Mami,mie nu imi place de mine!!!!
Raspunsuri - Pagina 3
Lali_mete spune:
Buna dimineatza!
Nu aruncati cu rosii dar eu nu prea sunt de acord cu replica asta "du-l la psiholog",spusa asa repede.Copilul a trecut printr-o trauma,divortul,mutatul doar cu unul dintre parinti,certuri,replici mai mult sau mai putin dure.
Are nevoie in principal de timp,timpul rezolva cel mai bine astfel de cazuri ,si mai are nevoie de dragoste multa. Nici sa loveasca lucruri iar nu-i bine,ajunge ca mine,sa nu se calmeze decat daca sparge ceva,si nu glumesc.
In toata treaba cu divortul a iesit cumva vinovat tatal iar el seamana cu tatal la aspect,gesturi,vorba,ceva despre cae sa ii spuna cineva "vai,ce semeni cu tatal tau",iar el fiind convins ca tatal e vinovat de despartirea voastra,sa nu se simta vinovat la randul lui,si sa nu stie sa o spuna?Chiar daca este mic simte multe,si simte mai ales raceala sau rautatea oamenilor.
La faza cu spartul lucrurilor eu am ajuns dupa ce ,de mica am vazut un tata betiv,agresiv cu mama,cu noi nu,doar cu ea.Mie intotdeauna mi-a spus toata lumea ca seman foarte bine cu tata: fata,mimica,gesturi,cuvinte. Cand o vedeam pe mama plangand incercam oarecum sa ma ascund,pentru ca eu semanam cu el,deci si eu o suparam.Am inceput prin a ma enerva si a fugi de ceilalti copii,si prin a-mi lovi sora mai mica.Apoi,vazand ca ea ii spune mamei si luam bataie am inceput,la nervi,sa ma trag de par sau sa-mi dau palme cand simteam ca-mi vine sa urlu si nu reuseam sa dau o lacrima,reuseam doar sa tip,sa imping,sa indepartez pe toata lumea.Apoi am trecut la aruncat cu lucruri,sa le sparg,sa le fac bucati,sa 'obosesc',abea atunci cand reuseam sa plang in hohote incepeam sa ma calmez.Nu s-ar fi intamplat toate astea daca parintii erau mai atenti la ceea ce vedeam eu.Nu te acuz de nimic,doamne fereste,dar analizeaza-ti foarte bine cuvintele,gesturile,cuvintele pe care i le-ai spus fostului sot si el le-a auzit,ca mai apoi sa faca legatura cu aspectul lui.Sunt multe lucruri,fapte,gesturi,vorbe pe care noi adultii le consideram nimicuri dar in sufletul unui copil sapa adanc.
Am un nod in gat cand scriu toate astea pentru ca imi amintesc despre furiile mele necontrolate si de chinuiala mea de a-mi face prieteni,ma lasam calcata in picioare sa am prieteni,pentru ca "daca eram rea nu se juca nimeni cu mine".Eu eram trista pentru ca asociam multe din nefericirile parintilor cu mine,asa nu reuseam sa fiu placuta de cei din jur,nu eram zambareata ,jucausa si spontana,ci mai degraba plangacioasa,furioasa si miloaga uneori.
Dupa ce citesti,daca esti de acord,daca iti atinge undeva,ceva postarea mea,iti scriu ce crede mintea mea de adult ca m-ar fi ajutat atunci.Daca sunt pe langa subiect stau cuminte,nu vreau sa te supar mai mult decat esti deja 
.
Lali,mami
+ 
Paul-Iuliansi+ Vali,tati
in devenire = NOI,o familie care vrea sa fie fericita !!
