LMA Copii! Ghiocei de martie-aprilie 2009***213***
Raspunsuri - Pagina 15
Gaza22 spune:
Anca era sa uit. Ca sa stai linistita sa sti ca si tu ai dreptate. Padoc - este locul unde se scot caii pt a face miscare si pt a fi antrenati. Este un loc acoperit, de obicei in forma rotunda si se foloseste in caz de vreme rea sau iarna. Manejul - locul unde se antreneaza caii si se fac exercitii de calarie. De obicei este un loc maare care sa permita si alergarea cailor, montarea de obstacole si la fermele mari are chiar tiribune pt spectatori, deobicei are forma dreptunghiulara si e cam cat o sala de sport. La Danes pavilonul galben cred ca le insuma pe amandoua.
Mami de Gazii mica si frumoasa
Primul Anisor
Gaza22 spune:
LA MULTI ANI ! OLISHKA
sa fi sanatoasa, fericita si iubita
Mami de Gazii mica si frumoasa Primul Anisor
Gaza22 spune:
LA MULTI ANI ANAMARIAME!
Multa sanatate si o viata plina de implinirii si bucurii
Mami de Gazii mica si frumoasa Primul Anisor
anca_nicolae spune:
Am vrut sa scriu mesaje separate...
In primul rand eu vreau sa ii ofer 
lui gigelica pentru 3 chestii [iar o sa fiu taxata ca gica contra 
]:
1. a avut curajul sa scrie AICI despre un subiect usor de filozofat dar foarte greu in viata de zi cu zi, mai ales ca ea STIA din start cam ce reactii va citi;
2. s-a autoanalizat si a inteles ca doreste sa schimbe ceva in interiorul ei;
3. nu s-a suparat deloc pt ce a citit in urma postarii ei, DESI, unele exprimari, mie mi s-au parut foarte dure. NU ideile in sine, nu, ele au fost foarte corecte, toate, absolut toate spuse de fete, dar forma mi s-a parut foarte dura, foarte caustica, in unele locuri. Recunosc cu mana pe inima ca pe mine m-ar fi intristat mult aceasta duritate, si alta data m-as fi gandit de 2 ori daca sa mai scriu pe acel subiect delicat sau doar pe altele, mai usurele. De aceea ii ofer flori! Si tot la acest punct 3 vreau sa imi exprim admiratia pentru 2 postari, Monvas si Pisik, pentru ca, citindu-le, le-am simtit VERIDICE, scrise din interiorul lor, nu din carti, nu din exterior, nu din varful buzelor. Sigur, oricand o carte ne poate fi foarte utila, dar depinde cum ne prevalam mai departe de ceea ce am invatat din acea carte. Si mai ales daca ne amintim MEREU sa ne prevalam de ea, sau doar din cand in cand. Multumesc Monvas si Pisik!!! 
Si acum, sa scriu si eu parerea mea, desi postarea gigelicai parea un subiect deja concluzionat.
Ceea ce a scris gigelica are 2 sectiuni distincte:
- partea cu "prostioarele" facute de victoras;
- partea cu propria ei suferinta.
