Imi este dor....

iris_2009 spune:

Draga Redai,

m-am regasit total in ceea ce ai scris, doar ca asa cum a mai scris cineva mai sus, gandeste-te doar la faptul ca daca tu te imbolnavesti sau Doamne fereste de mai rau, ce face copilasul tau? Tu esti cea mai importanta pentru el, esti centrul universului sau, si NIMENI nu poate sa-l iubeasca si sa-l ingrijeasca asa cum o faci tu.

Crede-ma ca nu esti singura care trece prin asa ceva, putem eventual crea un fel de grup de suport aici si sa ne mai spunem ofurile.

Parerea mea dupa toate prin cate am trecut de la nasterea printesei mele este ca Dumnezeu te invata astfel ce este cu adevarat important in viata, si anume viata si sanatatea copilului tau si a ta, cine merita atentia ta si cine nu.

E foarte greu, stiu, si mie imi este foarte greu, este nevoie de timp, de rabdare, de autoeducare, de multa credinta ca totul va fi bine, trebuie in tot timpul asta sa ne bucuram de sufletelele noastre care in timpul asta cresc si nu ne mai intalnim cu vremurile astea, trebuie sa profitam la maximum si sa le facem viata cat mai frumoasa.

Si atunci cand iti este dor de persoanele care "s-au evaporat" bucura-te! Daca asa au procedat inseamna ca nu valorau nimic ca prieteni. Si eu am patit exact la fel dar nu le simt lipsa absolut deloc. Imi suna telefonul de putine ori dar atunci ma suna cei care tin cu adevarat la mine. Fii deschisa mereu la noi prietenii, ocupa-ti timpul cat mai placut impreuna cu puiul tau, mergi in vizite, in plimbari, acum vine si vara si poti sta cat mai putin in casa.

Te pup, si mergem inainte

iris_2009 spune:

Si inca ceva: nu iti neglija sanatatea. Daca medicul a considerat ca ai nevoie de medicatie, asculta-l! O depresie asa serioasa nu se rezolva doar cu autosugestie si suturi in fund cum se spune.

Este o problema f serioasa si mai ales daca din prima sedinta te-a diagnosticat astfel, inseamna ca intr-adevar problema e serioasa.

Dar lupta un pic cu tine si mobilizeaza-te pt puiul tau. Poti eventual discuta frumos cu sotul tau ca puiutul are nevoie in loc de jucarii ieftine si multe de mancare buna, de o hainuta buna, si ori sa-ti dea tie banii sa-i cumperi tu ce stii ca-i trebuie, ori mergeti impreuna si ii cumparati, sau ii dai o lista.

Trebuie sa gasim calea de mijloc in toate.

redai spune:

ioanamatei "Te pup si curaj..o sa reusesti..esti asa de tanara...ai toata viata inainte..si o sa vezi tu, peste cativa ani o sa fii o super gagica cu un copil mare si o sa te invidieze toate fetele care au avut grija numai de ele si de jobul/sotul/vacantele perfecte..in schimb au uitat sa aduca pe lume si un sufletel ;) Eu una am simtit asta..mi se parea culmea...chiar nu credeam ca posibil sa starneasca invidie o persoana in situatia "jalnica" in care ma aflam..si cand colo chiar asa se intampla.Nu e nimeni fericit, stai linistita, tot avem regretele noastre, nu iti mai face sange rau ;)" Aceste cuvinte m-au facut sa zambesc. Multumesc.

Azi sunt mai bine, cel putin asa cred, acum am venit de la sedinta cu psihologul.
O sa urmez psihoterapia, trebuie sa ma ajut. Sunt multe care nu le-am scris aici, poate de jena, de rusine...Conteaza ca am avut curajul sa fac acest pas si ca l-a intalnit pe acest om care simt ca face ceva.
Anul trecut am mai fost la 3-4 sedinte cu alt psiholog , dar simt o diferenta de la cer la pamant intre acesti doi oameni.Cel din urma simt ca il intereseaza problemele mele, ca "lupta" alaturi de mine sa trec peste.

Iris, deocamdata nu simt ca pot manca, dar stiu sigur ca va veni si ziua respectiva. Mi-ai zis sa lupt....simt ca nu pot singura.

Maine merg sa imi prescrie reteta cu medicamene.

