Mami,mie nu imi place de mine!!!!

ruxij spune:

Ma gandesc ca asta sa il iubeasca lumea se refera la faptul ca e agresiv cu copiii. Eu nu cred ca e gresit sa ii zici ca dc. lovesti copiii nu se mai joaca nimeni cu tine. Sa inceapa sa se gandeasca la consecintele faptelor, ai nervi, nu inseamna ca tb sa ii lovesti pe altii si asta cu "il doare pe copilul ala" poate tine mai putin decat o consecinta nedorita intamplata chiar lui.

buli spune:

pai una e sa ii zici ca nu se joaca nimeni cu tine daca iubesti copiii, e comportament - comportament, alta e sa zici ca nu ii place nimanui de tine, e comportament - sentiment.

www.youtube.com/watch?v=YhWZ7bpfQag" target="_blank">@

ruxij spune:

Da, tb atentie la formulare.
Fi-miu a avut o perioada din asta, cum ziceam si atunci chiar asa mi-a zis, cum zice cartea aia "stiu ca ma iubesti, dar iti place de mine?". Asa ca de atunci mereu am avut grija sa ii spun nu numai ca il iubesc, dar ca il plac si cate imi mai plac la el:) Apoi m-am zbatut din toate puterile sa aiba prieteni, in felul asta sa se simta "placut". Am reusit. Si alta treaba, batut la cap ca "nimeni nu e perfect". Si eu fac greseli. Si x si y fac greseli, TOTI facem greseli si copiii fac greseli ca din astea invata, altfel cum? Asta pt ca se supara cand gresea ceva. Cred ca sunt sperante sa treaca cu varsta, dc. faceti si ce trebuie. Treaba cu agresivitatea noi nu am avut-o, la aia nu ma pricep, dar tb scapat de ea. Aici pt muscat ar fi fost deja dat afara din gradinita. Dc. un copil musca de 3 ori total e dat afara.

andreeaben spune:

Am inteles punctele voastre de vedere.Aveti dreptate in multe situatii,dar de multe ori situatiile teoretice nu se potrivesc cu cele practice.Teoretic stiu multe.dar pe cuvant ca de multe ori ma aflu in fata unor situatii asa de nepotrivite cu ce stiu eu si cu cea ar trebui sa aplic incat sunt pusa in imposibilitatea de a actiona si reactiona dupa ce stiam si ce voiam....

Azi,cand m-am dus dupa el la gradinita,educatoarea,care mi-e si prietena,m-a luat din usa cu "Mami,azi l-am pedepsit pe Andrei!"mi-a zis ca a piscat cativa copii si i-a impins..sa nu se apropie de el...a declarat in gura mare ca toata gradinita e doar a lui.I-am aratat cand sunt de suparata pe felul lui de a se comporta si educatoarea l-a luat deoparte si l-a intrebat din nou de fata cu mine de ce a impins si piscat copiii...la care el cu o voce nevinovata,cu ochisorii lui frumosi a zis ca nu-i place la gradinita.,dar ca vrea sa mai vina totusi numai sa nu fie copii in ea....
Apoi,dupa ce prietena mea l-a mai intrebat inca o data pe un ton mai seriosa a zis ca stie ca gradi e a tuturor.....In mintea lui,sunt convinsa ca toate au o ordine,el stie foarte bine ce trebuie sa faca,sa fie bine,sa nu loveasca,sa nu tipe,dar ideea e ca nu intelege de ce nu e bine....care sunt consecintele(si e firesc sa nu inteleleaga,e prea mic)

Asa ca...astea fiind zise,ma voi stradui din rasputeri sa fie in colectivitate,sa se obisnuiasca cu ideea ca nu e singurul copil din lume,ca trebuie sa invatam sa traim in societate,fie ea gradinita,scoala,loc de munca,sa accepte ca si altii pot fi frumosi,laudati,iubiti,ca asta nu inseamna ca mami nu-l mai iubeste daca face nazbatii.Poate mi-a scapat vreo formulare gresita,e importanta nuanta frazei respective.Poate in furia mea cand a lovit copii din senin,si a urlat la ei,mi-a scapat ceva, ce in mintea lui a sunat foarte grav,fazele repetandu-se destul de des,eu tot mai tensionata cand ieseam undeva cu el,ma temeam sa mai merg unde erau prea multi copii,n-am stiut sa administrez corect situatia.Sper doar sa pot corecta acest aspect,desi are momente si anumiti copii cu care se joaca extraordinar de frumos,neagresiv(in general cu fetele,baieteii nu-i prea suporta).

