicarea are rost,dar femeile sunt mult prea guralive"...
Era,si este inca,un om in varsta,cu o cultura remarcabila...Am invatat ceva,sa fiu si mai independenta,daca mai era cazul,sa uzez cuvintele strict ca o replica,sa ma abtin de la comentarii si mai ales cereri inutile...Mi se spune de 1000 de ori intr-o zi"Te iubesc",zambesc,si spun "Si eu"...
Sunt dura?Poate,ii spun ce simt,dar il las pe el sa creada ca mai are de cucerit,chiar daca sunt total cucerita...Am invatat si sa tac,dar si sa spun exact cand trebuie ceea ce vreau...
Ne putem controla,lasa-i lui impresia nu ca te-a pierdut,si ca poti avea o viata si fara el.Schimba-ti look-ul,suna-l cat mai rar,raspunde-i retinut,si fa-l sa te vrea din nou,nu acaparandu-l,ci ignorand realizarile voastre.
Pare greu,mai ales ca noi femeile vorbim prea mult,in conceptia lor..
Gabrilici spune:
M-ai pus pe ganduri Mirela si iti multumesc pentru asta.vreau sa ma schimb caci intr-adevar il intarata mai tare si il deranjeaza vorbaria mea si cererile mele.o sa incerc sa imi schimb lookul si sa nu ii mai arat cat imi pasa de tot ceea ce face/zice/simte el.mi-am pierdut prea mult din demnitate in fata lui.iti multumesc inca o data.
Mami de Sofia frumoasa si scumpa
mirela0521 spune:
gabriela, daca tu te vei relaxa si nu vei mai fi asa de axata pe faza asta cu declaratiile si cu exprimarea reciproca a sentimentelor sigur se va detensiona rel voastra. dupa cum ai observat si tu, atunci cand nu mai deschizi discutii despre problemele voastre, situatia este ok, el se poarta mai ok. spui ca si tu ai trecut prin perioade de depresie , cand erai apatica si nu te emotiona nimic. pe tine te-a ajutat sa vb despre asta... probabil ca si el trece prin astfel de momente, iar faptul ca el este introvertit, ca nu isi poate expune pe tapet sentimentele si trairile negative in care se afla acum, asta nu il face mai indiferent fata de problemele cu care va confruntati. pur si simplu asa este el!!! nu poate spune cu voce tare ceea ce simte si gandeste, si probabil incearca sa gaseasca singur o rezolvare la aceste probleme. iar faptul ca tu il bati la cap sa vorbeasca despre ceva ce lui nu ii face placere, nu il ajuta cu nimic. ba din contra, il face sa se simta tras de limba si pus la colt. incearca sa fii pozitiva, nu te gandi ca rel vostra s-a stricat iremediabil doar pt ca nu mai comunicati asa bine in ultima perioada. incearca sa oferi, si pt el dar si pt tine, momente de relaxare, sa fiti bine dispusi, sa puteti sa va bucurati de copil amandoi, sa fie liniste si armonie in casa.
Eu + Rares (19 aug 2006) + Rebeca (4 iun 2008)
Gabrilici spune:
iti multumesc mirela!am sa incerc sa nu-l mai pisez mai ales ca si eu am obosit sa o tot fac.
Mami de Sofia frumoasa si scumpa
mirela0521 spune:
gabi
Eu + Rares (19 aug 2006) + Rebeca (4 iun 2008)
aiamoni spune:
Mai intai iti doresc multa putere, situatia ta nu e usoara, si iti doresc sa iesi din ea cu fruntea sus si inima intreaga!
