Ati emigra in alta tara? (3)

Ramona J spune:

Miere
Sincer, remarca lui Buflea mi s-a parut ca era la adresa asigurarii si n-avea nimic cu tine personal.

Mi-a placut cum zise Inbox, treaba cu trintitul usii la cancelarie.
Mie imi plac discutiile astea pro si contra, chit ca aluneca pe cite o panta periculoasa (sau poate tocmai de aia), dar daca reusesti sa nu te enervezi discutia este chiar interesanta.
Cred ca am acum sunny disposition ca a venit ploaia si poate se imbunatateste un pic situatia mea cu polenul.

iulianm spune:

Ai inteles totul gresit, si nu e numai "your bad" dar si concluzia e la fel de gresita si lipsita de respect pt interlocutor. In primul si in primul rind am raspuns la intrebarea pusa de tine, aia pusa elegant lui ruxij, daca a scuipat-o careva in Ro pt ca era cercetator.

In al doilea rind, eu nu am scris un rind impotriva Ro, nu am afirmat niciunde cit e de bine sau de rau nici in Ro, nici in US. Eu am expus fapte. Si nu consider intimplarea respectiva normala, nici in Ro, nici aici, sau altundeva. Indiferent cui i se intimpla.

In alta ordine de idei si on-topic la subiect, cum au scris si altii inaintea mea, pt ca emigrarea sa fie un eveniment pozitiv, personal consider ca:

- trebuie sa stii ce vrei sa faci, in sensul de care e obiectivul final
- trebuie sa ai o lista de prioritati, sa stii foarte bine care e nr.1, nr. 2, samd. Si sa te tii de ea.
- trebuie sa fii bun sau foarte bun in meserie. Asta e un aspect pe care majoritatea l-au ocolit, unii poate au considerat ca se subintelege, altii l-au uitat, etc...
- sa stii ca lucrurile bune in viata vin cu multa munca si cu sacrificii; sa te bazezi in primul rind pe tine, sa nu astepti de la altii nimic
- sa consideri ca pina iti atingi telul te afli intr-o stare temporara de care nu trebuie sa te cramponezi
- sa fii cu mintea deschisa la nou, flexibil, dispus sa te imbunatatesti continuu, sa fii perseverent, sa nu renunti in ceea ce crezi

In rest, mai intervin norocul, circumstante pozitive, oameni binevoitori, dar astea sunt bonusuri, care pot sa apara, sau nu.
Asta-i teoria, ca in rest practica ne omoara ((:

Weekend placut la toata lumea.

buflea spune:

Ramona, sunt total de acord cu tine ... si mie imi place o vorba buna chiar daca stiu ca e de fatada. Dar trebuie sa recunosc ca mi-a luat ceva timp sa nu-mi fac prea multe sperante din atitudinea aceasta binevoitoare.

Eu incerc sa ma pozitionz undeva la mijloc si nu imi este frica sa recunosc ca am plecat din Romania cu convingerea ca aici lucrurile merg mult mai bine decat de fapt merg. Asta a fost o mare dezamagire care ma face reticenta in a preamari tara asta. Nu o urasc dar sincer, nici nu o iubesc, nu consider ca ii datorez nimic, nu mi-a facut nici un fel de favor ca m-a primit, a fost un contract ca orice alt contract din care fiecare parte a castigat ceva si a pierdut ceva. Eu am castigat o viata decenta in sistemul american si mi-am pierdut, prietenii, rudele, viata sociala cu care am fost obisnuita, mancarea si niste ani din viata in care am luat-o de la zero.

Nu stiu cum ar fi fost viata mea daca as fi ramas in Romania, am insa convingerea ca as fi mers inainte si acolo - pentru ca Romania a mers inainte si pentru ca toti cunoscutii mei au mers inainte. Si mai cred ca eforturile mele ar fi fost mai mici, pentru ca acolo deja construisem ceva, pe toate planurile.

