Parintii laudarosi ...

Copiii lor au stat in fund de la 4 saptamani, au cerut olita pe la 5 luni, au spus poezii pe la 8 luni, au inceput sa scrie pe la 14 luni, sunt cei mai buni din scolile pe o arie de 10 km, sunt frumosi de fotomodeling, etc...

Ce facem deci cu parintii laudarosi? Cum reactionam si cum ii infruntam? Ce experiente si sfaturi aveti ?



**************
Citesc cu placere: Supereva.ro | Blogul meu |

szivarvany spune:

Eu ma laud imediat ca noi n-am facut nimik din toate astea
Insa am o copila care mananca bine si e fericita si foarte cuminte, evident

Adevarul e ca noi am fost mereu ultimele in toate: mers, vorbit, alergat asa ca ne-am obisnuit cu ritmul mai printesesc si precaut.
La inceput ma deranjau multe observatii aiurite (ca ce are copilul de nu spune o vorba sau alte porcarii de genul ca poate nu o invata nimeni romaneste) insa nu am reactinat decat rar si atunci ironic "Ca asa stem noi extraterestrele" era raspunsul preferat


Daria & felina fioroasa GIULIA(2004 08 16) cu Sela

buli spune:

ah, eu ma laud cu tot ce cred eu ca e de laudat.
mai ales cu dorinta de cunoastere si inclinatia spre cifre/aritmetica.
mai putin cu performante fizice, ca nu e cazul.

gindesc asa; daca eu nu-l laud si nu sint mindra de el, atunci cine?

www.youtube.com/watch?v=YhWZ7bpfQag" target="_blank">@

Cristina_C spune:

Una e sa spui despre copilul tau lucruri adevarate, de bun simt si nu asa, oricui se nimereste, ci doar rudelor, prietenilor si cunostintelor apropiate. Eu, cand le spun ceva bun despre copilul meu, o fac doar ca sa impart bucuria cu ei, pentru ca nu poti sa nu vorbesti cu nimeni cand ai o bucurie mare si atunci vorbesti cu oamenii care-ti cunosc copilul si carora le si pasa de el, tocmai ca sa se bucure si ei de reusitele lui! Uneori, cand ai motiv de bucurie, iti vine sa strigi pe strazi, dar n-o faci. Departe de mine sa vreau sa strarnesc invidii, si de aceea nu ma trezesc vorbind "cu tinta", mi se pare foarte urat, mai degraba laud eu copiii altora. Complet altceva e sa sustii niste aberatii ca acelea cu statul in fund la o luna si cu spusul poeziilor la 8 luni pe care, oricum, nu le crede nimeni. N-am intalnit insa parinti chiar atat de absurzi. Mai degraba am intalnit parinti care-si critica odraslele, si asta mi se pare si mai trist. La laudele nefondate am reactionat... cu indiferenta, dand impresia ca nu iau persoana in serios. De cele mai multe ori se poate verifica daca un copil este chiar asa cum il descriu parintii. Nu-i un secret cine are note bune la scoala si cine nu sau cine are un anumit talent, asa ca nu tine, adevarul se afla...
Conteaza foarte mult cu cine stai de vorba si trebuie sa ai si tact ... daca al tau copil exceleaza intr-un domeniu, nu te apuci sa-l ridici in slavi in fata mamei unui copil care are dificultati in domeniul respectiv. Gafa sau rautate, nu faci decat sa ranesti...

A_Iulia spune:

Da, si eu cred ca sunt mult mai triste cazurile in care isi critica copiii in fata altora.

La subiect? Nu vad care sa fie problema. Poate chiar au dreptate si asa s-a intamplat! IAr daca par povesti vanatoresti, zambesti si mergi mai departe, cum adica cum ii infruntam? cu sabia?

Chuny spune:

Eu ma aflu oarecum pe ambele parti ale baricadei si viata m-a invatat sa fiu mai atenta cu cei din jur : am un copil pt care mai mult plang si ma tem, desi e o splendoare se afla in dificultate si evolueaza destul de incet si nesigur. Prietenii din jur la inceput nu ii luau in seama dificultatile si nu ezitau sa isi laude copiii in fata noastra ... ne-a fost f greu din punctul asta de vedere, mai ales cand aveam in fata persoane care nu stiau sa poarte conversatii decat despre ce stiu nou sa faca odraslele lor.

Fetita mea evolueaza ca la carte si face si lucruri deosebite pt varsta ei. Ei, niciodata nu o laud in fata altor parinti, povestesc doar familiei si apropiatilor despre ce mai face sau ce cuvant nou spune, insa nu fac din asta o obsesie sau un motiv de urcat pe soclu.

Mirela are pe undeva dreptate : exista o categorie de parinti pur si simplu obsedati sa-si scoata copilul precoce, sa-l laude indiferent de subiectul discutiei si, eventual, sa-l compare cu alti copii, ceva de genul" cuuuuuum, al tau inca nu face asaaaaa? pai al meu cand era de varsta lu' al tau facea extraordinare lucruri". Categoria asta exista, nu are rost sa spuneti ca nu. Si apoi exista si nuantele, aia care se lauda in mod voalat, aia care zic ca nu se lauda, dar tot se lauda, etc.

E suficient sa cititi la topicurile cu mamici, regulat apar liste cu ce stiu sa faca bebelusii, eventual mici exagerari pe ici colo pt impresionare, iar dupa cateva ore apar cateva mamici care scriu ca-s in depresie de cand au citit lista cu ce stie sa faca bebe icsulescu. Nu cred ca se va schimba vreodata ceva ...



Sib http://aripicarecrescinnoi.blogspot.com/ ***** www.helpsonia.com/povestea-soniei" target="_blank">MULTUMIM PT CEEA CE ATI FACUT PT SONIA



Nasterea ariciului Vladimir ***** ***** Anna, o nastere cu viteza