Imi cer scuze daca am scris haotic,e tarziu si sunt dupa multe ore de munca,cu mintea plina de griji.Noapte buna va doresc si multumesc toturor!

Andreea,mami de Andrei nazdravan

ladyJ spune:

Andreea, este normala agresivitatea la copiii de varsta lui Andrei.

Gandeste-te ca tie iti vine sa tipi, ca esti nervoasa. Si eu iti pun mana la gura de fiecare data cand incerci sa tipi.Si fac asta cu tine tot timpul. Ti-ar placea?

Nu-l mai ameninta cu asta, ok? Ii provoci teama si revolta.

Alizee spune:

Daca gradinita nu are psiholog, intreaba directoarea la ce cabinet de psihologi este arondata gradinita.
Din cate scrii, nu mai stii cum sa procedezi cu copilul, al carui comportament a devenit recalcitrant.

Si eu am trecut cu fetita mea prin ceea ce treceti tu si copilul tau.
Am discutat cu psiholoaga gradinitei si cu alte mame si am inceput sa fiu mai ferma cu ea. Problema de comportament a fetitei era din cauza tolerantei mele si a lipsei de continuitate in atitudinea fata de copil.
Pt a nu mai lovi copiii si a nu le mai vorbi urat, pt obraznicie si neascultare ( gen : " Nu vreau " ) am facut cateva reguli : de cate ori procedeaza asa, ii scot un program de desene pana a doua zi. Daca continua cu acel comportament, ii prelungesc pedeapsa cu inca o zi.
Stiu ca sunt mame care nu sunt de acord cu asemenea educatie, dar nu toti suntem la fel. Unii copii sunt mai linistiti, altii sunt mai energici si isi indreapta energia catre tot ce este negativ.
Acest comportament daca nu este indreptat inca din mica copilarie, la adolescenta va fi mult mai grav.
Cel mai bine ar fi sa mergi la cateva sedinte la un psiholog de copii.





allinta

A fi fericit nu inseamna ca totul este perfect.
Inseamna ca te-ai hotarat sa privesti dincolo de imperfectiuni.

nelia spune:

Eu nu cred ca poti corecta un comportament agresiv printr-o pedeapsa, care este tot o agresiune. Si mai cred ca asta este valabil pentru orice copil. Daca noi avem nervi si furii si sotul, in loc sa ne inteleaga, sa vrea sa vada ce se intimpla cu noi de ne simtim asa, ne-ar pedepsi... Ah, esti nervoasa, n-ai televizor in seara asta. Ah, ai tipat, ti se iau banii de buzunar, chiar daca sint ai tai... etc. Ne scade furia si nevoia de a fi agresiv sau ne creste pentru ca ne simtit nedreptatiti, umiliti si neintelesi. Asa si cu copilul...

Va invata sa se controleze, sa-si infrineze agresivitatea, dar intr-un mod artificial, nu natural... si doar pentru ca stie caci altfel pierde desenele sau va primi alta pedeapsa sau ca o supara pe mami, sau pe tati etc. Problema ramine insa nerezolvata, iar nevoia de a fi agresiv ramine inchisa in el... si in mintisoara si in trupusorul lui, aceasta furie inchisa face ravagii si peste ani, mai ales in adolescenta, va provoca furtuni... pentru ca, in mod natural, ea trebuie sa iasa cumva la suprafata.

Faptul ca este tot timpul certat si pedepsit pentru ca el simte nevoia sa fie agresiv, il face sa se simta rau, neplacut, neiubit, chiar daca i-o spui, nu o simte pentru ca te vede suparata cind el este asa. Si pe deasupra, ii transmite si un sentiment de vinovatie, care pe linga cele enumerate mai sus, il frustreaza si mai mult si furiile cresc in fiinta aia mica. Sintem adulti si nu stim exact cum sa facem cu frustarile si furiile noastre, le mai controlam noi (pentru ca am invatat, de la 2-3 ani incoace tot asta invatam), dar tot nu ne iese intotdeauna.

