Imi este dor....

pisigri spune:

Si eu iti ofer o imbratisare si iti urez curaj, rabdare si optimism.




If you can't say something nice, then don't say nothing at all

"In a world filled with hate,we must still dare to hope.In a world filled with anger,we must still dare to comfort.In a world filled with despair ,we must still dare to dream. And in a world filled with distrust,we must dare to believe."-Michael Jackson

http://pisigri.blogspot.com/

Mami de Ilinca (5.03.2009)

redai spune:

Pisigri, Buli

GAbriella no comment, as vrea sa pot, dar simt ca este peste puterile mele ceea ce spui tu. Azi de exemplu nu m-am putut abtine , am plans vreo ra cred ca a ramas cel mic plangand la gradi. Desi stiu ca ii este bine acolo ca s-a linistit imediat ce am plecat.....tot am plans.

Inaioana, sper sa fiu pe drumul celbun, sper sa imi revin repede, sincer....mi-e teama ca as putea sa ma indrept spre ceva mai rau.

redai spune:

Ma simt impacata cu mine ca am acceptat ca am nevoie de ajutor,ca cineva, chiar daca platesc, incearca sa ma aduca pe drumul cel bun, sa ma ajute sa fiu mai puternica pentru mine si fiul meu.

buli spune:

e foarte bine ca ai luat-o in directia asta.
peste o luna ai sa te miri si tu de evolutie, vei vedea.
si nu cumva sa-ti faci vreun fel de procese de constiinta ca ai apelat la psiholog, nu ai idee cit de multi oameni fac asta si cit de mult ii ajuta.



www.youtube.com/watch?v=YhWZ7bpfQag" target="_blank">@

yoanag spune:

Redai-toate visele si dorintele tale vor deveni reale
ai incredere in tine,bucura-te de copilul tau ca il ai linga tine si ca e sanatos
esti o fata asa de dulce si de frumoasa
iti spun asta ca te-am cunoscut,tu sigur nu ma mai ti minte
cind am iesit in vara la intilnirea cu mamicile din cluj la terasa pe clinicilor,eram si eu cu Giulia,am schimbat nick-ul acum
ne-am pus la masa la o tigara cu Meli (poate iti amintesti)cind am fost in tara am apucat sa ma intilnesc cu voi
esti tinara si frumoasa,lupta pt tine si copilul tau
stiu ca pare usor din afara dar ai toata viata inainte,descopera-te din nou,bucura-te de orice ce acum ti se pare ca nu are importanta
te imbratisez cu drag si sper sa ne mai intilnim
urmeaza tratamentul si incearca sa maninci si sa dormi,o sa te simti mai bine,macar incearca

---

Mami de Giulia -20 iunie '07-

Happy_in_TO spune:

Redai, esti pe drumul bun! Este foarte bine ca ai apelat la ajutor specializat, ai incredere si vei vedea cum incet-incet viata ta se va imbunatati.

Stiu, este greu de tot la inceput, chiar coplesitor sentimentul ca innoti la deal, ca te zbati singura cu toate greutatile...
Am avut si eu momente din astea si pina la urma am apelat la o specialista la care inca mai merg cite o dat pe luna sau la doua- trei luni odata, dupa cum am programul de incarcat.
Am urmat si eu un tratament cu antidepresive. Prima data am luat vreo 6 luni dar se pare ca nu a fost suficient pentru ca am recazut in depresie. A doua oara (acum 4 ani) am urmat tratamentul pentru 1 an, l-am intrerupt fara nici un fel de greutate si de atunci sint ok. In paralel am facut terapie.

Ai grija de tine. Fa un efort si maninca sanatos. Redu din cafea sau tigari, mergi pe jos mult, iesi afara la aer cu baietelul tau.

Te imbratisez cu drag,

Alice

kriss79 spune:

redai, am citit prin ce treci si in multe pasaje ma regasesc.la mine nu era vb de alcool si batai, era vorba de alte femei si minciuni.insa nu am cazut atat de tare in depresie.eu, cu ajutorul parintilor si al psihologului reusesc sa merg mai departe.sunt insa si acum zile cand numai pt. fetita mea ma ridic din pat.
cred ca trebuie sa iti fie foarte greu,insa esti pe drumul cel bun!
multa putere si mai multa incredere in tine!te imbratisez!

---

Cristina, mamica de Alessia Stefana

redai spune:

Neata....
Cuvintele voastre ma mai linistesc....dar nu stiu daca intr-un an nu e prea mult sa imi revin, stiu ca cer prea mult, dar un an mi se pare o eternitate.

Kriss e forte bine ca ai sprijinul parintilor, ai mei au foat impotriva diortului pana cand au vazut ca sa finalizat, nu au fot langa mine cu o vorba buna, mama a stiut doar sa dea in mine ca nu i-am spus de probleme si sa ma indemne sa mai incerc. Degeaba am spus ca am incercat sa imi salvez casnicia si ca acum am ajuns sa il urasc enorm pentru tot ce mi-a facut.

Happy cafea beau 2-3 pe zi, asta ma tine in picioare, iar tigari....cred ca ajung la un achet jumate.As vrea sa le reduc, dar sunt in stadiul in care prefer sa nu iau mancare su paine , mai bine un pachet de tigari.

Azi....azi sunt la fel ca si ieri....am o durere de cap de imi explodeaza, degeaba iau medicamente, algocalminul isi face efectul pentru 20-30 min doar.

yoanag imi amintesc de tine. Multumesc pentru cuvintele de incurajare.

Va multumesc la toate fetelor pentru cuvintele scrise, initial am deschis un subiect crezand ca multe veti citi si veti trece peste....nu e nimic clar in ce am scris....nici in viata mea....deocamdata astept....

