Parintii laudarosi ...
Raspunsuri - Pagina 18
ralutzy_che spune:
cred ca oricarui parine ii face placere sa-si laude odrasla.
mie imi place sa-l laud, rar in fata altor persoane, mai ales cand sunt doar eu cu el si il vad ce bine se simte cand ii spun "esti foarte cuminte" si il alint.cred ca asta ii sporeste mult increderea in sine.
mie nu-mi plac parintii care lauda copii altora, mai ales cei care o fac din obisnuita si fara sinceritate
Ralu, mami de 
Alex (25.11.2009) si 
14+
cris_09 spune:
| Citat: |
| citat din mesajul lui Bedrosmart Eu cred ca exista o diferenta intre parintii care isi lauda copiii prosteste, ajungand sa spuna ineptii (de genul "Eu la 3 luni o puneam pe olita si facea pipi") si cei care, cu sinceritatea iubirii parintesti, isi apreciza si incurajeaza copiii in tot ce fac bine. Sa va spun o poveste din copilaria mea: Mama avea un coleg si bun prieten cu o fata de aceeasi varsta cu mine. De mic copil si pana am devenit adolescenta, mereu auzeam de la mama: "Uite ce a mai zis/facut astazi Uca (asa o chema pe fetita). Tu de ce nu esti ca ea?" Fiecare cuvant nou spus de ea, fiecare gest, fiecare achizitie noua la scoala eraU pentru tatal ei ceva deosebit, ceva iesit din comun, care merita sa fie povestit plin de entuziasm si colegilor sau prietenilor. Ce sa mai, si eu eram convinsa ca U. e geniala in toate cele. Anii au trecut, am dat treapta I la liceu (asa era pe vremea mea). Intamplator, am dat amandoua la acelasi liceu, unul dintre cele mai mari si mai bune din Bucuresti: eu am intrat a 9-a (din vreo 300 de locuri si aproape 1000 de candidati), U. a 10-a  . Nu stiu care a fost reactia familiei ei, dar mie mama mi-a zis: "Ei, da, dar Uca a luat medie mai mare decat tine la matematica" (sau romana, ca nu mai tin minte). In rest, n-am beneficiat de absolut nicio alta lauda sau apreciere pentru rezultatul obtinut (zic eu foarte bun. oricum muncisem foarte mult pentru examenul ala).Au mai trecut doi ani, am dat treapta a II-a de liceu si am ajuns (prin comasarea claselor) sa fiu colega cu fostii colegi de clasa ai lui U. (intre timp ea si familia ei emigrasera in Israel, dupa multi ani de asteptare, cum era pe vremea lui Ceausescu). Am devenit foarte buna prietena cu fosta colega de banca a "rivalei" mele (cel putin in ochii mamei) si, din vorba in vorba, am ajuns sa vorbim despre U.. Eu: "Dar U. era intr-adevar atat de desteapta, geniala, nu-i asa? Era cea mai buna din clasa, din liceu?" Raspunsul colegei: "Nu, nici vorba, de unde stii asa ceva? Era, sigur, o fata desteapta si la locul ei, dar nici geniala, nici cea mai buna din liceu, o adolescenta ca toate altele..." Morala: Niciodata, dar absolut niciodata n-am fost laudata de parintii mei pentru rezultatele la invatatura si nici pentru orice alta realizare. (Dupa ce am nascut, mama mi-a zis: "Ei, ce mare lucru, ai facut si tu un copil, ce te lauzi atata cu el." - acuma rad, dar atunci am plans.) Daca luam 10 la scoala (sau la facultate), mi se spunea "asta e datoria ta, sa iei 10". Daca luam 9, dezastru total, se prabusea pamantul. Niciodata, dar absolut niciodata nu mi s-a spus de catre parinti "te iubesc". Rezultatul: neincredere totala in fortele proprii, abia acum, la aproape 40 de ani, ma simt cat de cat pe picioarele mele.Parerea mea despre tatal lui U., care o lauda si, mai ales, o iubea atata: bravo lui! Sunt convinsa ca a crescut un copil plin de incredere in sine si cine sa-ti dea incredere in tine, daca nu proprii parinti? Copilul meu nu este dintre cei care fac la olita de la 3 luni si nici n-a mancat tocanita la 4 (dar nici nu ma laud prosteste ca ar fi facut-o), in schimb pentru mine e cel mai frumos si destept copil din lume. Si ii spun cel putin o data pe zi ca il iubesc din tot sufletul. Macar asta sa reusesc sa-i transmit in viata: increderea in sine. B. Nu va ingrijorati dar de ziua de maine,caci ziua de maine se va ingrijora de ea insasi. Ajunge zilei necazul ei. (Matei 6,33) |
Cris
,mami de Sebi,copil poznas,din www.eticker.co.za/tickers/7raxakae7qnsuro8.png" target="_blank">14.05.2010www.desprecopii.com/POZECONCURS/folderview.asp?folder=vara%202011%20amintiri%20de%20vacanta&page=6&mode=3&User=cris_09" target="_blank">
concurs vara 2011:cr1 si cr2
mirelacurbat spune:
E bine sa ne apreciem copiii si realizarile lor si sa ii incurajam direct, spunandu-le (mai ales la varste fragede) cat de minunat au facut un lucru (chiar daca nu e, poate, asa de grozav), pentru a le da incredere in fortele proprii si a-i incuraja sa continue.