Cu aceste intalniri regasesc probleme mai vechi in sufletul meu, care vreau sa le gasesc o rezolvare, iar cand totul va ajunge spre sfarsit sa fiu pregatita din toate punctele de vedere sa incep o noua viata.
Azi sunt mai optimista si pot spune ca intr-o zi va fi bine, Trebuie

redai spune:

Nu am cu cine, am incercat in toate modurile, parca o face intentionat, mi-a tot promis ca va fi altfel ca nu va mai lua jucarii, dar la fel face urmatorul weekend cand e copilul la el.

nikole spune:

Redai, curaj si lupta sa iesi din negura in care te afli

Eu am trecut prin ceva similar, nu a fost depresie dar repetate atacuri de panica, refuzam mancarea, am ajuns de 46 kg, lata in pat, nu ma puteam ocupa de copil, de mine, eram ca o umbra, acele doua saptamani au fost cele mai triste din viata mea, si nu-i doresc nimanui sa treaca printr-un asa disper.

Desi nu mi-a suras ideea medicatiei, intr-o luna mi-am revenit cat de cat...m-am ridicat efectiv, am inceput sa mananc, m-a lovit dintr-o data o foame, nu am sa uit cat traiesc...am mancat dupa doua saptamani (in timpul asta beam suc de fructe si mancam cate o lingura de orez , foartat mai luam cateva linguri de supa crema facuta de sot)doua farfurii cu mancarica de fasole neagra ...

mi-am sunat seful si i-am spus ca sunt pregatita sa ma intorc...cu medicamente mi-am revenit...cand m-a vazut terapeutul, mi-a spus ca si tie, de la prima sedinta, ca este nevoie de medicatie...nu avea cu cine sa discute, nici sa ma concentrez asupra discutiei nu puteam...

a trecut, de atunci am mai avut un singur atac de panic, in avion...
si eram intr-o stare deplorabila, din pacate...





Nikole, mami deAlbastrel/Kevin Alexander(4.08.2007) si Albastrica/Luana Maria(1.04.2010)


SA-L AJUTAM PE ANGELO

www.tlig.org/ro/ro3pryrs.html" target="_blank">CELE TREI RUGACIUNI

corinaczm spune:

Chiar daca e foarte greu acum sa stii ca daca vrei, speri si te increzi in Dumnezeu toate vor trece.
Acum vreo 3 ani eram intr-o situatie asemanatoare. NU eram divortata pentru ca eu nu am avut curajul sa fac pasul si nici el,dar eram la fel de singura ca si tine. Ai grija de tine si de copil se pot intampla lucruri si mai rele. Fereasca Dumnezeu de o boala incurabila, ce folos ai avea atunci de prieteni sau de oricine altceva.
Gandeste-te ca se poate si mai rau, iar raul trece, dupa care va fi iarasi soare.

ANISO spune:

Cred ca te-ar ajuta si sa asculti muzica toata ziua,de la un MP-3 sau tel. mobil,cu casti,e un post Magic FM pe101.55 MHz,unde e muzica tare faina,te-ar inveseli,pe mine ma ajuta,iti ridica moralul.

khrisu spune:

Eu o sa fiu mai pragmatica, asa incat iti zic ca depresia vine in urma unui dezechilibru chimic din organism.. In perioadele de stress, suparari, organismul consuma cantitati mari de iod cica, asa incat iti trebuie o alimentatie echilibrata sau macar suplimente de iod sa-ti protejezi tiroida. Eu am luat/iau suplimente alimentare cu iod (Thyroid Energy) suplimente de omega3.6.9 cum ar fi ulei de peste, ulei de in. O fi efectul Placebo sau nu, dar la mine au functionat tare bine toate suplimentele astea...n-am avut caderi depresive prea dese. Tin minte ca pe perioada divortului (un an) am avut niste socuri destul de mari de plangeam ca tampita..ei bine ...luam cate 2 tablete de thyroid Energy si-n 10 minute eram ca noua. Suna a reclama ieftina ...imi cer scuze.

inaioana spune:

Depresia este in mod evident un dezechilibru chimic, problema este ca daca e vorba de deficiente ale neurotransmitatorilor, e mult mai eficient ca medicatia sa li se adreseze direct, in functie de ce anume este afectat. Asta fac antidepresivele de tip nou (de la Prozac incoace).
Aportul de vitamine si minerale nu trebuie deloc neglijat insa, este extrem de important de asemenea.

Ioana cu Katja (30 martie 2004),Serghei (2 mai 2006) si buburuza.

flaviutza spune:

Fi atenta ca tigarile tale, un pachet jumate parca spuneai iti dau dureri de cap, stare de insomnie si intretin urat depresia . stiu ca sunt patita, desi nu aveam motivele tale, fumam la fel pachet juma pe zi si nu stiam de ce sunt obosita mereu, fara chef sa fac nimic, cu mintea in ceata , nu-mi veneau decat ganduri negre din senin, noaptea ma trezeam din ora in ora....pana mi-a spus un tip ca ce bine doarme el...de cand nu mai fumeaza decat cateva tigari pe zi.