andreeaben spune:
Lali-mete...nodul din gatul tau s-a mutut la mine...Multe aspecte povestite de tine,din copilaria mea le-am recunoscut in cazul meu,copil fiind,am crescut destul de greu,monoparental,tatal meu s-a prapadit cand eu aveam doar 3 ani,a fost un barbat dependent de vicii,alcool,petreceri,femei..si eu chiar si asa mica fiind am asistat inconstient la multe episoade care mi-au marcat psihicul..si m-am ales cu o sensibilitate accentuata,am avut o copilarie destul de tulburata,apoi am avut ghinionul sa aleg gresit in viata,sa ingrop persoane foarte dragi mie,sa intemeiez o familie subreda,sa am o sarcina grea,cam plansa si chinuita,Andrei,un copil dragalas si vesel a asistat la cateva episoade urate,cearta si vorbe grele aruncate,apoi o despartire violenta,in care eu am fost victima si Andrei spectatorul si salvatorul meu(imi urla sufletul si acum doar la gandul ca a vazut tot ce s-a intamplat )si atunci am avut cateva sedinte de psiholog cu el,ca plangea in somn, ma lovea uneori si plangea apoi spunandu-mi ca ma iubeste.Ce i-a provocat tatal lui afost dezastruos...in mintea lui mica s-a intiparit ceva..pot lovi sa arat ca sunt puternic,ca vreau sa imi impun punctul de vedere,pot tipa sa fiu auzit,ca sigur va functiona mai bine decat daca vorbesc frumos...pot fi rau,pot vorbi urat,mami si restul se vor teme,vor face cum vreau eu!!!
Citind postarea ta mi-am inghitit lacrimile....stiu ca in cea mai mare parte ma constitui vinovata pentru bagajul emotional al fiului meu,plus ca n-am putut sa-i ofer primii ani linistiti si ca probabil din cauza asta e asa de bulversat si nu stie ce e corect si ce nu,iar eu de multe ori obosita si preocupata de grijile astea zilnice am facut cateva greseli cu el...si iata consecintele acum!
Ma rog sa se poata schimba lucrurile ,sa revina echilibrul in viata noastra,sa poata Andrei sa aiba o copilarie linistita si sa creasca in armonia unei familii adevarate!
Andreea,mami de Andrei nazdravan!
nelia spune:
allinta, 
, pai, cam ce experienta sa am in afara de faptul ca am trecut de doua ori pe acolo si acum sint din nou acolo: am un baietel de doi ani si jumatate, care numai pasnic nu este: bate, impinge, scuipa, scoate limba, musca, da' musca frate si mooor cind vad cum le invineteste pe fete. Fete, care nici ele nu au fost chiar blindetea intruchipata la virsta asta, dar parca nici asa... sau am uitat.
Crezi ca nu am pedepsit si eu la inceput, crezi ca nu-ti vine sa faci nu stiu de cind ii vezi cum fac sau crezi ca nu-mi mai pierd rabdarea si acum cind vad ca le face rau surorilor? Ca cu ele are ce are in primul rind, desi tot pe ele le topeste cel mai mult si cu dragostea lui. Dar asta nu inseamna ca nu vad ce e eficient si ce nu, elte metode decit cea de a-i explica si de o suta de ori daca e nevoie nu vad, nu ajuta decit la a stopa pe moment ceea ce se intimpla si de a transmite modelul folosit de tine copilului, care il va folosi la rindul lui. Singura metoda care a mers si in care cred si sint sigura ca este singura buna este cea pe care am spus-o: ii spui blind ca nu se face asta, ca este inteles ca e furios, nervos, ca-i vine sa muste si sau sa dea, numai ca nu asa se rezolvam problemele, ci folosim cuvinte, explicam ca nu ne place ce ni se face, ca doare daca dam... apoi ne impacam si ne jucam mai departe. Explicam cu calm, dar cu fermitate, sa inteleaga piticul ca nu are de ales, furia e furie, trebuie data afara, dar nu asa cum procedeaza el. Dar ce conteaza cel mai mult este sa inteleaga ca voi, mama si tata, il intelegeti, il iubiti, dar nu aprobati comportamentul agresiv pentru ca nu asa se rezolva lucrurile in viata. Increderea in sine si iubirea de fiinta proprie nu se construieste cu ceea ce le spunem copiilor, ci cu fapte, cu atitudini, cu ceea ce vede si simte!
Si eu nu cred ca sint copii care nu inteleg nimic din ce le spui, care nu inteleg explicatiile, ci cred ca un copil de doi-trei ani intelege mult mai mult decit lasa sa se vada, iar ce nu intelege inmagazineaza, si la un moment dat va folosi. Daca, in schimb de aceste explicatii, va primi si vedea tot agresiune, urlete, pedepse pentru ca si-a permis sa fie cum se simte, neacceptare decit in cazul in care e bun, nu si mai putin bun... asta va inmagazina si asa va rezolva si el la rindul lui problemele si va gestiona furiile si frustarile.