Eu sunt de acord in buna parte cu sfaturile care ti s-au dat, intr-adevar nu e momentul sa-l sufoci cu intrebari la care el in mod evident nu poate sa-ti raspunda, cat despre independenta e cam greu daca ti-ai pierdut serviciu. Da, trebuie sa-i acorzi putin spatiu si sa te ocupi si de tine ca sa nu te pierzi in lupta asta, fiindca asta ar fi cea mai grea pierdere. DAR, eu personal nu prea inteleg sfaturile in care ti se spune sa te concentrezi doar asupra ta si a copilului, ca si cum el n-ar exista. Poate ca sentimentele lui s-au ofilit, poate ca l-ai sufocat in ultima vreme...dar daca e nevoie sa-l recuceresti nu prea vad cum ai putea face asta ignorandu-l. Trebuie multa dibacie, trebuie sa-ti calci peste inima si peste frustari, dar eu cred ca si el trebuie asimilat in viata ta. Nu trebuie nicidecum sa te umilesti in vreun fel, dar eu am observat ca in viata de zi cu zi intr-o casnicie cu multi ani la activ nu sunt atat cuvinte, cat gesturile care conteaza. Exemplu? Sotul meu care nu se da deloc in vant dupa spectacole cu piese catalogate "dulcegarii" mi-a zis sa cumpar bilete la un astfel de specatacol pentru saptamana viitoare. In clipa cand am auzit asta am simtit in val de caldura in suflet pentru el, stiind ca o face doar pentru mine.
Ca sa-l poti recuceri pe sotul tau eu personal cred ca e nevoie sa-i arati prin gesturi si comportament ca-l iubesti inca, fara sa-l sufoci si fara sa-ti pierzi demnitatea. Altfel exista riscul mare sa va instrainati chiar de tot.
Asta e parerea mea, mult noroc iti doresc!!
Gabrilici spune:
nu stiu cum sa fac sa-l recuceresc, aiamoni.tot ce incerc e menit esecului.nu pot nici sa-l ignor.cred ca cei care m-au sfatuit sa fac asta vroiau sa zica ca tr sa ignor chestiile care ma deranjeaza, nu sa ma perfac ca nu exista.m-a lovit mult in orgoliul meu de om, de femeie.am incercat sa fac ce altadata ii facea placere...degeaba.orice ii zic,o atentionare la ceva ce mie mi s-a parut ca a gresit in privinta fetitei, de exemplu, se transforma tot intr-un reporos la adresa mea:daca imi mai zici ca gresesc in ceea ce fac cu bebe, ne suparam.ii spusesem sa nu fusese ok sa deschida geamul in toiul noptii cand copilul era in patut cand afara sunt 2-3grade.de aici a iesit ca-l fac iresponsabil...si iarasi s-a incheiat o zi glorioasa.
invata-ma tu cum sa il recucersc caci eu ma sufoc in reprosuri.adica nu stiu daca ii mai place ceva la mine.sunt confuza si ma doare tot, mai ales sufletul.
Mami de Sofia frumoasa si scumpa
aiamoni spune:
Te inteleg si stiu ca e foarte greu. Trebuie sa-l atentionezi asupra unor greseli mai serioase, evident! Tot ce te pot sfatui in legatura cu asta :1. Daca nu e ceva important mai lasa de la tine, macar in perioada asta, chiar daca firea ta te indramna sa critici cum face aia sau aialalta. 2. daca e important, atunci spune-i, dar si asta se poate face in mai multe feluri, ai grija la ton, spune-i simplu si concis, cu argumentul corespunzator ( poate ar fi mai bine sa inchidem fereastra, e cam frig afara si mi-e frica sa nu racesca copilul). 3. Odata ce ai spus ce aveai de spus in mod corespunzator e alegerea lui daca nu-i convine, nu te mai lasa prinsa in argumente si certuri, nu duc nicaieri, niciodata. Lasa-l sa zica ce vrea si nu pune la inima, daca stii ca n-ai gresit cu nimic.
Asa, ca chestie si exercitiu, cere-i sa-ti spuna 3 lucruri pe care i-ar placea sa le schimbi la tine, sa vezi ce spune.
Ceea ce trebuie sa faci este sa te asiguri ca peste o vreme cand vei privi inapoi, cu el alaturi sau nu, nu vei avea nimic sa-ti reprosezi, nici ca l-ai lasat sa te calce in picioare (emotional), nici ca n-ai facut destul pentru relatia voastra. Fa ceea ce poti cu demnitate si iubire. Poate are o criza existentiala si nu stie ce altceva sa faca, se intampla si celor mai buni dintre noi. Insa daca asta nu ti-l aduce inapoi, inseamna ca nu merita sa fie cu tine. Curaj!!