Cat despre parintii care ne "provoaca" cu realizarile minune ale copiilor lor, trebuie sa fim constienti de faptul ca fiecare copil este unic, cu siguranta si al nostru va invata alfabetul (chiar daca nu la 2 ani), va sta pe olita (chiar daca nu la 3 luni), etc, sa avem rabdare cu ei si, inca o data, sa ii incurajam.
Povestea scrisa de cris_09 poate sa ne ofere ceva de invatat, in calitatea noastra de parinti, pentru ca copiii nostri sa aiba incredere in ei si in fortele lor.
Danii spune:
Mi se pare normal ca fiecare parinte sa aiba o parere buna despre copilul lui si sa si-l laude . Dar binenteles cu anumite limite si cu bun simt . Adica nu incepi sa-ti lauzi copilul comparandu-l cu altii, sau cand e el de fata . Nu se fac lucrurile astea !
Anka74 spune:
| Citat: |
| citat din mesajul lui Danii Mi se pare normal ca fiecare parinte sa aiba o parere buna despre copilul lui si sa si-l laude . Dar binenteles cu anumite limite si cu bun simt . Adica nu incepi sa-ti lauzi copilul comparandu-l cu altii, sau cand e el de fata . Nu se fac lucrurile astea ! |
De ce? De ce nu ar trebui sa imi laud copilul de fata cu el?
Deceneus spune:
| Citat: |
| citat Anka74 - De ce? De ce nu ar trebui sa imi laud copilul de fata cu el? |
Ca sa nu-i "dai nas lui Ivan sa se suie pe divan"
Cheama norocul, dar da si din maini. (Plutarh)
histamina spune:
am un bebe prematur,care ,slava Domnului, chiar e destept,dar arata cua la 9 luni, in loc de 1 an si 4 luni.
in fine, o vecina nu se poate abtine si spune:baiatul meu a spus mama la 2 luni!!!!!!!!!!!!!!!si al tau nu a spus inca? vai si mai e si mic!
am crezut ca o bat.
asa ca am replicat:ei, seara stie daca ii citesc din creanga sau eminescu,reactioneaza diferit!
deja ma saturasem.
cat priveste povestea lui cris, ma recunosc 100%.dupa 3 facultati la stat, un doctorat, premii pe la toate olimpiadele si concursurile, nu am primit macar o data un bravo de la ai mei. intotdeauna a fost datoria mea sa iau 10, locul I sau sa fiu prima mai stiu e pe la ce intrecere.
lorelai080 spune:
Fiecare copil se dezvolta diferit :) Nu poti sa faci comparatii intre ei. Si nu e ca si cum al tau are 5 ani si nu vorbeste :) Conteaza sa ai tu incredere in el
Deceneus spune:
| Citat: |
| citat histamia - cat priveste povestea lui cris, ma recunosc 100%.dupa 3 facultati la stat, un doctorat, premii pe la toate olimpiadele si concursurile, nu am primit macar o data un bravo de la ai mei. intotdeauna a fost datoria mea sa iau 10, locul I sau sa fiu prima mai stiu e pe la ce intrecere. |
Am avut un profesor de info care spunea ca el nu noteaza nivelul cunostintelor, el noteaza progresele facute de student.
La o colega care facea lucrarile practice la jumatate grupa i-a dat 9 pentru ca terminase liceu de info si "nu a facut progrese remarcabile", si la altul care era sub nivelul ei i-a dat tot 9 pentru ca "a progresat mult".
Nici lauda nici critica exagerate nu sunt bune, prima il face infumurat, critica il demobilizeaza.
Trebuie aplicate cu masura. Critica sa nu o faci in public pentru ca-l umilesti si este mai dureroasa decat daca-i facuta intre patru ochi.
Laudele cu masura cand are succese peste asteptari.
In cazul histamia realizarile erau normale sau la nivelul asteptarilor.
Am avut un patron foarte inteligent, fost olimpic in scoala, cu un caracter execrabil, arogant, invidios, infumurat, un tip imprevizibil.
Asta cred ca era rezultatul laudelor peste masura.
Linia directoare trebuie sa fie MODERATIA in toate disrectile.
Cheama norocul, dar da si din maini. (Plutarh)
danutza_p75 spune:
Fetita mea are 1 an si 3 luni..dar este f inalta pt varsta ei, are 87 cm.Nepotelul meu(respectiv verisorul ei) are 2 ani..Cumnata mea face mereu comparatie intre ei, uitand ca este o diferenta de varsta de aproape 9 luni.De fapt, comparatia consta in a'l lauda..Alex face asa, Miru nu face asa..Cand Alex face prostii, e muta..Intr'o zi, erau in vizita la noi.El tot aprindea lumina, fetita mea Miruna venea din urma lui si o stingea..Toata povestea se intampla in august, cand fetita avea abia 1 anisor iar el 1 an si 9 luni.Deci, fetita mea la un an ajugea la intrerupator.El se tot juca la lumina..si Miru tot stingand lumina, l'a enervat, moment in care el a apucat'o de tricouas si a tras'o...La care ea, a reactionat..si s'a smucit... Deci..Comparatia poate fi facuta in favoarea fetitei mele, Miru.. Adica, la un an a reusit sa il respinga fizic..Povestea mea nu e de a lauda fetita ci pt a "demonta" comparatiile cu alti copii..