Pentru prima parte Kea[ a fost foarte pe faza si a scris niste sfaturi foarte utile, CLARE si realiste, de exemplu, cu mutatul obiectelor mai importante. Am remarcat la kea si in alte dati o minte foarte practica si rapida, bravo :). De asemenea, cineva [scuze ca nu am retinut, am fost cam involburata cand am tot citit, dar nu postarea gigelicai, ci anumite parti din raspunsuri] a scris despre prioritati si importanta anumitor lucruri. Asa este, practic mereu mai reinventam/schimbam ceva in stilul nostru de viata, nu putem trai la nesfarsit pe o linie matematica, predictibila in toate detaliile, etc. Printre aceste schimbari apare si aceasta capacitate de a te RUPE de lucruri care inainte iti erau importante. De exemplu, aspectul casei. Inainte, mai ales la cei ce au avut norocul de a se muta, tineri, intr-o casa goala, au putut sa-si creeze un spatiu tineresc, aerisit, comod, etc. Si dupa ce apare copilul, incepi sa urci toate pe sus, vaze de flori [cine avea, eu da, de la parinti ], albume cu poze pe care le mai rasfoiai, acum stau sus pe dulapuri de nici nu mai stii pe unde sunt, rutere si calculatoare ascunse si baricadate pe sub mese ca faci fitness pana le deschizi, etc. Si unii dintre noi sunt pregatiti pentru aceste schimbari, aparent doar de exterior, dar de fapt si de interior, caci ele rezonau cumva cu modul nostru de viata. Altii insa nu sunt pregatiti. Iar altii nici nu concep ca ar trebui sa schimbe ceva. De aici apar si probleme de in/compatibilitate intre oameni, intre parinti, intre parinti si copii, etc. Din nou Kea a scris ffff bine cum a explicat ea sotului "reamenajarea" casei. So, in mare, prima parte a problemei gigelicai are cumva solutii clare, si nu foarte greu de aplicat. Aici concluzia e bine scrisa de cineva, daca nu poti feri copilul de prostii, atunci fereste restul de prostiile copilului :). Eu cred ca gigelica va schimba cate ceva, ce se poate, si ii vor fi utile sfaturile pt prima parte. Sigur, ca o paranteza, m-a UIMIT intrebarea "ce cauta un casetofon in camera lui victoras?" La 1 an, copiii se plimba prin toata casa, e NORMAL sa se plimbe, deci putea ajunge la casetofon si dc era ascuns pe hol, sau putea fi in camera copilului pt a i se pune seara anumite cantece, povesti. Sincer, chiar nu o vad deloc vinovata pe gige pt casetofon. Doar ca de acum incolo va incerca sa mai urce din obiecte. Sau alta faza, sa fie pus victoras in tarc niste secunde. Ooo, al meu bb3 in timpul zilei nu mai sta in tarc doamne fereste, nici dc incerc sa-l pun cand e bien dispus, nicidecum suparat. Eu cand am vazut cum urla de rau, a suferinta [desi era jumate protest, nu suferinta!!!!] mi-am zis ca as fi mult mai rea sa-i provoc cu buna stiinta acele plansete si lacrimi, decat sa-l las liber si sa-l mai atentionez din cand in cand, poate cu o voce mai ridicata [fara sa-mi propun, dar in graba sau enervare mai trantesc o mustruluiala verbala]. Asa ca eu sfatul cu tarcul nu-l consider util pt gige.
Acum, pentru partea a doua... E usor de scris ca vaii, gige sau alte mame au momente mai dure cu copii din cauza propriilor frustrari. E usor sa iesi din momentul de enervare maxima lasand pe altcineva cu copilul, sau plecand pe undeva, dar cand nu ai pe cine sa lasi? Cand si pt un amarat de dus trebuie sa te "programezi" in agenda copilului, ca nu toti avem mame pe langa noi sa stea alea cateva minute cu copilul, sau cand trebuie sa duci gunoiul afara [fix cazul meu, stau la bloc de 4 etaje, deci ghena e peste strada] stai si te gandesti: sa-l pun pe copil in tarc si sa urle 3 min pana ma intorc, sau sa-l iau sub o aripa cu mine si sa il duc in zona ghenei, sau sa duc gunoiul cand o adormi, adica pe la 11-12 noaptea, sau, sau... In cazurile in care o mama sta 100% cu copilul, cu casa, cu treaba, cu tot, nu prea mai este loc de relaxare, eliberat frustrari, detensionare, meditatie, etc. Si cand nici banutii nu-s destui pt a putea plati anumite servicii, e si mai greu. De ce sa nu scriem adevarul? Pt gige si multe altele, gradi particulara este o utopie, bona nu e de incredere, statul acasa la nesfarsit nu este productiv financiar, si da, mersul la focsani in cazul lor, poate e o solutie. Idealul il gasim cu greu. Asa ca, pt partea a doua a problemei, eu cred ca nu este ok ca unui om care are anumite nemultumiri sufletesti, sa-i scriem doar atat: doar tu esti de vina, rezolva-ti frustarea, si gata, totul va fi roz. Strigatul lui gige a fost pt aceasta parte a doua, practic eu am simtit ca a cautat la noi intelgere si CALDURA, caldura care poate nu o primeste de la familie, asa cat si-ar dori. Sfatul meu, pt partea a doua, este sa-si PRIVEASCA viata DIN AFARA, pentru cateva clipe, in fiecare zi, si de acolo, din afara, multe lucruri bune vor deveni mai vizibile pt a fi de admirat, iar altele rele vor deveni mai minore, mai usor de ignorat.
