Inca o poveste cu barbati ce insala

daviduca spune:

bn spus luna,si eu sunt de acord cu tine.nu face impresie atat hotararea in sine cat ceea ce comporta ea.

magneB6 spune:

off-topic:

Luna,

cred ca esti prima femeie pe care o aud ca gandeste ca mine. pana acum am auzit foarte des femei care au spus ca ar putea ierta un sex fara sentimente din partea barbatului, dar nu o aventura in care pune suflet. la mine e exact invers, a doua varianta o pot intelege si eventual o pot ierta, dar la prima imi este mult mai greu.

on-topic:

Angel,

din relatarea ta se vad mai multe probleme. te admir foarte mult pt. modul in care descrii momentele tale imperfecte in relatie. nu multe femei au acest curaj. . sotul tau are noroc sa stea cu cineva care este capabil de o analiza obiectiva.

deduc ca aveti mai multe probleme decat intamplarea actuala.

intreb ceva: el are cumva un complex de inferioritate fata de tine ( ai spus ca tu castigi mai bine, ai fost la olimpiada, si el de-abia trecea clasa ). s-ar putea sa se simta foarte nesigur pe el in relatie. in momentele de furie, ii reprosezi si lui astea?

ang3lt0uch spune:

daviduca - Normal... ca se vede altfel din afara. Si da, caut scuze pentru mine, nu il scuz pe el, caci primul impuls nu vine din ratiune ci din o reactie instictiva. de asta am postat, ca sa nu ii dau curs acelui impuls. Si daca scuzele gasite pana acum ar fi suficiente, nu as mai posta si as renunta sa ma complic in a gasi solutii, as continua fara mai multe procese de constiinta.

Luna1 - nu ma simt jignita. De ce as face-o, fiecare e diferit. faptul ca ma simt tradata daca cel de langa mine iubeste pe alta mai mult decat daca doar ar face daor ceva platonic tine de felul meu de a fi, si oricat de josnic poate parea din afara, asta nu am cum sa schimb. Dar asta al meu nu a reusit nici macar sa ajunga in patul vreuneia, nici acum, nici in trecut. A reusit decat sa isi doreasca si sa cocheteze un pic cu ideea. Poate pentru ca a fost prins la timp, probabil asta e motivul. Nu pot sa iti explic de ce, dar o aventura sexuala pentru mine nu inseamna nimic, nu ma simt in nici un fel abuzata, poate pentru ca cumva intradevar nu sunt orbita de dragoste. Nu pot explica.

MagneB6 - Recunosc aici greselile mele caci voi sunteti din afara, dar cand cineva mi le arunca in fata, nu imi mai e asa de usor sa le reconosc. Si daor a le recunoaste nu inseamna nimic daca atunci cand e vremea sa le corectezi o faci o vreme pana te plictisesti. Nu merit statuie, stai calma:D

Normal ca avem mai multe probleme decat intamplarea actuala. Si da, are un complex de inferioritate pentru ca niciodata nu s-a putut ridica la inaltimea asteptarilor, mai ales cand stie f bine ca parintii mei s-au asteptat sa imi aleg un intelectual ca si ei, si nu o relatie de convenienta, unde stimulii nu sunt suficienti pentru a se purta o discutie de cultura generala, sau pur si simplu o discutie mai profunda. In ultimul timp am inteles si eu ca este clar deranjat de diferenta asta, si am incercat sa nu ii mai arunc in fata in nici un fel. Dar in primii ani de relatie, am facut-o de nenumarate ori, nu la modul nesimtit, mai mult in gluma, insa e clar ca acele replici l-au marcat si ii e greu sa le uite. Nu de putine ori imi spune "Eu sunt un prost fata de tine, stiu asta, nu te mai chinui sa imi demonstrezi" cand eu nu incerc sa fac asa ceva, insa a devenit paranoic in acest sens, si interpreteaza gresit multe gesturi sau cuvinte. Insa unele lucrui nu ai cum sa le schimbi sau stergi. Pentru ca am gresit, candva cand nu eram inca bine definiti ca persoane si cand era vitala intelegerea, asta i-a afectat cu siguranta si personalitatea. Si tot de aici rezulta rezervele in a comunica deschis cu mine cand se simte incoltit, din frica de a se simti din nou prost,nedemn, si de a i se intoarce toate gandurile si vorbele. Stiu asta, si inca vad asta f des, ii este frica ca nu e ce imi trebuia mie, si pentru asta o sa il controlez toata viata cum imi doresc, fiindca el are impresia ca pot, doar pentru ca mi-a placut scoala mai mult sau ptr ca IQ-ul meu este ridicat fata de al lui.