Nu stiu cum mi-as fi crescut copiii acolo - dar am convingerea ca as fi facut oameni din ei si acolo si mai cred ca mi-ar fi fost mai usor sa ii cresc, pentru ca as fi avut aproape ajutorul familiei, de care eu sunt multumita si imi satisfac asteptarile.

Drumul meu insa este acum decis, nu exista cale de intoarcere, nici macar nu cochetez cu aceasta idee. A ma intoarce in Romania ar inseamna o noua emigrare si o noua adaptare la societatea romaneasca de care m-am desprins acum 10 ani. Asa cum am raspuns la inceputul acestui topic, eu nu mai am puterea psihica sa o iau iar de la capat si apoi, nu stiu de ce as face-o ? Sunt convinsa ca balansarea regretelor mele emotionale o sa atraga dupa sine alt fel de frustrari tipice societatii romanesti, care aici nu exista.

P.S. Sesizez ca simt nevoia sa imi argumentez poztia si cred ca se intampla asta pentru ca tendinta discutiei este ca emigrantul trebuie sa fie 100% mandru cu ce a realizat aici si 100% nemultumit de ceea ce a lasat acolo. Daca nu te inscrii in val apar remarci de genul "hotaraste-te, iti place sau nu", "daca nu iti place, de ce nu te intorci", "muta-te din NJ si vino la ocean ca sa iti treaca depresia" si concluzia ca emigrarea a fost un esec.

conchita spune:

este tipic romanesc sa consideri ca zambetul altuia ascunde leopardul - o societate cladita pe suspiciune, pe vorba cu doua intelesuri, pe minciuna comunista, normal ca nu poate accepta ca altul e bun pur si simplu si zambeste pentru ca nu are nimic cu tine, nu vrea nimic de la tine, ca asa e el. greu de inteles si de acceptat, si mie mi-a luat o vreme. dar n-as numi ipocrit zambetul cuiva, doar pentru ca nu-s eu in stare sa zambesc altfel decat ipocrit. masuram cu masura noastra, de-aia cadem in eroare. "eu" si "noi" la general, nu eu si noi adica gasca mea.

mi se pare penibil cum curg calomniile ca cineva i-ar fi umilit pe cei din romania - dupa acelasi standard cu zambetul ipocrit, poate o fi fost critica asta de fatada, poate in spatele criticii sta iubirea, mai stii? ca nu se poate ca toata lumea sa fie afurisita, numa' "noi" aia sinceri si directi.

iulianm spune:

Miere, atunci e ceva wrong. La numarul asta de angajati planurile ar trebuie sa fie avantajoase. Poate fi si greseala lor, in general e foarte greu sa-i faci sa recunoasca, dar nu imposibil. Se face insa cu mult timp pt research de informatie prin documentele lor si on line, nervi si stress din partea ta. Imi pare rau ca trebuie sa treci prin asa ceva.

conchita spune:

eu nu am citit pe nimeni la discutia asta multumit 100%. esti sigura ca i-ai vazut la discutia asta? ca aici nu fuse niciun emigrant in extaz absolut, ia mai citeste o data si da macar un citat, ca dovada, altfel...

Carmenbr spune:

Conchita nu vorbi de funie in casa spanzuratului! Ca esti singura care a spus ca cei din Ro nu-si pot forma copiii sa devina oameni din cauza sistemului, ca sigur au ceva doar de la mama lor dar sistemul e asa cum e. Si tot mereu sustii sus si tare ca tu nu ai zis. Nu ma pune sa pierd timpul sa caute jdemii de pagini in urma, ca stii ca asta ai scris/spus.

Llaura spune:

Nu stiu altii cum sunt, dar mie avionul ala transatlantic mi se pare un fel de luntre a lui Caron intre doua lumi complet diferite, plec din Romania cu inima franta ca plec de acasa si ajung pe partea ailalta fericita ca am ajuns acasa.
Miere, pupici baietelului

Ramona J spune:

Buflea, imi pare rau ca-i paharul pe jumatate gol.

buflea spune:

Exact ce spuneam ...daca nu arat paharul 100% plin, ca tot emigrantul roman, inspir mila ...