Si nu uita, gige draga, sa zambesti, cateodata parca te simt prea concentrata, incorsetata in propriile framantari. Dar sunt atatea lucruri in jur carora le putem zambi... De exemplu, la sfarsitul lui martie, cand 2 zile am vorbit la telefon cu daddy cate o ora, desi discutia era opusa fericirii si iubirii, doar pt ca ma plimbam prin parc si incepuse sa vina primavara, eu zambeam privind pe bb3 dormind sub soarele primavaratic. Eram suparata pe ce auzeam la telefon, zambeam catre primavara, si deci, per total, ma simteam pe linia de mijloc, de plutire. Tocmai de aceea, nici nu v-am povestit atunci, live, ce a fost, ca sa nu imi stric linia de mjloc, si doar printre randuri am strecurat un "papadia a zburat" . La Danes am crezut ca pot sa fac un remember, dar fetele m-au cam bagat la zipuire, si fara contextul de povestire a gandurilor mele interioare si a sentimentelor mele, mai bine nu povestecs. Alta data. Asa si tu gige, cand simti ca ceva nu e ok, cauta repede in nur un altceva sa te bucure, iar pt primul ceva zi si tu, "las' pe alta data".
Poze cu noi
Veronica-Elena 12 ani, 
Tudor-Iulian 9 ani, 
Robert-Adrian 1 anisor
anca_nicolae spune:
gaza
o superdulce cum esti tu, multam de info cu padocul. Ei da domne', acum mai vin de-acasa :))) [de la manej adica]
Va pup.
b]Dodo-pui[/b],
maine pe la 1 sper sa ajung la banca, scuze ca nu am ajuns deloc ieri si azi. Oricum te sun, pup.
Noapte buna.
Poze cu noiVeronica-Elena 12 ani, Tudor-Iulian 9 ani, Robert-Adrian 1 anisor
Anaan spune:
N-am somn deloc, inainte sa ma culc am butonat putin pe la tv si mi-au cazut ochii pe povestea unei fetite de opt luni, cu o malformatie cardiaca...iar acum mai dormi daca poti! Parca simtindu-mi nelinistea (desi, mai nou, dormim in camere separate), Andrei s-a trezit si el, l-am schimbat si i-am dat putina apa, acum s-a culcat.
Ei, daca tot e 2 iunie, ii urez inca o data Olishkai muuuulti ani fericiti!
Anamaria, la multi ani!Sa-ti fie viata asa cum ti-o doresti!
Pentru amandoua sarbatoritele un concert:
Ana, mama lui Andrei (14.03.2009)
dyana27 spune:
OLGUTA
ANAMARIA
sa fiti fericite toata viata, sa va bucurati de minunile voastre care va intregesc sufletul clipa de clipa
Diana- mami super fericit de mutzunel incredibil David Gabriel 1 aprilie 2009MINUNEA MEA
cum am venit pe lume
Ilinca_M. spune:
ANAMARIAME, LA MULTI ANI FERICITI, sa fii mereu "geamana" in ganduri si simtire cu frumoasa ta fiica!
OLISHKA, La Multi Ani, sa ramai mereu Alba-ca-Zapada, alaturi de cati pitici-urias iti doresti tu!
mami de Sophia-Diana (Sophiphi)
1 AN!
Manole forever
claudela spune:
Buna dimineata va spun si eu!
POVESTEA MIRUNEI
www.hi5.com/friend/photos/displayPhotoUser.do?photoId=4912492545&albumId=98516507&ownerId=140250165" target="_blank">POZICI MIRUNICA
Gianina34 spune:
Buna dimineata,
vad ca n-a dat nimeni cafeaua inca asa ca ma prezint regulamentar cu cisterna aferenta
ma duc sa recuperez si revin
Gianina - mami de micsunica-balerina Andreea - 13 aprilie 2009
avem 1 anisor si-un pic