Eu scrisesem mesajul inainte de a citi si pagina doi... of, Lali_mete, andreeaben, . Andrei e micut, raul este facut, dar inca se poate corecta, daca nu sterge. Eu cred ca, daca de acum inainte va avea liniste si parte de iubire in jur, va fi suficient sa se dezvolte sanatos si armonios. Numai ca, trebuie sa fii atenta si la tine, sa rezolvi problemele care te trag in jos pe tine, pentru ca Andrei simte si copila care ai fost odinioara din tine... In plus, daca nu stii exact cum stai, exista riscul sa intri din nou intr-un cerc vicios.
CORNELIA, mami de www.dropshots.com/nelia#date/2009-03-30/13:05:37" target="_blank">AGATA, TUDORA si LISANDRU
Alizee spune:
Eu nu citisem ca andreeaben a trecut printr-un divort urat si ca baietelul a asistat la scandalurile dintre parintii lui si ca a fost si salvatorul mamei lui din mainile tatalui. 
Imi pare tare rau de viata grea pe care ati avut-o tu si copilasul tau.
Problema lui de comportament isi are radacinile in ceea ce s-a intamplat in viata voastra.
Gandeste-te bine ce vrei tu pt tine si copilul tau, nu-ti mai plange de mila si multumeste Domnului ca ai scapat de un sot abuzator, care te-ar fi bagat in mormant daca mai continuai cu el.
Este infinit mai frumoasa viata singura cu copilasul tau, sa va bucurati in armonie unul de celalat.
Si tu ai nevoie macar sa te eliberezi de traumele traite de tine. Vorbeste cu incredere cu psihologul la care te vei duce cu baietelul. Te va indruma pe calea pe care tie poate iti este greu sa o vezi.
Multa dragoste sa va insoteasca pe tine si pe baietelul tau.
allinta
A fi fericit nu inseamna ca totul este perfect.
Inseamna ca te-ai hotarat sa privesti dincolo de imperfectiuni.
ruxij spune:
Eu is de acord cu Allinta. Au mai fost n+1 dezbateri pe tema asta, dar dc. esti consecventa si impui niste consecinte anumitor fapte, sigur sigur se rezolva treaba cu lovitul, cam intr-o luna, uite dau si termen. Eu cu pedepsele fac asa. Cum am zis mai sus i-am tot explicat lu' fi-miu ca mamele sunt pe lumea asta ca sa aiba grija de copii si sa ii invete. O mama dc. nu te invata nimic, nu e buna, ca tu nu ai de unde sa stii cum sa te porti, ce sa faci samd. I-am explicat ca nu il pedepsesc, dc. il pun in "time out" sau ii iau cine stie ce lucru care lui ii place asta o fac doar pt. ca el sa isi poata aduce aminte si sa nu mai faca treaba respectiva (comportamentul nedorit). I-am zis "ai vazut ca dc. nu e nici o consecinta, tu uiti ce tb sa faci, asa iti aduci aminte". Accepta singur "pedepsele", se pune singur in time out dc face o boacana. Acum e mare, dar noi de la 4 ani am inceput cu metoda asta si am rezolvat niste probleme de comportament pe care le avea. La el nu era lovit, facea altele, de exemplu in fiecare zi deranja copiii la gradinita la ora de somn si nu se puteau intelege cu el, primeam scrisorica in fiecare zi.
nelia spune:
Ruxij, da, stiu ca au fost n subiecte... si inca vor mai fi.
Daca vrei sa corectezi doar comportamentul nedorit, da, sint de acord ca pedeapsa si punerea in time out pot fi eficiente. Dar daca doresti asta, doar asta... Dar eu am ajuns la concluzia ca nu asta doresc pentru copiii mei, asta inseamna ca le-am incercat si eu. Eu nu vreau ca unul din copiii mei sa schimbe comportamentul nedorit pentru ca a fost pedepsit si faptul ca repetarea comportamentului va fi asociata pe viitor cu pedeapsa primita, si astfel nu-l va mai repeta. Daca el este acolo, dar este doar reprimat, corectat tot asta este. Spalatul pe dinti are drept consecinta stricarea dintilor, usor de demonstrat, sint poze, sint copii care au dintii cariati... nespalatul pe miini la fel, tot ce e practic poate fi demonstrat si copilul intelege. Daca va fi pedepsit ca nu o face, o va face pentru ca nu mai primi pedeapsa, pentru a nu mai supara adultii din jur, dar nu pentru ca a inteles ca dac nu o face, i se vor intimpla lucruri rele. Da, prin obisnuinta, i se intipareste un comportament bun, se va spala pe miini si pe dinti pentru ca asa trebuie, dar nu pentru ca el vrea asta, pentru ca el vrea sa nu se imbolnaveasca sau sa nu aiba carii... ci pentru ca mama vrea. Si acest model i se transmite si il va extinde si asupra altor activitati.