Singurul lucru pe care il poate face un parinte sau un educator la aceasta virsta este sa-i explice si iar explice ca nu e bine ce face, ca normal si de inteles ca se simte furios, ca ii vine sa dea, sa tipe, la toti ne vine sa facem asta... dar ca nu asta e solutia, ca asa toata lumea s-ar bate pe strada cu toata lumea sau ar tipa unii la altii. Ca ceea ce face el ii face rau la alt copil, care e la fel de mic si il doare... Si ca isi va pierde prietenii pentru ca nimeni nu vrea sa i se faca rau, asta poate fi spus asa, in treacat, nu in mod insistent... eu cred ca de asta si spune ca vrea sa fie singur, ca i se tot spune ca nu va mai avea cu cine sa se joace daca continua sa fie agresiv... si a ales: daca eu tot simt nevoia sa fiu agresiv si nimeni nu ma intelege, atunci mai bine sa fiu singur si gata. E si normal sa nu se placa, ca doar vede si el ce provoaca in jur prin actele lui.

CORNELIA, mami de www.dropshots.com/nelia#date/2009-03-30/13:05:37" target="_blank">AGATA, TUDORA si LISANDRU

Alizee spune:

Aici, vorbim de copil mare, nu de adolescent.

Revin : Nelia, nu stiu ce experienta ai tu cu un copil de 3 ani, caruia ii repeti continuu ca nu are voie sau nu e frumos sa faca ceva, iar el sa scoata limba la tine si la toti cei care nu-i sunt pe plac. Sa loveasca copiii, dupa ce incepuse joaca frumos. Sa nu asculte de mama absolut deloc.
Daca un copil mic nu intelege oricat i-ai explica,riscand sa se puna atat pe el, cat si pe ceilalti copii in pericol, e timpul sa se schimbe metoda, altfel va ajunge la scoala cu acelasi comportament si, acolo, nu-l va mai intelege nimeni, ba va mai veni si batut acasa de colegi.

Baietelul initiatoarei subiectului spune ca nu se place pe el insusi. Asta inseamna ca un adult este vinovat de crearea acestui complex de inferioritate.
Fii-mea repeta la un moment dat ca nu e buna de nimic, oricat ma straduiam eu sa o incurajez si sa ii ridic aprecierea de sine. Pana intro dimineata, cand am auzit-o pe una dintre educatoare strigand enervata la toti copiii : " Nu sunteti buni de nimic. Nimic nu stiti sa faceti. " Am rezolvat situatia si copilul nu mai spune asemenea enormitate.


allinta

A fi fericit nu inseamna ca totul este perfect.
Inseamna ca te-ai hotarat sa privesti dincolo de imperfectiuni.

buli spune:

mi-am amintit ca avea si Matei asa faze - de agresivitate, vreau sa zic. la el au coincis cu schimbarea gradinitei.
cel mai bine a reactionat cind, la fiecare agresiune a lui il luam in brate si ii spuneam in soapta si cu mare drag "hei, nu e nevoie sa fii asa, eu te iubesc oricum" sau ma rog ceva de genul asta.
dupa care cu cea mai calma voce pe care o puteam gasi ii vorbeam citeva minute inca.
stiu ca presiunea exterioara si primul impuls e "sa-l pui la punct", dar e cea mai ineficienta metoda.
cred ca si educatoarea ar putea aplica o astfel de metoda, nu chiar ca mama, dar in tot cazul nu orientata spre pedeapsa, ci spre blindete si intelegere. in fond, asta vrei sa invete copilul, nu?


www.youtube.com/watch?v=YhWZ7bpfQag" target="_blank">@

jozsaerika spune:

parerea mea este ca in primul rand chiar ar fi bine de vorbit cu un psiholog (mai ales ca ai zis de un divort urat ) dar eu cred ca el are nevoie de tine exclusiv sa stie ca il iubesti si placi asa cum e el .Nu stiu cat e de necesara gradinita la voi acum ? dar eu l-as lasa la program scurt si apoi nu l-as duce neaparat in parc ci m-as juca eu cu el diverse...mergeti sa hraniti porumbei, sa vedeti diverse animalute, da-ti -va cu bicicleta, faceti concurs de alergat etc., imbratiseaza-l mult...nu conditiona iubirea ta sau a celorlalti in fctie de comportamentul lui.

si sunt in totul de acord cu nelia

va dorim sa gasiti solutia buna
Erika