Imi fac mustrari de constiinta....azi mi-am certat copilul, aseara am strigat iar la el...dupa imi pare rau. Nu mai suport agitatia, nu mai suport sa se vorbeasca in jurul meu, ma agita.Aseara au venit ai mei la mine si povesteau intre ei, fratele meu la fel, cel mic a inceput sa strige dupa ceva jucarii. Am explodat, le-am strigat sa taca.S-au speriat....nu era normal, dar simteam ca e prea mare galagie.

Luna1 spune:

Redai am fost mamica singura timp de 4 ani, tot asa tinerica ca si tine. Ne-am despartit cand baiatul era abia nascut...

Si mie mi-a fost greu, f greu, material nici nu mai zic, e clar ca buna ziua ca e greu material. Psihologic? M-am inconjurat de prieteni. Prieteni noi, cei cu care socializam inainte s-au evaporat subit cand am ramas singura doar cu copilul. Am avut noroc cu suportul mamei in cresterea puiului, dar pe plan psihologic m-a sustinut foarte mult ideea de independenta.

Cum spuneam m-am inconjurat de prietene, care culmea, mi-au ramas si acum prietene desi la 2000 mile distanta, ieseam cu ele in oras, la o distractie din cand in cand, iar cand aveam nevoie de orice stiu ca mi-au fost alaturi. Cand am plans mi-au fost alaturi cand una cand cealalta, cand am avut nevoie de bani (imprumut) mereu au fost saritoare, am muncit pe branci asa ca picam lata cand ajungeam acasa.

A fost o perioada grea, f grea daca ma gandesc mai bine, insa acum privesc zambind in trecut, am o casnicie reusita, iar avantajul este ca stiu ca nu voi mai face compromisuri in viata, cum m-am descurcat prima oara o pot face din nou.

Despre o imbratisare si dorinta de a te simti ocrotita si iubita iti zic atat: ia-ti gandul momentan de la a iti gasi alesul pe un cal alb. Iesi in oras daca iti place cineva, fara a iti face planuri de viitor. Realitatea e ca de multe ori barbatii fug de responsabilitati, insa nimic nu te opreste sa cunosti un barbat cu care sa iesi, sa te distrezi, sa te simti iubita si ocrotita, fara sa te gandesti la viitor. Iar cand acel barbat pregatit sa va iubeasca pe amandoi va aparea in viata ta crede-ma ca vei sti imediat si totul va fi asa cum ai visat.

Un alt lucru care m-a tinut pe mine pozitiva si departe de ganduri negre a fost asta: mi-a fost mereu frica ca daca eu mor sau patesc ceva iubitul meu baietel va ajunge pe mana incapabilului de ta-su, un om care nici jucarii ieftine nu-i lua, lucra in afara pe mii de dolari lunar dar la mine venea cu mana in c... si se plangea ca e grea viata si se duc banii repede. Asa ca mereu ma gandeam ce s-ar alege de baiatul meu daca eu dispar.

Te pup si scrie de cate ori ai nevoie.

Mamica de stelute Cosmin (30 iulie 2001) si Adelise (11 august 2007)

ioanamatei spune:

Redai,imi pare rau pt tine.Tre sa urmezi tratamentul ala si sa mergi si la psiholog daca ti-ai gasit unul bun.Tratamentul tre sa te ajute sa dormi, si trebuie sa si mananci bine, nu numai cafea si tigari.O sa iti scada si imunitatea pe fond de stres si lipsa de odihna si o sa fie si mai rau.Am patit la fel si m-am trezit si cu un herpes si cu afte, si cu pierderea a smocuri intregi de par...numai pe fond de stres.Numai tu poti avea puterea sa iesi din situatia asta.Am facut si eu depresie, am luat tratament 4 luni, desi era prescris pt 6 si mi-am revenit,Cred ca fara pastilele alea mi-ar fi fost mult mai greu.le-am intrerupt ca m-am trezit intr-un proiect la job care imi cerea sa fiu lucida daca sunt trezita in toiul noptii la orice ora, asa ca nu mai puteam sa imi permit sa iau pastile de somn.Si a fost ok asa,am inlocuit pastilele alea cu multa munca si cu gandul ca tre sa imi tin jobul ca sa fiu independenta si sa imi permti orice pt baiatul meu.
Am facut o singura sedinat cu un psiholog, m-a evaluat si a tras concluzia ca nu sunt chiar pe moarte si ca numai daca vreau eu sa mai dau banii pe consulatii...sa vin..altfel el zice ca o sa treaca cu timpul.Asa ca nu m-am mai dus.Singurul lucru care l-am retinut ft clar de la el a fost ca tre sa traiesti in prezent si sa nu te mai gandesti la viitor, la viata ta, la ce o sa fie, si nici la trecut.Gandul asta ma ajuta ft mult, era ca un fel de scuza pt mine...daca imi venea un gand despre ce a fost si cum o sa fie...ziceam..lasa....eu azi ma duc la serv, plimb copilul, fac mancare..etc...nu exista ieri si nu exista maine.Nu poti sa o tii nici asa ft mult dar macar cat sa iesi din depresie merge.

Te pup si curaj..o sa reusesti..esti asa de tanara...ai toata viata inainte..si o sa vezi tu, peste cativa ani o sa fii o super gagica cu un copil mare si o sa te invidieze toate fetele care au avut grija numai de ele si de jobul/sotul/vacantele perfecte..in schimb au uitat sa aduca pe lume si un sufletel ;) Eu una am simtit asta..mi se parea culmea...chiar nu credeam ca posibil sa starneasca invidie o persoana in situatia "jalnica" in care ma aflam..si cand colo chiar asa se intampla.Nu e nimeni fericit, stai linistita, tot avem regretele noastre, nu iti mai face sange rau ;)