Dar cu agresivitatea, crizele, impolitetea e mai greu de demonstrat ce rau fac in jur. Si nici noi adultii nu stim inca, dovada ca inca ne certam, inca ne purtam necontrolat in public, in familie, practic atunci cind sintem navaliti de furii, nu mai conteaza cum ne purtam pentru ca frustrarile sint mult prea mari si trupul si mintea noastra nu le poate face fata. Daca adultii reactioneaza asa, cum pot sa am pretentia de la un copil sa-si controleze emotiile, sa-si infrineze ceea ce simte si asta la 3 ani!?! Asta e un proces care ia unora toata viata, cum sa ma astept eu ca un copil, dupa 3 ani si ceva de viata, stie ce sa faca cu acele emotii puternice care ii rascolesc mica fiinta? OK, ele ies la iveala si copilul se poarta cum se poarta, eu vin cu santajul: daca mai faci asta, nu mai primesti aialalta... ce rezolv? Faptul ca data viitoare cind mai simte nevoia sa fie furios, va inchide aceasta furie de frica pedepsei? Atunci adultul din fata lui de ce o face? Cum pot eu sa-i explic ca pe el il pedepsesc cind e furios, dar pe mine nu ma pedepseste nimeni cind sint la fel (sint foarte putini adultii care isi pastreaza calmul in orice situatie)? Si atunci nu o mai fac, ci ii spun ca e in regula sa fie furios, se intimpla tuturor, dar daca da in stinga si in dreapta, urla, tipa, arunca cu jucarii, bate pe cei din jurul lui... nu rezolva nimic in afara de faptul ca va provoca alte furii si frustari in cei din jurul lui si el nu vrea asta, pentru ca el este un copil bun. Spune copilului de o suta de ori asta, arata-i ce se poate face in schimb, nu stiu... nu mai bine ne uitam pe o carte sau ascultam in cintecel sau... sau... lucruri frumoase, care il pot calma, care il pot ajuta sa treaca peste momentul dificil... nu sa inlocuiesti o frustrare cu alta. Invatat asa, cind mai creste un pic, poti trece si la consecintele faptelor, dupa 5-6 ani cred ca benefic sa-l lasi sa vada ce consecinte au faptele sale, comportamentul sau... dar nici atunci pedeapsa nu corecteaza fundamental comportamentul, ci doar il machiaza. Si cind va fi mai mare sau adult si nimeni nu-l va mai pedepsi, va face la fel... uita-te la citi adulti fac ce fac si asta in fata copiilor lor. Dar daca intelege de ce ii vine sa faca asa, de unde ii vine, care sint cauzele care duc la acest efect, ce se intimpla cind face asa, ce pierde si ce cistiga, dorinta de a a-si corecta comportamentul vine din interiorul copilului, va face pentru ca vrea el, asta ii da putere si incredere in fortele proprii... iar daca nu o va face inseamna ca asta este, hai sa vedem cum acceptam si ceea ce nu e perfect in el, si el, copilul, dar si tu, parintele lui. Si asa va face toata viata: va incerca sa analizeze, sa se introspecteze si sa corecteze acolo unde nu se poate, sa traiasca si sa gestioneze ceea ce nu poate schimba. Acolo daca machiaza din dorinta proprie si nu pentru ca a fost pedepsit sa o faca, nu e grav, el stie ca nu e asa, ca o face numai pentru ca cunoaste consecintele... si asta e mare lucru pentru un individ, sa stii exact, in orice moment, cine esti, cu bune si cu rele!