EDIT: Nu vreau decat sa mai adaug ceva. Cred ca e cel mai simplu sa faci ce simti, fara sa te gandesti. eu atunci am simtit ca trebuie sa renunt, nu m-am gandit la altceva. De aia i-am oferit daor 2 variante, care ambele implicau separarea. Apoi, fara sa vreau, am inceput sa gandesc, si am realizat ca nu fac altceva decat sa ii calc pe urme, sa ma las dusa de instict, sa iau decizii in graba fara sa iau nimic altceva in considerare. Fie ca pare sau nu ca incerc sa il scuz, un proces de gandire complex aduce la suprafata toate aspectele, si e normal ca incep sa iasa si cele ce ma invinuiesc pe mine.

Eu am crescut intr-o familie care nu mi-a dat NICIODATA de inteles ca nu se inteleg intre ei. Ca ar vrea sa traiasca separati. Ca tata mai gasea cate o fusta dupa care sa umble, asa, fara sa finalizeze ceva, just for the thrill, sau ca mama era nefericita si ca dorea sa isi gaseasca altul. Si nu sunt proasta, doar ca au fost ei mai destepti ca mine. Au asteptat pana m-am format, pana am implinit 19 ani si pana au vazut clar ca AM GASIT o alta persoana spre care sa imi indrept atentia, ca despartirea lor sa nu ma mai afecteze intratat. Apoi, curand, am aflat ca defapt totul a fost o fatada de multi ani. Dar eu le multumesc ca s-au straduit pentru mine. Apreciez asta. Ei au fost norocosi, si ambii au gasit un om cu care sa imbatraneasca. cel putin sotul mamei (Care are 2 fete pe care uite...inca o dovada ca un om bun poate sa calce stramb, le-a cam renegat) ma vede ca pe fiica lui si ar face orice pentru mine sau pt adriana. iar sotia tatalui este o femeie f deschisa, si nu o data m-a intrebat, la inceput mai mult, daca ma simt cumva jignita de prezenta ei sau daca ma deranjeaza, dar normal ca nu ma deranja.

Si tot parintii astia ai mei, un pic disfunctionali, dar cu siguranta inteligenti, m-au invatat ca nu poti decide nimic daor pentru ca asa vrei. Ca orice decizie trebuie sa fie precedata de indelungi cantariri ale situatiei. De asta fac asa. Nu multe femei fac asta, dimpotriva. Majoritatea se simt jignite, sau inselate, sau nefericite, si isi iau talpasita. Fara sa mai puna in balanta alte lucruri. Pentru ca lor o decizie bine gandita, logica, pe care ele au gasit-o,nu le poate aduce fericirea avand in vedere ca poate trebuie sa traiasca si cu partile rele(posibilie) ale deciziei lor. Indiferent de decizia mea, daca o iau eu si e ceea ce eu gandesc ca e corect, pot trai cu ea, fericita chiar. Dar nu e usor sa decizi mai ales cand vrei sa analizezi totul. Ia ceva timp.

Si parerile din afara sunt intotdeauna bine venite. Tocmai pentru ca sunt detasate, ca altii pot vedea lucrurile in alta lumina. Asa ca, va multumesc ca sunteti alaturi in timp ce eu inca cantarresc lucrurile. Chair daca pare ca pe alocuri incerc sa va combat raspunsurile, nu e asa, fiecare parere conteaza, si tot ce spuneti imi da de gandit. E un real ajutor sa ai mai multi oameni care iti pot stimula gandirea si mai ales amintirile mult mai mult decat ai putea sa o faci tu singura.

ang3lt0uch spune:

Nu stiu de ce scriu asa mult de fiecare data... scuze ca va fac sa cititi atata...asa sunt eu, elaborez prea mult, mai greu cu concluziile scurte si rapide:D

XIO spune:

Angel , eu sunt o pers. taaaare cerebrala, gandesc si analizez inainte sa actionez.
In cazul adulterului insa nu vad ce e de anaizat, in special din cauza ca eu nu am inselat in viata mea.
Deci te rog eu , nu spune ca cele care nu pot accepta asa ceva nu analizeaza situatia, ca nu e corect deloc.