CORNELIA, mami de www.dropshots.com/nelia#date/2009-03-30/13:05:37" target="_blank">AGATA, TUDORA si LISANDRU
ruxij spune:
Cand fi-miu e furios, tipa la copii/la oricine. Anul trecut a tipat la ei "iesiti afara din curtea mea! Plecati cu totii!!" Dupa asta a tb sa sune la fiecare usa si sa isi ceara scuze pentru iesirea pe care a avut-o. I-am spus ca in loc sa tipe, sa isi ia timp singur. Dc. esti suparat spune-le copiilor "I need some time alone". Am nevoie sa fiu singur. Tot un fel de time out, se duce el. Si sta singurel pana ii trece si apoi se joaca din nou. Nu tb sa loveasca sau sa tipe. A facut progrese mari, sigur, si cu varsta.
Totusi comportamentele nedorite eu cred ca trebuie eliminate prin "training". Invatat mecanic, pana e destul de mare sa inteleaga. cum ziceam, aici dc. musca de trei ori, il dau afara de la gradinita. Mai bine il antrenezi sa nu muste, chiar dc. nu intelege el de ce nu e bine, decat sa il plimbi la N gradinite si sa tot fie dat afara.
Fiecare face acum cum doreste, aceasta este parerea mea, trebuie interventie in unele cazuri, chiar dc copilul nu intelge clar de ce nu tb sa loveasca ci ca dc. loveste merge in time out. Ii repeti si de ce nu tb sa loveasca, pana intelege, cu varsta. Se creeaza si obisnuinta si vine si intelegerea. Dar f. important, cheia e consecventa. Adica nu azi il pui in time out maine nu. Ca dc. faci asa nu mai stie clar cum sunt regulile.
Bic spune:
Cu siguranta divortul dintre voi l-a afectat si de aceea cred ca tie ti-ar folosi sa consulti link-ul cu disciplina afirmativa de la semnatura mea.
Oricare ar fi circumstantele comportamentului copilului tau, exista citeva principii generale pe care ti le-ai putea asuma (care se invirt in jurul ideilor exprimate deja de ruxij
In primul rind, inceteaza sa-l mai cataloghezi pe el: copil cuminte vs. copil rau. Ce-i aia copil cuminte? Ce-i aia copil rau???? Cum sa recunoasca un copil ca e rau? Asta inseamna sa ii creezi o imagine negativa despre el insusi. Corecteaza comportamentul, si nu persoana. La fel si in cazul laudelor. Afirmatia "Esti destep si frumos" nu are absolut nici o valoare pentru ca nu e sustinuta de argumente. Axeaza-te pe afirmatii, si nu pe negatii. implica-l pe el in gasirea unor solutii. Creeza empatie in el intrebindu-l cum crede el ca se simte copilul respectiv daca tzipa la el, in loc sa-l cataloghezi drept "cuminte" sau "rau."
In ceea ce priveste ridicarea miinii ca si cind ar lovi, atunci as interveni pe loc si in mod consecvent spunindu-i: "miinile sint pentru mingiiat, nu pentru lovit."
Spui ca l-ai pedepsit. Unul dintre principiile de baza ale disciplinei afirmative este ca nu poti sa obtii nimic de la nimeni pe lumea asta prin pedeapsa.
Chestia cu toboganul este ultima care ar trebui sa te sperie. La virsta asta, copiii inca sint in faza numita "egocentrica" in care lumea e a lor si de aceea le este foarte greu sa imparta cu altii ceea ce pe buna dreptate li se pare al lor. De asta sint adulti primprejur sa le explice, prin insistenta si consecventa, ca nu e asa. Smaranda Ioana, 3.11.2005
www.desprecopii.com/forum/topic.asp?TOPIC_ID=75330" target="_blank">Povestea nasterii
Info utile despre cresterea copiilor
www.askdrsears.com/" target="_blank">Dr. Sears
www.positivediscipline.com/" target="_blank">Disciplina afirmativa
Bic spune:
Imi pare rau, dar nu ma pot abtine.
Educatoare e o imbecila care trebuia impuscata. Smaranda Ioana, 3.11.2005
www.desprecopii.com/forum/topic.asp?TOPIC_ID=75330" target="_blank">Povestea nasterii
Info utile despre cresterea copiilor
www.askdrsears.com/" target="_blank">Dr. Sears
www.positivediscipline.com/" target="_blank">Disciplina afirmativa