***Fur is for petting**


http:/www.4animals.ro/ajuta.html/

www.adoptiicaini.ro
www.adoptiipisici.ro

magneB6 spune:

angel, am inteles. foarte bine ca te straduiesti sa nu ii mai accentuezi complexul de inferioritate ( de care el se pare ca nu a scapat oricum ). el se simte nesigur, clar. arata-i ca il apreciezi pt. ce are el bun in el ( nu ma refer aici la situatia prezenta, ci in rest ).

acum, inapoi la oile noastre: daca nu ar fi fost ultima tentativa de aventura, tu te-ai desparti de el, sau ai fi multumita de relatie?

ang3lt0uch spune:

N-am vrut sa jugnesc pe nimeni. Nu am spus asta, sau nu chiar asta, am spus daor ca in cazul oricui primul impuls e de repulsie. si ca eu nu vreau sa dau curs primului impuls, indiferent de situatie.

MagneB6,as reactiona tot asa, atunci a fost altceva si mai toti m-au presat sa trec cu vederea ca astept un copil si nu va fi asa usor cum cred. Ba mai mult, ne-au presat pe amandoi sa facem ce putem sa uitam de asta.

In alta ordine de idei, daca eu as crede ca ar fi fost doar vb de sex, cum sustinea, de dorinta de nou sau ce alte treburi le trec barbatilor prin cap, nu as face atata tam tam. Dar eu stiu ca a fost vb de suflet aici, ca a fost sau este cumva amorezat de ea, fie ca il vroia sau nu, fie ca a hot sa intrerupa comunicarea cum spune, tot asta este sentimentul.

ang3lt0uch spune:

O parere de moment, din seara asta. Ma agit intradevar degeaba, el este oricum dus cu sufletul de aici. Este ranit, ori respins, ori ranit pentru ca nu poate avea ce isi doreste. Probabil nu tine daor de el ce dorea sa aiba, probabil s-a lovit de respingere. In concluzie, cat de curand va pleca el, caci daca e vb de dragoste, nu am cum sa il opresc.

El incearca, nu stiu de ce, sa se simta mai putin vinovat cred, sa iasa cu mine, sa etc, dar se vede de la o posta.

O sa imi dau timp sa ma obisnuiesc cu ideea asta. Ca va trebui sa raman singura cu fata. Dar e posibil sa nu fie timp destul. Oricum, practic o sa astept, sa vad ce se intampla. Astept sa isi termine dilemele sale proprii, ca este in toiul lor, va decide probabil sa plece, nu am ce face. Sper sa ma pot obisnui cu idea ca nu pot controla asta.

ilia_99 spune:

cred ca e foarte buna directia pe care ai pornit acum, aceea de a analiza comportamentul tau. dar e si un demers extrem de dificil de finalizat si de asumat. nu voi fi probabil in asentimentul femeilor care au fost inselate si care sunt, in continuare, minate de dorinta de a-i lua capul nenorocitului, dar... e parerea mea si m-a costat mult chin, asa ca ramin la ea!
nu exista doar vina partenerului infidel, atunci cind apare o terta persoana. vina este a amindurora. daca ar intra aici sotul tau sunt convinsa ca am avea niste aspecte de judecat si in ce te priveste pe tine, privita prin prisma lui. no offense, incerc sa fiu impartiala, ca sa-ti dau un sfat pertinent. asadar, exista nevoi - fiziologice, emotionale, administrative, etc - ale sotului tau pe care tu nu le (mai) implinesti. refuz sa intru in polemica "nu e fair" sa inseli. pt mine nu e, pt tine nu e, pt altii e fair, ba se simt chiar indreptatiti s-o faca. e o diferenta structurala intre oameni si nu vom pica deloc de acord cei fair cu cei unfair. chestie de principii, maturitate, etica, etc.. you name it!
tocmai de aceea si eu cred ca nu e bine sa reactionezi din impuls, intr-o atare situatie. pt ca dupa ce stai putin sa te gindesti parca lucrurile incep sa se vada in alte culori.
in ce-l priveste pe sotul tau, eu n-am inteles inca daca el te-a inselat. mesaje pe telefon? egal cu zero, pt mine. dau si primesc, un inseamna nimic si le uit in secunda 2 si nu merg niciodata mai departe. dar mi le sterg intotdeauna din telefon, pt ca stiu ce ar intelege sotul meu daca le-ar citi si n-as putea sa-i dovedesc ca sunt complet nevinovata. sotul tau nu le-a sters, ceea ce mie imi suna a actiune premeditata. sau dupa cum mi-a spus cineva "numai cel care VREA sa fie prins va fi prins". imi suna a semnal de alarma catre tine, uite, e cineva care ma vrea. cineva care nu-mi spune ca ma chinuiam sa trec clasa intr-un liceu prost, in timp ce ea era olimpica, auuuu!!! - orgoliul unui barbat nu se repara aproape niciodata, iar sa-l numesti prost in fata e, de obicei, calea cea mai sigura sa-l pierzi. ii face rau lui, iti face rau tie - daca partenerul tau e un om inferior, ce spune asta despre tine? - erodeaza relatia de cuplu intr-un ritm ametitor si ii face rau fetitei, care-si iubeste tatal, fiindca e tati. iar daca mami il devalorizeaza pe tata, atunci eu trebuie sa-l iubesc mai mult. asta e mecanismul psihologic. si vei avea surpriza ca va empatiza cu tatal, ii va prelua din caracteristici, din dorinta subconstienta de a-i demonstra ca ii e loiala si ca-l iubeste, si se va indeparta de tine. (aceasta fetita am fost eu, desi ai mei n-au divortat. si oricit de greu mi-a fost in casnicie, nu ai sa ma auzi vreodata ca-mi devalorizez barbatul, mai ales in fata altcuiva. ce-i spun intre 4 ochi, e altceva si i-o spun mereu extrem de diplomat.)
ce-i transmiti tu sotului tau, subconstient, sunt mesaje pe care el le primeste foarte clar, desi tu crezi ca nu. vroiai sa iei un ap, dar te deranja ca ar fi pe numele amindurora? aceasta nu este o dovada de asumare a casniciei, ci, mai degraba, de fuga de casnicia ta. pe care, deci, se pare ca n-o vrei. atunci, de ce te mira ca el cauta pe cineva care sa-l vrea? pt sex sau fun, sau ce-o fi... sa-l vrea pe el. sa se simta dorit.
avem prostul obicei, noi oamenii, sa-i facem pe ceilalti sa NE faca exact ce vrem noi sa ne faca. ca sa putem sa ne retraim scenariul pe care il stim deja din copilarie si pe care vrem sa-l recreem. e o discutie psihologica aici si ar fi mult de vorbit, dar nu detaliez. noi il facem pe cel de linga sa ne insele. eu ma uit cu uimire la viata mea si-mi dau seama de cite ori mi-am pus singura bete in roate si m-am dus orbeste catre hau, stiind exact ca am sa cad atunci cind ajung acolo.. de ce? e o treaba pe care incerc s-o aflu cu ajutorul unui terapeut.
daca poti sa ramii focusata pe tine si pe pb tale de comportament, daca poti sa-ti analizezi reactiile tale de-al lungul acestor ani, cred ca ti-ai face tie un mare serviciu. si mai apoi casniciei tale, familiei tale.
daca nu.. ai intotdeauna la indemina solutia simpla, sa divortezi. dar cred ca ratezi o importanta lectie de viata, aceea de a te cunoaste mai bine.
iti tin pumnii sa iei cele mai bune decizii si sper ca nu te-am suparat, nu asta am vrut.

Luna1 spune:

Uite ca totusi eu n-am fost inselata si nici nu vreau sa ii iau capul nenorocitului. Ci doar sunt de parerea ca autoarea subiectului va avea motive repetate sa deschida astfel de subiecte pe viitor. Pentru ca, daca chiar nu ii pasa de sexul ocazional nu cauta mesaje, insa nu ii pasa de sexul ocazional decat pe hartie (sau pe forum) in realitate insa sufera, se zdrobeste, isi face mii de ganduri...



Iar eu refuz sa cred ca e normal sa stam cu securea deasupra capului, ca deh, poate sotul meu are motive mai mici pentru a ma insela, daca nu fac curat azi poate pleaca la alta. Nu crezi ca e mai normal ca sot/sotie/partener sa comunici? Atat timp cat sunt deschisa coomunicarii consider ca nu sunt vinovata daca sunt inselata. Daca s-ar ajunge la divort da, sunt doi oameni in fiecare poveste, dar ca sa ajung sa ma consider vinovata pentru ca partenerul nu e capabil sa comunice, asta nu.

In rest de acord cu tine, consider ca, in cazul autoarei noastre, a ales drumul cel mai bun pentru ea. Sper ca totul sa se rezolve asa cum doreste ea cat mai curand.

Mamica de stelute Cosmin (30 iulie 2001) si Adelise (11 august 2007)